Comentarii la articole

Sant insarcinata in luna a 5 am o sarcina dificila adica tin greu copilul mi s-a facut serclaj,din aceasta cauza am intrat mai devreme in concediul prenatal cu 2 luni in urma o persoana mi-a spus ca s-ar putea din aceasta cauza sa incep serviciul cu 2 luni mai devreme de a implini copilul 2 ani,este adevarat??????????

o sa incerc si eu sa fac baietzel si va spun daca a mers :)

Nu Doamnelor,Domnilor,de acolo din preajma P.C.-urilor,numai cel de sus,Dumnezeu,ne va incerca viitorul teribil al trecerii noastre prin viata oferita, prin zamislirea de baiat sau fata, si nicidecum, calculele strict "umane" cu care ne impopotonam superioritatea noastra lipsita de tot Divinul Absolut-DUMNEZEU-Creator.

Aveti dreptate in ce spuneti si aveti multa delicatete. Problema mea se complica. Eu locuiesc intr-o tara a carei limba n-o prea vorbesc. Cu fata vorbesc romana pe care spre bucuria mea a inceput s-o vorbeasca. Tatal vorbeste limba tarii, fiind nativ. Doar ca nu intelege nimic din limba romana, iar noi doi comunicam in engleza. Va rog din suflet, daca puteti sa-mi dati vreo sugestie. Va multumesc!

eu nu am de facut un comentariu ci vreau sa pun o intrebare. sunt il luna a 4 de sarcina si as vrea sa-mi cumpar o bicicleta de casa sa fac cateva exercitii. am voie? exista vre-un pericol pt sarcina? va rog mult sa-mi raspunde-ti.

De mult îmi propun să vă scriu, pe de o parte, în ceea ce priveşte specificul şi calitatea serviciilor medico-sociale de asistenţă a mamei şi copilului, şi pe de altă parte, să-mi depăn şi eu, ca atâtea alte mame, povestea mea de proaspătă şi fericită mămică. Nici nu ştiu despre ce să vă scriu mai cu seamă în destăinuirea mea: despre starea de graţie din perioada sarcinii (în care totul a decurs „ca la carte”), despre miracolul care a însemnat şi continuă să însemne pentru mine naşterea băieţelului nostru Anandu (născut la 30 martie 2002), sau despre trăirea cu intensitate maximă şi exercitarea celei mai minunate şi inepuizabile profesii din lume, aceea de mămică. Sper să notez câte ceva despre fiecare din aceste stări, căci fiecare îşi are farmecul ei inegalabil, însoţit de acel sentiment, indescriptibil, al miracolului... În calitatea mea de viitoare mămică, în aşteptarea primului meu copil şi la o vârstă care reprezenta garanţia maturităţii (30 de ani), am lecturat cu nesaţ tot ce însemna biblioteca „profesională” (cariera mea de profesionist independent ca şi consultant resurse umane căzând, oarecum, pe planul doi), fie că era vorba de paginile revistei mami, ori de site-uri speciale pe Internet (www.desprecopii.com), ori pur şi simplu cărţi izvorâte din experienţa valoroasă în domeniu a unor părinţi, psihologi, medici etc. La acestea am adăugat urmarea unor cursuri speciale de pregătirea gravidei şi a viitoarei mame (teoretice), gimnastică, pregătire psihologică. M-a captivat într-atât „condiţia” mea, încât la una dintre fundaţiile la care urmam aceste cursuri, am iniţiat un grup de suport pentru femeile însărcinate, încercând, ca o combinaţie norocoasă între planul profesional cu cel personal, o transformare din „Şcoala mamei” în „Şcoala părinţilor”, invitând şi viitorii tătici la nişte întâlniri mai mult informale (marea majoritate aflându-se la primul copil) şi orientând pregătirea (chiar exclusiv psihologică) şi către ei şi constantând cu această ocazie, totodată, că au şi ei ceva de spus... Aceasta pentru că am simţit că serviciile de asistenţă în domeniu vizează aproape exclusiv viitoarea mamă. Oricum, mie mi-a venit foarte uşor să-mi conving soţul (care, având şi el o profesie liberă, avocat fiind şi lucrând în general 11-12 ore pe zi) să participe la aceste întâlniri săptămânale, neratând nici una dintre ele. Mai mult, la fiecare sfârşit de săptămână mă însoţea la plimbări lungi, care-i „făceau bine atât puiuţului, cât şi mie”. Această implicare a lui s-a menţinut şi în momentul naşterii şi s-a dublat după naşterea puiuţului nostru... Împreună am hotărât că cea mai bună modalitate în care doream să se nască acest copilaş al nostru era în apă. Cunoşteam atât avantajele în detaliu, cât şi riscurile, sau mai exact, interdicţiile la o astfel de naştere. Din fericire pentru noi, când eram în luna a V-a, am aflat de pe Internet de existenţa în Spitalul Orăşenesc Victoria, jud. Braşov, a unui atare experiment, condus cu toată dăruirea de doctorul Cristian Baiulescu. De la prima vizită, făcută imediat, ne-am convins că este exact ceea ce ne-am dorit dintotdeauna şi am căpătat o încredere fără margini că totul va fi perfect. Cât despre domnul doctor Baiulescu, şi acum mă copleşesc emoţiile când retrăiesc tot ce am trăit datorită dumnealui... Nu ştiu dacă mai există vreun medic de o asemenea dăruire şi de un profesionalism care cu uşurinţă atinge excelenţa... Ne considerăm, toţi trei, nişte privilegiaţi ai soartei şi ştim că binele, pe care-l încercăm încă, se datorează şi extraordinarei echipe de profesionişti din orăşelul de doar 8000 de locuitori de la poalele Făgăraşilor, condusă de domnul doctor Baiulescu. Am răsfoit mult revistele mami sperând că voi găsi, la temele legate de <> şi ceva în legătură cu naşterea în apă. N-am găsit, dar am trăit “pe viu” acest lucru. Am fost o norocoasă, am avut parte de un travaliu scurt şi puţin dureros, am avut o naştere foarte uşoară, totul s-a întâmplat în 40 de minute. N-am trăit nici un fel de traumă, iar puiuţul meu a supt imediat, ca să-şi potolească setea, pe care i-ar fi cauzat-o venirea pe lume. Tăticul lui a fost parte activă la naştere, îmi masa abdomenul în timpul contracţiilor, înregistra video tot procesul, iar după ce “delfinaşul” meu a ţâşnit în lumea “de-afară”, i-a secţionat cordonul ombilical şi l-a vegheat în timp ce i se dădeau primele îngrijiri medicale, apoi a învăţat să-l ţină pe umăr, să eructeze, şi-aşa mai departe. A aşteptat mult să devină tată (39 de ani), dar a meritat! Nu ştiu cum sunt alte maternităţi, dar eu am avut parte de tot ce mi-am dorit în cele 4 zile de spitalizare după naştere. Vă invit să vizitaţi spitalul Victoria, secţia Obstetrică-Ginecologie (o găsiţi la cel de-al patrulea etaj, ultimul), nu doar să vă convingeţi singuri, ori să “naşteţi” un articol frumos, ci mai ales, să cunoaşteţi nişte oameni de excepţie şi să vedeţi că se poate şi la noi… De trei luni şi câteva zile, de când Anandu ne-a transformat în cei mai fericiţi părinţi care-au existat vreodată, nu încetăm să ne bucurăm de el, să-l vedem cum creşte (de la 3080 g la naştere am depăşit deja 5000 g!), să-i observăm progresele, să-i lăsăm zâmbetele (cu toată faţa, dar mai ales cu ochii) să ne îmbălsămeze sufletele, să simţim cum sunetele pe care se străduie să le pronunţe, promiţătoare de gângureli dulci, ne umple casa şi inimile. Este grea meseria de părinte, dar cea mai captivantă. Oricât am citi în materie nu e suficient câtă vreme nu e însoţit de cea mai apăsată responsabilitate şi am înţeles că acesta este cel mai greu şi important examen pe care-l dăm în faţa vieţii. Educaţia copilului nostru înseamnă totul pentru noi, nu ne putem permite să ne reproşăm mai târziu că n-am făcut tot ce se putea sau că am greşit acolo sau acolo... Acum e momentul să ne depăşim egoismul sau orgoliile false şi să îmbinăm cunoştinţele proaspăt dobândite cu instinctele, intuiţia noastră de părinţi. Oricum, părinţi devenim, aşa cum devine adult puiuţul nostru, cu fiecare „investiţie” pe care o facem în el. Iar acum, cea mai importantă investiţie mi se pare că nu este doar laptele matern (care, oricum e un dar nepreţuit), ci timpul. Cel puţin acum, în primele sale luni de viaţă, copilaşul meu va avea disponibilitatea mea totală în ce priveşte prezenţa mea fizică, psihică şi psihologică în preajma lui. Cât despre tăticul lui, pot spune că face parte din categoria taţilor „moderni”, implicaţi la maximum, cărora nu le este indiferent cum traversează fiecare etapă de vârstă copilul lor, şi care îşi asumă parte importantă din educaţia şi creşterea odorului. Facem o echipă extraordinară şi sunt mândră de cea mai semnificativă (singura care poate trece proba timpului, numai de noi depinde) realizare a noastră! Cu mulţumiri pentru că ne îmbogăţiţi zilele, Ruxandra Gherghel

Cred ca ar fi mai bine sa te tratezi si dupa aceea sa ramai insarcinata. Eu am pierdut o sarcina acum o luna si in urma analizelor pe care le-am facut mi-au gasit listeria 1/320 si medicul meu ginecolog mi-a prescris niste ampicilina, sa repet analizele dupa ce le iau si dupa aia cand analizele imi ies bine sa raman din nou insarcinata. Asa te sfatuiesc si pe tine.

Cum pot sti cand se produce ovulatia,daca am ciclul la 32-34 de zile?Astept raspuns pe e-mail de la voi.

Draga SP. si eu locuiesc in Canada(Toronto) de patru ani, am ramas gravida dupa doua luni de Canada, dar nu imi pare rau.Bineinteles ca am pierdut startul cu limba si restul dar se vor aranja si astea, vei vedea.Am avut cezariana din cauza fetitei mele, a fost foarte greu dupa. Acum sint insarcinata cu al doilea si toti ma incurajeaza sa nasc normal si sper ca voi reusi de data asta.Eu am 34 de ani acum si nu pot sa zic ca nu mi-e frica de nastere, dar trebuie sa stii ca cezareana este ca si o operatie si daca nu ai pe nimeni langa tine iti va fi greu, are multe consecinte negative. Nu uita de epidural, este foarte bun, am luat-o inainte de a sti ca voi avea cezareana. Violeta Bafta!

a+si dori sa stiu mai multe despre zodia Taur.Va multumesc!

Pe mine m-ar interesa cat mai multe infromatii despre influentele sindromului Gilbert asupra unei eventuale sarcini. Nu reusesc sa aflu aproape nimic in domeniu.

Mi-a placut articolul citit.Am si eu o fetita de 3 ani si acum e pe drum al doilea.Deacamdata fetita mea este foarte intelegatoare dar mi-e putin teama de ce va urma.Cam acceasi lucruri i-am explicat si eu.Am gasit multe lucruri in comun cu articolul si am fost surprinsa ca si alte mame sa gindesc la fel ca si mine. Violeta

AS VREA SA STIU MAI MULT DESPRE CEZARINA EU AM AVUT ACUM DOI ANI SI TREI LUNI SI ACUMA SINT GRAVIDA DE SAPTE LUNI SI NUSTIU CE SA FAC AS VREA SA AM NORMAL DAR MIE FRICA SA NU AM COMPLICATI VA MULTUMESC DACA MA PUTETI SFATUI .

Articolul este foarte bun dar nu scrie nimic despre ce alimentatia permisa in aceasta perioada.

Cei care se vaita fara rost pe lumea asta ar trebui sa dea o raita pe la un spital de copii, sa vada ce inseamna suferinta adevarata... Doamne apara-ne copiii!

Am nevoie de un sfat. Niste buni prieteni in varsta de aproximativ 40 ani isi doresc nespus de mult un copil. Au facut nenumarate tratamente, fara rezultat. As dori adresa unei clinici unde se pot adresa. Multumesc.

Ce pot sa spun, mi s-a ridicat parul in cap si in acelasi timp mi-au dat si lacrimile, mai ales in ultima parte a articolului. Poate ar trebui trimisa cite o copie fiecarui membru din Parlament si Senat, inclusiv Presedintelui si membrilor din Guvern, poate li se trezeste spiritul de constiinta.

Referitor la acest articol nu prea am multe comentarii ptr ca nu am experienta ,citesc articolele voastre cu multa bucurie ca pot invata ceva foarte util in limba materna , dar as dori daca se poate bineinteles sa-mi trimiteti adresa de e-mail a lui Vilma as vrea sa corespondez cu ea . Am vazut ca este din orasul Galati , si este o tanara mamica . Motivul ptr care doresc sa am adresa ei de e-mail cred ca-l banuiti deja sunt si eu din orasul Galati si sunt o viitoare mamica . PS. Nu sunt in Romania si as vrea sa pot coresponda cu cineva care a trecut prin ce voi trece si eu . Va multumesc ! Si ma bucur nespus de mult ca existati ! Cu respect , Dana

Ce pot sa spun... Am ramas pur si simplu cu gura cascata cand am citit articolul si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma duc la frigider si sa scot tot din el si sa vad ce aditiv contine fiecare produs. Locuiesc in Belgia si pot spune ca ati gresit cand ati afirmat ca in tarile din vest nu se gasesc produse care sa contina aditivi interzisi. Chiar in frigiderul meu gasisem o cutie cu icre care continea un aditiv interzis. N-am avut puterea sa ma duc produsul la supermarket inapoi si sa zic celor de acolo ceva, dar macar acum stiu de ce sa ma feresc. Multumesc ca ati publicat acest articol cu toate ca de cand l-am citit cred ca am devenit cam paranoica si obsedata, dar la urma urmei e vorba de sanatatea noastra. Numai bine, Diana12

Draga Dana, cu multa, multa placere: vilma_pit@hotmail.com Sa auzim de bine si sanatate multa.