De ce are copilul fobii: cauze care stau la baza fricilor copilariei

TEMA: Dezvoltarea emotionala | 0 | 12/4/2021

Fobiile sunt o parte a copilariei si sunt normale.
Fie ca e monstrul de sub pat, serpi sau caderi de la o inaltime mare, temerile sunt naturale si destul de raspandite la om. De fapt, cercetarile indica faptul ca majoritatea oamenilor se tem de fantome si de alte fiinte supranaturale in copilaria timpurie, de animale in copilarie si de auto-vatamare si evaluare sociala in pre-adolescenta si adolescenta tarzie.

Desi aceste temeri se estompeaza pe masura ce imbatranim, ocazional se pot dezvolta in fobii specifice sau in temeri semnificative care interfereaza cu viata de zi cu zi.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Cum se dezvolta fobiile specifice?
De la cine invatam fobiile?
Deci, invatam temerile de la prieteni?
Cand copilul are cosmaruri: legatura intre anxietate si metodele de educatie primite

Cum se dezvolta fobiile specifice?

Ca si cele mai multe tulburari, fobiile specifice se dezvolta ca rezultat al interactiunii dintre biologia noastra individuala si mediile noastre unice si experientele traite (Muris & Field, 2010). De fapt, in cazul fobiilor specifice, biologia explica doar pana la jumatate din variatia modului in care se dezvolta fobiile specifice (Eley & Gregory, 2004), lasand cel putin jumatate experientelor de mediu (ex. fiind atacati de un sarpe) si invatarii (ex.: auzind intamplari despre alte persoane atacate de serpi).

De la cine invatam fobiile?

Exista un corp amplu de literatura care indica faptul ca parintii pot transmite frica si temerile copiilor lor prin simpla impartasire a gandurilor, a povestirilor, a avertismentelor si a prejudecatilor lor infricosatoare (Creswell, Shildreick & Field, 2011, Drake & Ginsburg, 2012, Muris & 2010). Cu toate acestea, parintii nu sunt singurii influentatori din viata copiilor. Dupa cum va poate spune orice parinte al unui copil mai mare sau adolescent, prietenii si colegii apropiati exercita o mare influenta.

Pentru a studia acest lucru, Ooi si colegii (2016) au prezentat copiilor (intre 7 si 10 ani) fie informatii ambigue sau amenintatoare despre doua marsupiale australiene putin cunoscute: Cuscus si Quoll. Copiii au discutat despre aceste animale cu un prieten apropiat, de asemenea, participant la studiu. Ei bine, dupa ce au discutat cu prietenii lor despre aceste animale, raspunsurile de teama ale copiilor au devenit mai asemanatoare cu cele ale prietenilor lor apropiati. Prietenii unui copil pot exercita o puternica influenta, inclusiv transmiterea unor temeri si fobii specifice.

Deci, invatam temerile de la prieteni?

Da si nu. In timp ce constatarile de aici nu pot fi generalizate la alte varste si temeri, concluziile de aici indica faptul ca prietenii apropiati influenteaza temerile copiilor. Acestea fiind spuse, amintiti-va, colegii copiilor sunt doar o singura piesa din ceea ce duce la dezvoltarea temerilor. Avand in vedere ca copiii sunt expusi la mult mai mult decat opiniile prietenilor, este posibil ca alti factori sa serveasca pentru a spori sau diminua temerile inainte de a ajunge la punctul de a deveni o fobie.

Cand copilul are cosmaruri: legatura intre anxietate si metodele de educatie primite

Ne-am dori ca visele urate sa il ocoleasca pentru ca e infiorator sa iti vezi copilul atat de speriat. Dar de ce se intampla aceste cosmari si ce mecanisme stau la baza formarii lor in creierul copilul nostru? Si ce legatura pot avea cu felul in care ne educam copilul si parentingul pozitiv citeste in continuare aici.

Copilul de 5 ani: Dezvoltarea fizica si personalitatea

Dupa implinirea celui de al cincilea anisor, copilul iese treptat din perioada de criza si isi gaseste lent un nou echilibru. Va face progrese remarcabile pe toate planurile, fizice si psihice si de asemeni se va familiariza cu mediul in care traieste. Este la varsta cand este constient ca isi iubeste parintii, educatoarea, rudele, animalutele de casa.

Este usor de abordat, este tandru si tot mai putin nerabdator si este deja o companie foarte agreabila. La Desprecopii, crestem alaturi de copiii nostriciteste in continuare aici >