Copilul singur la parinti: fericit sau nefericit? Despre miturile toxice - sfaturile psihologului

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 27/4/2024

În România, ca și în restul lumii civilizate, rata copiilor singuri la părinți a crescut. Aceasta este acum de două ori mai mare decât acum 30 de ani. Cu toate acestea, prejudecățile legate de copiii singuri la părinți sunt încă persistente. Se spune că acești copii ar fi mai singuri, răsfățați și mai puțin sociabili. Dar sunt aceste prejudecăți fondate? Și chiar este trist atunci când copilul crește fără un frate sau o soră?

Vestea bună este că nu trebuie să vă faceți griji: nu a existat niciodată o legătură dovedită între a fi copil unic la părinți și a avea probleme de singurătate sau de comportament. Studiile științifice arată că acești copii nu sunt mai fericiți sau nefericiți decât cei cu frați sau surori.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Mai multe mituri decat adevaruri
Sunt fratii si surorile necesare?
Un copil singur la parinti este la fel de fericit
Fiecare copil este diferit
Copilul singur la parinti - in spatele teoriilor fara fond

Mai multe mituri decat adevaruri

Despre copiii singuri la parinti exista mai multe mituri decat adevaruri. Aceaste mituri s-au nascut cu precadere in secolul trecut, cand eminentul psiholog Stanley Hall a spus: „A fi un copil singur la parinti este o boala.“ In acele timpuri oamenii credeau ca, cresterea unui copil fara frati are doar efecte negative asupra sa. Dar asta a fost atunci si acum stim mai bine.

Ca parinti nu trebuie sa va faceti griji: nu a existat niciodata o legatura dovedita intre copilul singur la parinti si singuratate sau probleme de comportament. Studiile stiintifice arata ca acesti copii nu sunt mai fericiti sau nefericiti decat cei cu frati sau surori:

In 1987, doi oameni de stiinta americani au comparat 141 de studii clinice care au fost efectuate pe copii singuri la parinti, incepand cu anul 1925. Care au fost concluziile? Copiii singuri la parinti sunt la fel de dominanti ca si copiii cu frati. Si, de asemenea, ca adult, la fel de multumit, la fel de popular si cu la fel de mult succes in viata.

Alti cercetatori americani au intervievat tineri in varsta de cca 20 de ani, care au crescut singuri la parinti. Cei mai multi din acest grup au spus ca ei nu s-au simtit niciodata singuri. Motivul a fost relatia confidentiala pe care au putut-o construi cu parintii lor. Asta a facut lipsa unui frate neresimtita.

O comparatie a 21 de studii facute in SUA cu privire la copiii singuri la parinti, de asemenea, a aratat ca acestia nu sunt mai putin populari sau mai populari decat alti copii. Un studiu facut printre copiii singuri la parinti, in varsta de 12 ani, in Coreea, a dat acelasi rezultat.

Sunt fratii si surorile necesare?

Este cresterea unui copil impreuna cu frati sau surori cruciala pentru buna sa dezvoltare? Raspunsul este destul de simplu: nu. Avand frati are avantaje si dezavantaje. Pe de o parte, ei isi pot face viata acida unul altuia (intimidare, gelozie, rivalitate), in timp ce pe de alta parte, un frate sau o sora ar putea avea o multime de avantaje, precum distractia, sau pot invata lucruri unii de la altii. Astfel, efectul poate fi atat pozitiv, cat si negativ.

Este adevarat ca, contactul zilnic intre frati influenteaza major dezvoltarea de caracter si de abilitati sociale. Dar exista alte relatii pe care un copil le creeaza. De fapt toate relatiile stranse influenteaza dezvoltarea unui copil. Nu conteaza daca este doar relatia cu parintii, sau relatia cu fratii.

Un copil singur la parinti este la fel de fericit

Pe scurt, copiii singuri nu sunt patetici sau mai putin sociabili. Ei sunt la fel de fericiti ca si copiii care cresc cu frati si surori. In unele cazuri, ei sunt, probabil, mai rasfatati si / sau mai egocentrici, dar acest lucru nu are nimic de-a face cu numarul de membri ai familiei, ci cu educatia data de parinti. Aceasta este de fapt concluzia tuturor celorlalte prejudecati: educatia este cea mai importanta, nu cati copii exista intr-o familie.

Copilul singur la parinti - cateva ganduri de la psiholog

Recent, am descoperit o carte fascinantă, "Parenting an Only Child: the Joys and Challenges of Raising Your One and Only" de Susan Newman, care oferă o perspectivă profundă și valoroasă asupra creșterii unui copil unic. Vreau să împărtășesc cu voi câteva dintre ideile principale și sfaturile utile prezentate în această lucrare, pe care le consider esențiale pentru orice părinte al unui copil unic.

Da, trebuie sa combatem miturile toxice. Este cazul să abordăm și să demontăm miturile despre copiii unici care persistă în societate. Încurajez părinții să educe persoanele din jurul lor despre realitățile creșterii unui copil unic, oferind astfel copilului oportunități egale de dezvoltare socială și emoțională. Este important să învățăm copiii să fie empatici și bine adaptați social, nu doar acasă, dar și în cadrul unor activități de grup.

Decizia de a avea un singur copil nu trebuie luată sub presiunea socială sau a așteptărilor. Discuțiile deschise cu partenerul despre mărimea familiei sunt esențiale. Este important să rămâneți fermi în decizia luată și să vă încredeți în alegerea care este cea mai bună pentru familia voastră.

În calitate de părinte al unui copil unic, este esential să menținem un echilibru între a fi sprijinitor și a evita supraprotecția. Encurajarea independenței copilului este cheia pentru dezvoltarea sa sănătoasă și pentru prevenirea problemelor legate de atașamentul excesiv.

Socializarea este o componentă esențială a dezvoltării fiecărui copil. Recomand să încurajați participarea la activități extrașcolare și să organizăm jocuri cu alți copii, ceea ce poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale ale copilului într-un mediu controlat și sigur.

Planificarea viitorului copilului nostru este un aspect adesea stresant, dar esențial. Este important să creăm o rețea de suport robustă, nu doar pentru momentele dificile, dar și pentru a împărtăși bucuriile creșterii unui copil. Aceasta poate include rudele, prietenii și membrii comunității locale.

Lecturi recomandate
Iată o listă cu trei cărți recunoscute, scrise de specialiști în parenting, care se concentrează pe provocările și bucuriile creșterii unui copil unic:

One and Only: The Freedom of Having an Only Child, and the Joy of Being On de Lauren Sandler
🔹   Această carte explorează atât experiențele personale ale autoarei ca fiind singur la părinți, cât și cercetările ample despre impactul social și emoțional al creșterii unui singur copil. Sandler oferă o perspectivă proaspătă și profundă asupra libertăților și bucuriilor asociate cu familiile mici.

The Case for the Only Child: Your Essential Guide de Susan Newman
🔹   Susan Newman, un psiholog social, abordează în această carte temerile și miturile comune legate de copiii unici. Cartea servește ca un ghid pentru părinți, oferind sfaturi practice și sprijin pentru a naviga provocările specifice creșterii unui copil unic, de la presiunea de a avea mai mulți copii până la gestionarea dinamicii familiale.

Parenting an Only Child: the Joys and Challenges of Raising Your One and Only de Susan Newman
🔹   O altă lucrare remarcabilă de Susan Newman, aceasta oferă o analiză detaliată a dinamicii de a crește un copil unic. Cartea combină cercetarea științifică cu sfaturi practice, abordând subiecte precum dezvoltarea socială, independența și ajustarea parentală la nevoile unui copil unic.

Fiecare copil este diferit

Se discuta mult despre copilul unic, doar ca evident,acesta nu exista. Fiecare copil este diferit si singura asemanare intre toti copiii "unici" este ca ei cresc fara frati si surori. Deci este bine sa fim critici cu oamenii care sustin prejudecati cu privire la copiii singuri la parinti, in general. Fiecare copil are propriile sale calitati si caracter. In plus: fiecare copil are alti parinti si alti prieteni. Ei traiesc in diferite cartiere si merg la scoli diferite. Toti acesti factori afecteaza un copil in dezvoltarea sa.

Cu alte cuvinte, faptul ca esti singurul copil care creste intr-o familie nu este cu siguranta singurul factor care afecteaza comportamentul si viitorul tau..

Copilul singur la parinti - in spatele teoriilor fara fond

Deseori auzim, ca un stereotip de altfel - ca un copil singur la parinti e obraznic, rasfatat sau egoist - exact sau numai ca urmare a faptul ca e singur la parinti. Vestea cea buna, sustinuta de studii de psihologie, este ca acestea nu sunt decat niste mituri.

Studiile au demonstrat, de-a lungul cercetarilor, ca un copil singur la parinti are, in mare parte, acelasi comportament social ca primul nascut dintr-o familie cu mai multi copii. Iata sfatul si parerile psihologilor de la Desprecopii.com...

Tot despre copilul unic la parinti merita citit si:

Confesiunile unei mame de baiat
Confesiunile unei mame: Daca ai un singur copil ...
Copilul unic la parinti: despre cordon, crestere si educatie
Doar un copil? Iritantele conceptii cu care se confrunta parintii cu un singur copil

Forum de Parenting modern

Suntem parinti si invatam mereu: Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.

Parentingul - educarea corecta si sanatoasa a unui copil - este o călătorie plină de provocări, dar și de recompense. Prin adoptarea unui stil parental echilibrat și prin punerea în aplicare a sfaturilor de mai sus, vei contribui semnificativ la dezvoltarea sănătoasă și fericită a copilului tău. Fiecare pas pozitiv în stilul tău parental poate face o diferență enormă în viata copilului tău.

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com
referinte: theconversation.com, psychologytoday.com
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024