Comentarii la articole

Luni 06.02.2012 am aflat ca bebitza al meu a incetat sa mai traiasca,nu s-a mai dezvoltat din saptamana a 9.....a fost cea mai groaznica zi din viata mea.......cea mai trista........nu cred ca exista cuvinte care sa exprime sentimentul pe care il traiesti in momentul cand doctorul iti spune asa ceva........marti am facut chiuretajul,alta experienta noua din viata mea.A fost prima sarcina a mea,primul chiuretaj pana la varsta de 34 ani..........nu imi revin nici acum...........de marti nu am iesit din casa........sunt in concediu medical.sper ca intr-o zi am sa pot sa imi tin in brate si eu copilasul me..........sunt alaturi de toate mamele care au trecut sau trec prin asa ceva

Pe 21 decembrie am descoperit ca sarcina mea a incetat in evolutie la 7 saptamani desi eu eram in 9 saptamani. Am fost la ecograf si asteptam sa vad acel semn care ii indica ritmul cardiac....dar nimic ..a fost un soc, in special a doua zi cand am facut intrerupere de sarcina. Refuzam inconstienta chiuretajul, vroiam copilul, mi-l doream nespus.Cea mai urata zi din viata mea. Nici azi, 4 februarie, nu am reusit sa depasesc tristetea care ma copleseste pe dinauntru,sentimentul de vinovatie.. Indiferent ce as face, indiferent unde as merge sau ce activitati as avea, nu pot umple golul dinauntrul meu. Desi ma consider o femeie puternica, am 36 de ani, pot spune ca pentru astfel de momente nu exista remediu ..decat,, timpul si sunt alaturi de toate femeile care intampina o astfel de pierdere. Sper , cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intr-o zi sa tin in brate copilasul meu... Multa sanatate tuturor!

buna, acum 2 saptamani am poirdut si eu o sarcina la 30 de saptamani, a fost cea mai urata zi din viata mea cand a trebuit sa-mi nasc copilul mort, ma doare sufletul si ma simt atat de pustie, ma rog la D-zeu sa ma ajute sa trec psete aceasta durere si sa am curajul sa incerc din nou,sunt alaturi de voi cele care ati trecut prin asa ceva si va doresc din suflet sa nu va pierdeti speranta ca intr-o zi va veti tine copilul sanatos in brate.

Salut, acum 3 ore, am aflat ca fatul din burtica mea nu are semne de viata, inimioara nu-i batea, si deja la 3 luni la cre eram, nu era dezvoltat. Presupunerea medicului, ca sa oprit din dezvoltare la vreo 9 saptamini. Eu, sincer simteam ca ceva nu e bine, ma simteam prea bine a fi insarcinata, m-am informat lumt asupra avortului spontan, ca sa cunosc simptomele. In momentul cind mi-a zis doctorul

A trecut o saptamana de cand am pirdut-o pe fetita mea...la 27 saptamani de sarcina. Totul mergea bine,imi amintesc cum ii simteam pumnisorul plimbandu-se prin burta mea,chiar incepusem sa comunicam,caci pe unde ma simtea,incepea sa miste si daca la inceput nu ma puteam atasa de sarcina asta,gasind motive ca am deja un baietel de 1 an si 9 luni pe care mi l-am dorit si il iubesc enorm,si nu mai aveam fiorii de emotie pe care i-am trait in prima sarcina,pe zi ce trecea tot mai mult o iubeam si mi-o doream,mai ales cand am primit vestea ca este fetita! Dar,dintr-o data,n-am mai simtit-o...nu mai misca,o simteam din ce in ce mai slab...iar cand au trecut 2 zile fara sa o mai simt,am mers la control...mi s-a spus ca avea o malformatie la inimioara. Am simtit ca mi se rupe pamantul de sub picioare! A doua zi,am facut morfologia fetala,acvelasi lucru. A treia zi m-a chemat la spital,sa o asculte cu doppler-ul.....dar......era prea tarziu..Parca aud vocea medicului,si nu mi-o pot scoate din minte.

Tuturor mamelor care trec prin aceeasi experienta: e teribil, durerea din inima trece greu, dar nu va pierdeti speranta. Iar pentru cele care cred in Dumnezeu, eu cred ca toti bebelusii pierduti o sa ii primim inapoi in cer.

Am 28 de ani si eu am pierdut primul meu bebelus in saptamana a noua de sarcina. Am avut de doua ori infectie puternica la rinichi, cu temperaturi foarte mari - prima oara nici nu am stiut ca sunt insarcinata si am mers la spital cam tarziu. Dar se pare ca bebelusul a supravietuit a prima infectie, caci la a doua internare era viu si se dezvolta normal. In seara zilei cand m-am externat a doua oara, am observat ca am o scurgere de sange din vagin: cand am vazut sangele pe hartia igienica am stiut ca ceva nu e in regula: parca mi-a dat cineva cu parul in cap. Am fost la ecografie si mi-au spus ca bebele e mort..... Al doilea par. Speram ca imi va spune ca totul e in regula cu copilasul (ei il numesc fat, dar pentru mine a fost copilas din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata). A doua zi am fost iar la ecograf, ca sa fie siguri ca e mort si apoi m-au curatat. Imi era o groaza de nedescris - dar doctorul nu a inceput procedura pana nu m-a linistit si mi-a promis ca nu va durea aproape deloc. Mi-a facut anestezie locala (aproape ca nici nu am simtit cand mi-a facut injectia in uter) si o injectie in vena. Asadar mi-a eliminat durerea considerabil. Am simtit cum imi umbla inauntru, dar a fost o durere suportabila si a durat putin. Acum ramane durerea din suflet, dupa iluziile pe care ni le-am facut eu si sotul meu in legatura cu acest bebelus - ne hotaraseram si cu privire la nume. Este vorba de un copil pe care l-am pierdut inainte de a-l avea. Sper ca viitoarea sarcina sa ma faca sa trec peste asta si sa nu se repete ce a fost acum.Si nu voi intelege niciodata femeile care se duc de buna voie la avort.

Buna. Ma numesc popa elena vream sa va spun ca si eu am trecut printr-o pierdere unei sarcini.In luna a treia am depistat la un control de rutina ca copilul era mort de o luna.In timpul sarcini am luat medicamente de mentinerea sarcini.Dar in luna adoua am avut un deces in familie! Sunt o fire foarte inimoasa.Care ar putea fi peirderea de sarcina.Si vreau un raspuns pentru acceasta intrebare.Multumesc.

Si eu ma aflau in aceeiasi situatie de 5 zile miam pierdut copilasul mult dorit,sarcina mi sa oprit din evolutie la 11sapt,iar docorul mia facut chiuretaj,imaginativa ca este prima data in viata mea cand raman gravida is dupa asa o bucurie dupa 11sapt sa fac si un chiuretaj,dr meu a fost foarte atent si a lucrat cu grija ma anesteziatsi local si intravenos am fosr foarte speriata ca o sa ma doara dar nu a durut foarte tare.Dar acuma nu ma pot opri din plans iar durerea pe care o simt nu se mai opreste,dr mia spus ca nu mai peste 6luni am voie sa raman iarasi gravida am citit pe alte siteuri ca dupa 3luni poti sa incerca iarasi.Si asa mai avea o intrebare ce analize ati facut dupa o sarcina oprita din evolutie.Va multumesc sper ca dupa cateva luni sa va dau vesti mai bune un bebe melt visat.

Ma numesc Mihaela si am 26 de ani imi pare tare rau pt toate mamicile care trec prin asa o durere mare nu am trecut prin asa ceva si sper ca Dumnezeu sa ma fereasca imi doresc un copil de 3 ani de zile si nu vrea sa apara dar totusi traiesc cu speranta ca minunea o sa apara.Trebuie sa fim tari si sa mergem inainte imi pare rau si va inteleg durerea.

buna , e greu pentru majoritatea femeilor cand se intampla o tragedie de acest fel , si eu am avut 2 experiente neplacute , unul a fost avortul spontan la 11 saptamani , si pentru care nu am primit nici o explicatie , deci nu stiu de ca s-a provocat , un timp mi-am urat propriul corp pentru ca nu a vrut sa tina bebele si l-a scos afara , ca eu l-am pierdut jumate acasa si jumate la spital , apoi dupa un an am avut o extrauterina , si pentru ca mi-am urat corpul parca au stiut asta medicii si mi-au facut o operatie de la buric pana jos de toata frumusetea , adio strand cu costum de baie in 2 piese , asa ca au trecut de atunci 5 ani , ani in care am asteptat sa vad daca mai pot , dar nimik. Parca nici nu mai am incredere ....dupa cate aud in jurul meu ....am o prietena care maine naste prin cezariana , va fi fetita , dar si ea saraca a trecut prin multe , parca mi-e groaza sa povestesc , dar cu ajutorul unui doctor bun din timisoara a reusit , maine va tine fetita pentru prima oara in brate , ma bucur enorm pentru ea . Din pacate locuiesc in Resita si aici avem doctori de toata jena , macelari cu diploma , si majoritatea femeilor merg la timisoara sa nasca , si sunt monitorizate de doctori de acolo. Rusine sa le fie celor de aici ...As mai avea de povestit intamplari urate ale unor prietene dar poate alta data , parca m-au obosit amintirile ...

nu cred ca pot sa gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie o asemenea pierdere.E mult prea greu!

vreau sa va zic ca mam chinuit de 2 ani sa fac un copil si an sfarsit ramasesem ansarcinata am facut toate ecografile si mia zis ca e foarte sanatoasa iar la varsta sarcini la 6 luni am racit si miam sunat medicul si mia spus sa beau ceai ca nu o sa se antample nimika la 32 de saptamani mi sa rupt apa am mers la spital si mia spus ca nu sunt de nascut eu pierdeam sange si un medic rezident mia spus ca am probleme cu rinichii,erea an seara acea medicul meu de garda dar la trimes pe ecel medic care mi spus ca am probleme cu rinichii,eu iam spus la rezident ca vreau la alt spital sa fiu transefrata si ca nu o sa mai stau acolo mia chemat an sfarsit medicul meu si mia spus ca nu o sa ma mai vada am stat pana a doua zi s vina medicii la lucru si am vb cu un medic si mia spus ca nu pot sa nasc normal mama mea la rugat sa nasc normal si nu avrut ma lasat fara lichid o saptamana pana ia zis mama cat o costa sa ma bage sa nasc odata si ia spus mamei ca 300 de euro o costa ia dat mama bani si ma bagt am nascut o fetita de 1700 kg erea perfect sanatoasa la nastere asa nea spus docora de copii iar dupa trei zile mia murit fetita cauza nu se stie la autopsie mia spus ca am fost eu racita si sa transmis raceala la ea ce trebuie sa fac cine este de vina va rog ajutatima sami revin

Am Fost la ecograf si aveam 5 saptamani totul era bine, dar dupa 2 zile am avut crampe si singerari am Fost la control si mi- au zis ça sunt 50 la suta sa- l pierd, a trebuit sa stau la pat o sapatamana, am facut analizele marti , iar dupa vineri sa vedem evolutia , din pacate m- au anuntat ça am pierdut sarcina , nivelul hormonului de sarcina a scazut de la 1650 la 375, nici macar nu am simtit cind l- am pierdut!! Am incercat mai mult de un an sa il am, am facut tratament hormonal timp de o luna si s- a prins imediat? Eram CEA mai fericita pers din lume , nu inteleg ce s- a intimplat, toate analizele mêle erau perfecte, nu stiu cum o sa pot trêce peste asta , urasc tôt si pe toata lumea in jurul meu, dak m- as fi dus si eu poate era mai bn !

DA ...si eu am pierdut o sarcina la 28 de sap,,nu credeam ca o sa am vreodata puterea sa vb despre asta....a fost fff greu numai cn a trecut pe aici poate intelege....nu am avut curajul sa vb despre asta togmai ptr ca nu am simtit ca persona de langa mn ar putea intelege ba mai mult vezi pe chipul lor ca mesajul nu a ajuns la ei nu inteleg de ce atata suferinta ptr un ;;avort;;nu este chiar asa spun doar atat ..atat femeilor mai alrs care sunt mame ar trebui sa intelega ca si noi am trait perioada sarcini cu ,copilul in pantece...am trait nastere la fel ca el numai ca la sfarsitul nasteri am primit un copil mort........timpul trece dar urma din sufletul nostru o sa ramana nu asteptati sa va inteleaga toata lumea ..........nu se poate....acum sunt din nou insarcinata si traiesc cu frica ca se poate intampla la fel e greu...poate ca acest copil poate sa mi umple oarecum o parte din gol ...............sa ne rugam ca d zeu sa nu ne incerce pe nici una cu copii nostri ...amin.

am pierdut si eu mai multe sarcini,urmate de depresii dupa depresii. M-am hotarat sa adopt si acum ma gandesc ca am pierdut atatia ani si am suferit atat de mult, cand sunt copii care se chinuie in orfelinate, copii abandonati pe care nu-i vrea nimeni. Sunt fericita cu alegerea mea si sper sa ne dea D-zeu sansa sa fim parintii unui copilas. E dureros sa pierzi o sarcina,dar ganditi-va la alternative. POate D-zeu vrea sa fiti mamele unor astfel de copii;nu le intoarceti spatele! Va pup!

Dragele mele, stiu si va inteleg ce simtiti, am pierdut si eu o sarcina si oricat de puternice am incerca sa fim, si oricat de mult ne-ar sustine cei din jur, nu e usor sa treci peste... Dar Dumnezeu e mare si necunoscute sunt caile Lui. De aceea va zic sa aveti credinta puternica si o sa fie totul bine, si o sa vina alta sarcina care o sa va stearga durerea din suflet. Dupa ce am pierdut sarcina, am citit pe unul din forumuri despre Sfantul Nectarie, am gasit pe net Acatistul si va sfatuiesc pe toate sa faceti acelasi lucru, sa va rugati neincetat si minunea nu va intarzia sa apara! Daca aveti ocazia, mergeti si la sfintele moaste ale Sf Nectarie, la Bucuresti, eu o s-o fac cu prima ocazie. Pe mine rugaciunile catre Sf Nectarie facatorul de minuni m-au ajutat foarte mult, acum sunt din nou insarcinata, multumesc Domnului. De aceea va indemn pe toate sa aveti credinta puternica, sa va rugati Sf Nectarie ca prin intermediul puternicilor sale rugaciuni, sa va Dea Domnul o noua sarcina. Doamne ajuta!

si eu am pierdut o sarcina la 13 saptamani in februarie si a fost fffffffffff multa durere in sufletul meu si al sotului.la 10 saptamani am fost la control si mi s-a spus ca e totul ok dupa o saptamana si juamtate am avut scurgeri maronii si m-am dus din nou la control,ceea ce speram sa nu se intample s-a intamplat,am vazut cum doctorita se straduia sa gaseasca inimioara care nu mai batea si mi-am dat seama ca inevitabilul se produsese deja,a urmat un chin in afara de cel sufletesc si unul fizic deoarece medicii care m-au consultat nu aveau pic de compasiune,asteptand pe hol sa ma consulte auzeam plansete de copii si vedeam afise ,cred ca e cel mai urat cosmar al unei mame.am o fetita,un ingeras de 2 ani dar ne doream un al doilea si cand a venit nu ne-am asteptat si ne-am bucurat dar ne-am bucurat degeaba....cred ca daca nu as fi avut fetita mi-ar fi fost mult mai greu dar pt ea am mers mai departe. acum asteptam sa vedem daca minunea s-a produs din nou si speram sa nu mai avem parte de probleme ceea ce doresc tuturor celor ce vor sa devina parinti,sa auzim numai de bine

buna sunt noua pe aici am trecut si eu printr o experienta urata anul trecut am facut un avort si nici acum nu mi am revenit am 39 de ani si nu mai reusesc sa raman dar intotdeauna mai este o speranta nu.cand vad un bb afara ma podideste plansul asta e poate nu sunt sa fiu mamica va pwp alexandra

buna fetelor, trist dar adevarat sa fi mamica doar noua luni (il simti cum te adora, respira si te atinge...) de fapt, nu mai e cu tine..de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna, de fapt...ai pierdut orice legatura cu lumea reala (incepand cu acea zi trista)...din acea zi sunt irecuperabila..desi mai am doi copii acela a fost este si va fi mereu in trupul sufletul si mintea mea! va pup