Importanta consultului oftalmologic la copii - Anizometropia

TEMA: Oftalmologie | 0 | 5/8/2019

O scurtă examinare a ochilor copilului de către un medic pediatru sau medicul de familie nu este un substitut pentru examenul de ochi efectuat de un oftalmolog!

Doar un optometrist și un oftalmolog au pregătirea avansată și instrumentele clinice necesare pentru a realiza o evaluare minuțioasă a ochilor și vederii copilului!

- veți citi:
De ce sunt importante examenele de ochi pentru copii?
Când trebuie să aibă loc primul control la ochi?
Noi am pățit-o pe propia piele: un control întârziat, probleme mai mari de rezolvat
Ce este anizometropia?
Anizometropia hipermetropică
Cauze și factori de risc
Tipuri majore de anizometropie
Manifestări și simptome tipice
Tratament

De ce sunt importante examenele de ochi pentru copii?

Examenele de ochi pentru copii sunt foarte importante pentru a vă asigura că ochii copilului sunt sănătoși și nu au probleme de vedere care să poată interfera cu performanțele școlare sau să-i afecteze siguranța.

De asemenea, examenele timpurii ale ochilor sunt extrem de importante, deoarece copiii au nevoie de următoarele abilități vizuale esențiale:

Acuitate vizuală excelentă la toate distanțele
Abilități precise de teaming pentru ochi și confortabile
Abilități precise de mișcare a ochilor
Abilități de concentrare exacte și confortabile

Când trebuie să aibă loc primul control la ochi?

Copiii ar trebui să facă primul examen complet de ochi la vârsta de 6 luni.

Apoi, ar trebui să-și examineze ochii la vârsta de 3 ani și chiar înainte de a intra în clasa a I-a - la aproximativ 5 sau 6 ani.

Elevii ar trebui să facă un examen de ochi cel puțin o dată la doi ani dacă nu este necesară o corecție a vederii. Copiii care au nevoie de ochelari de vedere sau lentile de contact trebuie examinați anual sau conform recomandărilor medicului.

Este extrem de important să nu amânăm examenele oculare pentru sugari și copii mici, deoarece unele probleme de ochi timpurii pot afecta vederea pe viață. Depistarea timpurie a unei probleme poate împiedica o problemă minoră să devină ceva major (și mai greu de tratat).

Noi am pățit-o pe propia piele: un control întârziat, probleme mai mari de rezolvat

Recent, după ce a început vacanța de vara am obsevat un tic al copilului: clipea din ce în ce mai des cu ochișorii, apoi la scurt timp, mult mai des cu ochisorul stâng. L-am întrebat de ce face așa, dacă îl deranjează ceva, dacă i se pare că nu vede bine, dar spunea că nu știe ce îi provoacă clipitul.

Ca urmare, am făcut o programare la oftalmolog. Ne-am deplasat în afara orașului la o clinică privată cu speranța că vom găsi un medic bun și dedicat. Ajunși la programare, mi-am dat seama că am dat peste acel tip de medic de care încerci să fugi uneori. Un medic bun de altfel dar care nu știe, nu vrea și nici nu este dispus să vorbească cu un pacient "omenește". Genul de doctor care te bagă în sperieți, nu știe să îți explice un diagnostic clar și care te tratează cu o superioritate grosolană. În urmă diagnosticului: "Nu știu dacă mai putem face ceva pentru copilul acesta..!" și "Hipermetropie", mi-a dat de înțeles că șansele sunt extrem de mici ca băiețelul nostru să mai vadă bine cu ochiul stâng.

Am plecat de acolo și ajungând acasă am făcut rapid o altă programare la un medic din oraș. În cele 5 zile în care am așteptat sâmbăta să ajungem la programare, am citit și răsfoit internetul pe toate părțile. Aveam deja o idee (din propriile "cercetări") ce înseamnă hipermetropia și care sunt șansele de vindecare.

Ajunși în ziua cu pricina, copilul știa deja ce îl așteaptă însă era înspăimântat de acele picături ce trebuiau puse în ochi, fiindcă la controlul inițial l-au usturat tare și nu a vrut să coopereze sub nici o formă. După mult mult chin, plânsete și promisiuni, i-a pus asistenta picăturile, care spre bucuria lui, nu l-au usturat deloc.

La final, diagnosticul a fost același, anizometropie hipermetropica mare - dar un diagnostic primit de la un medic care știa să vorbească cu copilul în primul rând, să se facă plăcut, acceptat de cel mic și nu în ultimul rând, un medic dedicat. Asta însemna că ochișorul drept era perfect, dar stângul avea o dioptrie de +7. Cum de nu am observat ceva la el cu excepția clipitului frecvent din ultima perioadă? Desena, se juca normal, nu se plângea de nimic. Greșeala noastră? Nu am fost la un control mai devreme. Nu este nevoie să observăm ceva la copilul nostru ca să ne dăm seama că ceva nu este în regulă.

Acum? Acum avem nevoie de 2 perechi de ochelari și de 6 ore pe zi de muncă cu ocluzorul pe ochisorul drept, pentru a-l face pe stângul să lucreze. Pentru a înțelege și voi mai bine ce înseamnă anizometropia și hipermetropia, vă las mai jos câteva informații, însă cel mai important lucru pe care trebuie să îl rețineți este acesta: mergeți cu copiii la oftalmolog cât sunt încă mici, CHIAR dacă nu observați nici un simptom!

Ce este anizometropia?

Anizometropia este condiția în care cei doi ochi au o putere de refracție inegală. În anizometropia hipermetropică ambii ochi prezbiți au grade variate de defecte. În cazul anizometropiei mixte un ochi este miop și cel de-al doilea hipermetrop. În cazul anizometropiei astigmatice, ambii ochi au valori diferite de astigmatism. În general, o diferență de putere de 2 dioptrii sau mai mult este pragul acceptat pentru a diagnostica anisometropia.

În anumite tipuri de anizometropie, cortexul vizual al creierului nu va folosi ambii ochi împreună (vederea binoculară) și în schimb va suprima viziunea centrală a unuia dintre ochi. Dacă acest lucru apare destul de des în primii 10 ani de viață în timp ce cortexul vizual se dezvoltă, poate duce la ambliopie, o condiție în care chiar și în momentul corectării erorii de refracție corespunzătoare, viziunea persoanei din ochiul afectat nu poate fi corectată la 20 / 20.

Numele "anizometropie" provine din patru componente grecești: "an-" nu, "izo-" aceeași, "metr-" măsură, "ops" ochi.

Anizometropia este una dintre cele mai frecvente cauze ale ambliopiei, care este mai frecvent cunoscută sub numele de „ochi leneș”.

Anizometropia hipermetropică

Anizometropia mică sau mare poate fi clasificată şi după acuitatea vizuală, după viciul de refracţie (hipermetropică sau miopică), după etiologie (înnăscută sau câştigată) şi după asocierea cu ambliopia („ochiul leneş”).

Hipermetropia la copii

Hipermetropia este de obicei genetică. Bebelușii și copiii mici pot suferi de hipermetropie, dar acest lucru ar trebui în cele din urmă să se corecteze. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce globurile oculare se prelungesc pe măsură ce cresc. Cu toate acestea, se poate dezvoltaîn timp într-un ochi leneș, dacă nu este tratată. Acest lucru este cauzat de faptul că ochiul cu cea mai slabă vedere este ignorat de creier și nu învață modul corect de a vedea. Dacă acest lucru nu este corectat la copiii mici, există riscul ca ochiul mai slab să nu vadă niciodată la fel de bine ca și celălalt ochi. Mai multe informații despre hipermetropie găsiți AICI

Cauze și factori de risc

Încă nu suntem în totalitate siguri ce provoacă anizometropia, dar faptul că avem ochi cu dimensiuni semnificativ diferite poate fi un factor care contribuie. Persoanele cu vedere normală pot avea până la 5% diferență în puterea de refracție la cei doi ochi, deși persoanele cu o diferență mai mare de 5% sunt mai predispuse să dezvolte anizometropie.

Anizometropia ne afectează vederea binoculară. Indivizii cu anizometropie văd de obicei o imagine mai mare într-un ochi și o imagine mai mică în celălalt. Acest lucru face ca vederea lor să se estompeze. Drept urmare, un ochi poate deveni mai slab decât celălalt, ceea ce poate determina creierul să favorizeze ochiul mai puternic. Aceasta poate provoca ambliopie dacă anisometropia nu este detectată și tratată din timp. Persoanele cu anizometropie netratată pot prezenta:

Vederea tridimensională (percepția în adâncime) slabă
Ameţeală
Dureri de cap
Greaţă
Disconfort vizual

Deși anizometropia poate fi prezentă de la naștere, nu este diagnostică în mod tipic până în copilărie. Estimările sugerează că aproximativ 6% din copiii între 6 și 18 ani suferă de anizometropie.

Tipuri majore de anizometropie

Există trei tipuri de anizometropie: anisometropia simplă, anizometropia compusă și anisometropia mixtă.

Anizometropie simplă

Anizometropia simplă apare atunci când un singur ochi are o eroare de refracție. Ochiul poate fi fie hiperopic (puteți vedea obiectele clar la distanță, dar vă este greu să vă concentrați asupra lucrurilor din apropiere; În cazurile mai grave, poate fi dificil să focalizați obiecte la orice distanță - anizometropia hipermetropică), fie miop (vederea deficitară la depărtare - anizometropia miopică). Această formă de anizometropie poate fi tratată folosind ochelari de vedere. Anizometropia simplă determină un ochi să vadă o imagine încețoșată în timp ce celălalt ochi vede o imagine clară.

Anizometropie compusă

Anizometropia compusă apare atunci când ambii ochi suferă fie de hipermetropie, fie de miopie. Cu toate acestea, există încă o diferență semnificativă în erorile de refracție ale celor doi ochi, deci vor avea nevoie de prescripții dramatic diferite. Această formă de anizometropie determină ambii ochi să vădă imagini încețoșate, dar viziunea unui ochi va fi semnificativ neclară.

Anizometropie mixtă

Anizometropia mixtă apare atunci când ambii ochi au erori de refracție, dar unul este miop, iar celălalt este hipermetrop.

Manifestări și simptome tipice

Anizometropia ne poate afecta vederea într-o varietate de moduri. Aceasta poate include:

Ambliopia: Amblyopia, numită și „ochiul leneș” apare atunci când creierul începe să favorizeze ochiul cu o viziune mai puternică asupra ochiului cu o vedere mai slabă, reducând stimularea vizuală. Acest lucru face ca creierul să înceapă să ignore întrările vizuale din ochiul mai slab.

Strabism: Strabismul, numit și „ochi încrucișați”, apare atunci când nu suntem în stare să ne menținem ochii aliniați. Această lipsă de coordonare ne împiedică să putem concentra ambii ochi asupra aceluiași punct din spațiu.

Diplopia: Diplopia, numită și „viziune dublă”. Diplopia face ca ochii noștri să trimită două imagini ușor compensate creierului nostru, provocând vedere dublă și confuzie. Diplopia poate provoca dureri de cap, greață, sensibilitate la lumină, ochi obosiți și amețeli.

Tratament

Anizometropia trebuie tratată imediat ce este diagnosticată. Dacă tratamentul întârzie, creierul poate decide să favorizeze ochiul care prezintă o imagine mai clară asupra celuilalt ochi, ceea ce duce la dependența de ochiul mai puternic. Dacă se întâmplă acest lucru, ochiul care nu este favorizat va deveni din ce în ce mai slab.

Anizometropia poate fi tratată folosind o varietate de metode, care sunt determinate pe baza gravității afecțiunii. Tratamentele pot include lentile corective, lentile de contact sau chirurgie cu laser. Pentru că lentile corective sau lentile de contact să fie eficiente, va trebui să fie prescripții diferite, astfel încât fiecare ochi să-și poată satisface nevoile vizuale.

Persoanele cu anizometropie cu grade mari, de obicei, nu se pot baza pe lentile corective pentru tratament. Ochelarii au un efect de mărire, care poate schimba semnificativ dimensiunea imaginii văzută de fiecare ochi. Ca astfel de persoane cu grade mari de anizometropie pot constata că ochelarii afectează negativ vederea binoculară.

Acoperirea ochiului dominant cu un ocluzor încurajeaza ochiul mai slab să lucreze, și se pare că această metodă este cea mai eficientă pentru ambliopia cauzată de anizometropie.

Hipermetropia la copil: simptome si cum se corecteaza

Hipermetropia este o anomalie de refractie in care imaginea unui obiect se proiecteaza in spatele retinei, fie pentru ca ochiul este “prea scurt”, adica are axul antero-posterior prea mic, fie pentru ca razele de curbura ale corneei sunt prea mari, determinand focalizarea razelor luminoase mai departe, respectiv in spatele retinei.

Iata care sunt simptomele hipermetropiei la copil si cum se poate corecta.

La Medicul va Raspunde veti gasi sute de raspunsuri la intrebarile puse medicilor Desprecopii.com