Cum sa te ABȚII de la a ȚIPA la copii chiar și atunci când simți că innebunești😓

TEMA: Parenting pozitiv | 0 | 13/9/2023

Cum sa te abtii de la a tipa la copii chiar si atunci cand simti ca innebunesti

Ai încercat vreodată să te abții de la a țipa la copii atunci când ești cu adevărat depășită de situație și când singura soluție pare a fi tipatul? Cu siguranță că știi la ce mă refer... 😓 Partea negativă este că, dacă nu ai niciun plan de acțiune, acest comportament îți va distruge în timp relația cu copiii. Și cu siguranță, nu acesta este lucrul pe care îl vrem... 🙅‍♀️

Iată sfaturi concrete despre ce trebuie să faci pentru a te abține de la a tipa la copii, chiar și atunci când simți că înnebunești... 🤔💡

Cand tipatul pare ultima solutie ...

Te surprinzi tipand la copilul/copiii tai? Ei bine, inseamna ca ai probleme de controlare a furiei. Te poţi gândi cât vrei că data viitoare când te vor provoca copiii, nu vei reacţiona cu furie, indiferent de cât de rea este situaţia. Dar, serios, când eşti cu adevărat plina de furie, mai poţi gândi corect, te mai poţi controla?

Diavolul stă în detalii

Cu excepţia cazului în care vei reusi sa iti controlezi miraculos nervii in ultima secunda ....probabil că vei sfârşi ţipând la copii. Apoi, inevitabil - te vei simti vinovată şi, probabil, iti vei cere scuze iar apoi vei repeta din nou şi din nou acelaşi comportament.
Insa, vestea este ca dacă nu ai nici un plan de acţiune, acest comportament îţi va distruge în timp relaţia cu copiii. Si cu siguranţă, nu acesta este lucrul pe care îl vrem ...

De ce ar trebui sa ai o alta abordare decat tipatul

Dacă doreşti cu adevărat să dai bunelor tale intenţii şansa de a lupta pentru succes şi să te asiguri că într-adevăr nu vei ţipa la copii, indiferent de cât de nervoasă eşti, trebuie să acţionezi acum.
Presupunând că acum nu eşti nervoasă, acesta este momentul în care să decizi cum vei răspunde mai târziu, când vei fi cu adevărat iritată. Efectuarea unei liste de posibile răspunsuri şi folosirea ei atunci când eşti nervoasă, îţi măreşte substanţial şansele de succes. Există un întreg ansamblu de cercetări care sprijină acest lucru.

Psihologii sunt de parere ca - cu cât iei mai din timp o decizie – indiferent dacă este vorba despre bani, exerciţii fizice sau ce film să vizionezi – cu atât ai mai multe şanse să faci alegeri mai bune. Cu cât eşti mai aproape de momentul de decizie, cu atât se micşorează lungimea de bătaie a deciziilor tale; deciziile rapide făcute sub presiune fiind unele dintre cele mai rele decizii ale tale. În plus, dacă faci o alegere şi te angajezi în punerea ei în practică, atunci când apare o situaţie neplăcută, îţi ocoleşti complet creierul şi apelezi la alegerea anterioară, însă poţi evita rezultatele dăunătoare ale deciziilor cu bătaie scurtă.

Este o tehnică înşelător de simplă, si de aceea merita sa o supunem testului pentru a ne asigura că indiferent cât de furioşi sau de frustraţi suntem, nu vom ţipa la copiii noştri.

Ce sa facem in loc de a tipa la copii

Ceea ce vom face este următorul lucru, ne vom lua puţin timp astăzi pentru a ne gândi la ce să facem în loc să ţipăm la copii atunci când devenim nervoşi şi să folosim unul dintre răspunsurile găsite atunci când ne înfuriem.
Iata o posibila lista de actiuni cu 8 lucruri pe care mă bazez eu - mama de 2 copii - pentru a trece printr-un moment dificil, fără a ţipa la ei mea. Iată-le –

Ieşi din situaţie - sau paraseste scena

Dacă sunt acasă, îl întreb pe soţul meu dacă poate prelua situaţia, iar eu ies din cameră pentru câteva minute. Da, asta înseamnă că arunc literalmente situaţia asupra lui. Din experienţele trecute, am remarcat că cel mai adesea, din moment ce el nu era implicat atunci când furtuna era în toi, el se află într-o situaţie mult mai bună pentru a gestiona situaţia fără a ţipa, iar eu iau o pauză pentru a mă răcori.

Desigur că acest lucru funcţionează şi vice-versa. Când observ că soţul meu începe să-şi piardă controlul, intervin şi preiau controlul pentru ca el să poată ieşi din situaţie.
În ceea ce o priveşte pe fiica mea, simpla schimbare a scenei, în care un părinte iese şi celălalt intră, pare a ajuta la calmarea situaţiei.

Îmi anunţ copiii că sunt nervoasă

În loc să ţipi la copii, spune-le că eşti supărată. Din nou, din experienţa trecută am observat că acest lucru funcţionează. În loc de lovire, respir adânc şi îi spun, „Mama devine foarte furioasă acum, dragă.”
Uneori, fata mea îşi va opri comportamentul ofensator, dar, de cele mai multe ori, contracarează cu „Şi eu sunt furioasă” sau „Nu, nu poţi fi supărată” (Ea este în vârstă de 5 ani, iar acesta este un argument valid în cartea ei).
În ambele moduri, se stabileşte un canal de comunicare.

După aceea, pur şi simplu plec pentru câteva minute şi o las să se liniştească. Şi îmi iau astfel timp să mă calmez şi eu.

Stam si ne calmam impreuna

Da, incerca sa ne calmam impreauna. De exemplu, iau copilul in brate si ii îi spun, „Să facem amandoi linişte pentru câteva minute, până când ne calmăm.”

Am luat acest ultim pas din cartea Peaceful Parent, Happy Kids: How to Stop Yelling and Start Connecting - scrisa de by Dr. Laura Markham - Paperback – November 28, 2012.
M-am simţit foarte bine prima dată când am încercat această metodă – vreau să spun că eu eram foarte nervoasă, iar copilul vocifera! Dar apoi, pe neaşteptate, fiica mea a început să se calmeze vizibil, iar când am lăsat-o jos din braţe, a spus, „Vreau să ne mai îmbrăţişăm, mama!”

Aşa că am mai stat acolo ceva timp, într-o scenă siropoasă pe care nu mi-aş fi imaginat-o posibilă cu câteva minute mai devreme, ea smiorcăindu-se, iar eu încercând să mă calmez, legănându-ne una pe cealaltă. Iar apoi a spus, „Am terminat acum”, şi a sărit din braţe şi a început să se joace ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ah, ce bine e să ai 5 ani, să poţi uita şi ierta atât de uşor!

Stabileşte un timp limită pentru a pune capăt ostilităţilor

Cel mai înspăimântător lucru la a deveni furios şi nervos este că nu există limite clare care să indice când vor reveni lucrurile la normal. Am descoperit că stabilirea intenţionată a limitei ajută mult la aducerea situaţiei sub control.
Îmi amintesc că odată când am început să mă enervez, am şoptit, „Sunt foarte supărată acum, aşa că merg să spăl vasele pentru a mă linişti. Când am terminat cu vasele, am terminat şi cu starea negativă.”

Fiica mea a strigat cu milă „Nu vreau să fii supărată pe mine, mama” şi am spus cât de calm am putut „Nu sunt supărată pe tine. Tot te iubesc. Dar încă nu ai terminat de mâncat şi se face foarte târziu. Sunt obosită şi mă simt crabby (un termen pe care ea îl înţelege). Am nevoie de ceva timp să mă calmez. Iar tu trebuie să termini de mâncat. Mă voi calma aici spălând vasele.”

Mai întâi a început să scâncească, iar când nu a mai rămas nimic din mine, deodată (şi foarte surprinzător) era linişte în direcţia ei. Tot ce puteam auzi era sunetul lingurii pe farfurie şi o declaraţie câteva minute mai târziu că a terminat.
Mi-am clătit şi uscat mâinile, am mers la ea, i-am inspectat farfuria şi i-am oferit un uriaş zâmbet. Iar ea m-a îmbrăţişat tare pentru a mă face să mă simt mai bine. Totul era din nou bine în lume.
Încă o explozie de la ora cinei evitată. Şi încă un truc în setul meu de instrumente părinteşti care s-a dovedit a funcţiona.

Pune lucrurile în perspectivă

Uneori, tot ce trebuie să fac pentru a mă calma este să pun lucrurile în perspectivă.

Atunci când simţi că mai ai puţin şi ţipi la copii, aminteşte-ţi că ei probabil vor doar să se joace dimineaţa; când ea vrea să se joace în loc să se pregătească, şi este foarte târziu, iar asta mă înnebuneşte, tot ce trebuie să fac este să mă gândesc la aceeaşi situaţie din urmă cu mult timp, şi un alt copil. Presupun că nici eu nu aş fi vrut să mă opresc din joacă.

Copiii sunt copii. Vor să se joace. Asta e. Nu e un motiv pentru a ţipa la ei, nu-i aşa? Suspină. Respiră adânc. Gândeşte-te la un plan alternativ care să o determine să facă ceea ce doreşti.

Începe să numeri

Nu cred că această abordare se va potrivi exact în paradigma „parenting pozitiv”, deoarece foloseşte ameninţări, teama de pedeapsă şi mita. Dar din moment ce funcţionează pentru mine, o voi pune pe listă...
Deci, în principiu, în loc să ţipi la ea, îi spun cu o voce cât de calmă pot în timp ce mă adun - „Voi număra până la 5. Dacă nu începi să strângi jucăriile, vor merge toate la coşul de gunoi.”
Iar apoi încep să număr. 1... 2... 3... 4... De obicei, când ajung la 3 şi volumul vocii mele începe să crească, ea începe să strângă jucăriile. Încep să o ajut în timp ce continui să număr, ajustând ritmul de numărare, astfel încât să putem termina curăţenia până când ajung la 5.

Nu am nici o idee de ce funcţionează acest lucru, însă funcţionează cu adevărat, funcţionează atât de bine încât foarte mult timp am spus doar „Ar fi bine să faci (ceva) până număr la 5” şi începeam să număr. Nici măcar nu trebuie să menţionez consecinţele sau pedeapsa.
Am luat acest truc de la o colegă, pe care mi-o amintesc spunând, „Într-una din zile va crede că blufez şi mă va lăsa să termin de numărat...Nu am nici o idee ce voi face atunci.” Nici eu nu am nici o idee...însă până în acea zi mă voi folosi de acest truc.

Transformă situaţia într-o poveste fictivă

Fiica mea iubeşte poveştile. Încă de când s-a născut, mi-am perfecţionat abilităţile de povestire până la punctul în care pot transforma orice situaţie într-o poveste (Vă pot spune cât de mândră sunt de asta?)
Ultima dată când am fost in India, am întâlnit un băiat servitor numita „Heera”,care i-a lăsat o impresie puternică fiicei mele. Timp de aproape un an după ce ne-am întors din India, i-am spus poveşti cu „băiatul Heera” pentru a lumina tot felul de situaţii.
De exemplu, când nu voia să se culce la amiază, în loc de a argumenta/pleda/ţipa, începeam cu „Ştii ce s-a întâmplat când băiatul Heera nu a dormit la amiază?” Înainte ca povestea să se termine, ea era în pat, cu ochişorii aproape închişi.

L-am folosit pe băiatul Heera pentru a o face să-şi bea laptele, să se îmbrace, să se spele pe dinţi, să-şi ia medicamentele şi multe alte lucruri!
Toate poveştile au aceeaşi structură- băiatul Heera a vrut (sau nu a vrut) să facă. Acest lucru ar conduce la unele consecinţe foarte urâte şi neplăcute. Apoi, fie bunica sa, fie nana sa, ar veni şi i-ar spune ce ar trebui să facă pentru a evita consecinţele. Şi astfel, Heera şi-a schimbat căile. Şi totul a fost bine în lume şi a trăit fericit după aceea.
Un lucru bun la încercarea de a face o poveste este că al meu creier este prea ocupat pentru a se gândi la ce voi spune mai departe, iar al ei este prea ocupat pentru a-şi imagina, şi niciuna dintre noi nu mai avem loc în creier pentru a continua revolta.

Foloseşte umorul

Sincer, acest lucru mie nu îmi vine în mod natural, mai ales atunci când sunt nervoasă. Însă atunci când reuşesc să mă sustrag nervilor, rezultatele sunt destul de încântătoare.

În loc să mă supăr pe ea, transform situaţia într-un joc amuzant.„Vrei să mănânci M&Ms înainte de cină? Înainte de cină? Asta mă supără atât de tare...atât de tare încât îmi vine să te mănânc.” Şi încep să o urmăresc prin casă.

Uneori funcţionează, alteori nu. Dar în momentele în care funcţionează, alergăm amândouă peste tot prin casă, suntem obosite şi chicotim, iar momentul de răzvrătire este cel mai adesea uitat.

Vizualizează consecinţele

În cele din urmă, acesta este un sfat pentru acele zile în care nimic nu este bine. Cu toţii avem acele zile urâte când lucrurile încep să meargă prost din momentul în care ne trezim şi continuă întreaga zi până ajungem la un punct în care aproape aşteptăm o şansă pentru a ţipa la copii. Sau la soţ. Sau la câine.

Ştii despre ce vorbesc? Ultimul punct este încercarea mea finală de a mă ţine pe picioare în astfel de zile.

Un lucru despre a nu începe să fii o mamă calmă (din păcate) este că am fost acolo, am făcut aşa. Ştiu locurile întunecate către care te îndrepţi, atunci când nu te poţi opri.

Sunt prea familiarizată cu sentimentul dificil pe care îl ai în partea de jos a stomacului când conduci tot drumul până la creşă fără a scoate un cuvânt şi îţi laşi copilul printre străini fără a ţi se ivi vreun zâmbet pe faţă. Sau gustul amar pe care îl ai în gură după ce copilul a adormit în final fiindcă a plâns atât de mult încât nu mai are energie să facă altceva. Sau panica reală din ochii ei când simte că eşti depăşită până peste cap, iar acesta ar putea fi cu adevărat momentul în care o închizi în acel dulap.

Nu de aceste momente ale mele sunt cea mai mândră, şi nu aş vrea niciodată să mă întorc în acele situaţii. Deci, când simt că într-adevăr scap de sub control, îmbrăţişez una dintre acele imagini şi îmi spun încontinu, „nu te du acolo.”
Într-un mod foarte negativ, funcţionează.

Aşadar, aici le ai – binele, răul şi urâtul modului încerc să-mi controlez reacţiile atunci când sunt prea supărată pentru a gândi clar. Acum este rândul tău. Ce poţi face pentru a te reţine de la a ţipa la copii când eşti extrem de nervoasă?

Planul de acţiune de 2 minute pentru părinţi inteligenti

Fă un inventar rapid al setului tău de instrumente – ai o listă rapidă de acces pentru ceea ce trebuie să faci în loc să ţipi la copii?
Gândeşte-te la ultima dată când ai fost nervoasă şi ţi-ai pierdut controlul – ce ai fi putut face diferit?

După cum am menţionat mai devreme, există o cantitate enormă de dovezi ştiinţifice care arată că luarea deciziilor în avans şi apelarea la soluţiile stabilite anterior în timpul momentelor critice îmbunătăţeşte semnificativ şansele de prevenire a rezultatelor dăunătoare ale răspunsurilor pe termen scurt la problemă.
Ca întotdeauna, te îndemn să îţi notezi gândurile – simte-te liberă să foloseşti secţiunea de comentarii de mai jos. Chiar dacă trucurile tale sunt similare cu cele amintite sau complet diferite, notându-ţi metodele, ne vom ajuta una pe alta (şi pe toţi cititorii) să găsim modalităţi de a fi părinţi mai buni. Afişarea deschisă a informaţiilor (în special în formă scrisă) poate fi un imbold incredibil pentru asumarea responsabilităţii şi angajarea ta în asta. Ai petrecut atât de mult timp citind acest articol lung, astfel încât să poţi obţine cu adevărat câteva beneficii pentru familia ta, nu-i aşa?

Fă tot ce poţi săptămâna aceasta pentru a-ţi îmbunătăţi setul de instrumente părinteşti cu trucuri pe care le poţi scoate atunci când te înfurii. Acesta este singurul lucru pe care ne vom focusa săptămâna aceasta... găsirea trucurilor pe care să te bazezi atunci când eşti prea nervoasă pentru a gândi limpede şi punerea lor în practică în relaţiile noastre cu copiii pentru a afla care funcţionează şi în ce circumstanţe specifice. Înainte de a şti, vei fi un castravete rece care se poate abţine de la a ţipa la copii, indiferent de situaţie sau provocare.

Nu-i asa ca suna ca un plan pe care ai putea sa il incerci si tu?

10 lucruri grave pe care nu trebuie sa le spui copilului tau la nervi: situatii care trebuie neaparat evitate

Orice parinte stie ca sunt si momente si situatii cand... ne pierdem controlul verbal in fata copiilor. Situatii incordate pot duce la declaratii care pot afecta increderea de sine a copilului. Incearca sa eviti aceste situatii si aceste apostrofari grave care il pot face pe copil sa se simta neiubit, vulnerabil si nesigur pe tine. Fii un parinte calm si gandeste cu dragoste inainte de a da drumul unor cuvinte care taie in sufletul copilului citeste in continuare aici >

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com

Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
referinte: empoweringparents.com, psychologytoday.com
Desprecopii.com - toate drepturile re32