Sunt o mamă incompletă care încearcă să crească copii întregi - confesiuni

Acasa > VIATA DE FAMILIE

TEMA: Meseria de mama | 5 | 12/9/2025

Sunt o mamă incompletă care încearcă să crească copii întregi - confesiuni

Sunt o mamă incompletă care încearcă să crească copii întregi

Sunt o mamă incompletă care încearcă să crească copii întregi

Pe măsură ce scotoceam prin labirintul fără sfârșit al Facebook-ului, o fotografie mi-a sărit în față ca o revelație. Am simțit inima accelerându-mi nebunește, ca și cum cineva mi-ar fi întins în palmă o oglindă în care, pentru prima dată, am văzut limpede adevărul: nu sunt mama pe care mi-am imaginat că-l voi fi. Sunt incompletă. O mamă cu lipse și neliniști.

Creșterea copiilor a fost întotdeauna o călătorie tulbure.

Când erau mici, îi puteam ține de mână și controla direcția. Îmi hrăneam propria nevoie de siguranță inspectând fiecare colț al lumii lor, notând în minte liste cu zece puncte: verifică, protejează, supraveghează. Părea amuzant atunci, dar noaptea, când se lăsa liniștea, întrebările mă înțepau: oare i-am iubit suficient? Oare am râs împreună? Am ridicat prea des vocea? Am fost prea grăbită, prea aspră, prea obosită?

M-am rugat. O, cât m-am rugat să fiu o mamă bună! Uneori chiar mai bună decât eram, convinsă că dau greș în fiecare zi. Îl imploram pe Dumnezeu să astupe golurile mele cu iubirea Sa, să suplinească tot ce eu nu reușeam să le dau.

Ani la rând mi-am spus că, în ciuda tuturor căderilor, sunt o mamă bună.

Până când cel mai mic dintre copiii mei a împlinit paisprezece ani și mi-a răsturnat întreaga teorie. Adolescența lui m-a aruncat ca pe un naufragiat în mijlocul oceanului, la mii de kilometri de țărm, fără colac de salvare. Pluteam deasupra apelor tulburi, obosită, înconjurată de rechini invizibili. Și totuși, undeva deasupra valurilor, am simțit privirea Celui care umblă pe ape.

Acea fotografie m-a luminat: sunt un părinte incomplet care încearcă să crească copii întregi. De câte ori n-am încercat să le dau ceea ce eu însămi nu aveam? Să-i fac curajoși în timp ce eu tremuram, să le ofer siguranță atunci când inima mea era un seism, să le țin loc de ghid deși n-am fost niciodată capabilă. Și acum înțeleg: nu trebuie să am toate răspunsurile. Trebuie doar să mă las pe mâna instinctului de mama si a lui Dumnezeu, să-L las să umple golurile mele cu perfecțiunea Lui.

Citeste  Legatura invizibila dintre mama si copil este cat se poate de reala iar stiinta o confirma

Nu sunt o mamă perfectă

Am intrat în camerele copiilor mei, i-am privit în ochi și le-am spus: „Nu sunt perfectă. Iartati-ma pentru momentele în care am greșit. Aveti răbdare cu mine, pentru că mereu vreau binele vostru.” Ei au zâmbit cu o ușurință dezarmantă, ca și cum ar fi știut dintotdeauna.

Astăzi respir mai ușor. Sunt incompletă, da, dar nu sunt singură. Știu că Dumnezeu lucrează și la mine, că El poartă grija copiilor mei mai mult decât aș putea vreodată. Și poate că tocmai în fisurile mele, prin crăpăturile imperfecțiunii mele, intră lumina de care ei au nevoie.

Despre meseria de mama, merita citit si:

Copiii si limbile straine: atitudine si necesitate actuala 
Ce citeste copilul tau? Sugestii pentru lecturile copilariei
Unde au disparut idolii muzicali?
Curatenia de Pasti si Saptamana Patimilor
Dincolo de iubire intr-o alta dimensiune
Dorintele unei mame de 1 iunie 
Ceea ce nu am anticipat inainte de a deveni mama unui baiat 
O vara retro pentru copilul meu: cum ar putea fi
Impresii de pe insula in care nimeni nu m-a vazut plangand 

Esti o mamica care are nevoie de sfaturi?

Te asteptam pe forumul mamicilor de bebelusi pentru sfaturi si incurajari: Bebelusul - primele 365 zile din viata unei comori  Primele 365 zile si nopti. Casa nou nascutilor DC. Alaptare, colici, ingrijire, baite, nopti nedormite si multa dragoste.

autor: Milena Sadova - redactor Desprecopii - toate drepturile rezervate 2025

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️