Alergatura de la spital la spital, contractii, picioare care danseaza si apoi in brate cu un bebe scump - Jurnal de mami de bebe

Acasa > BEBELUSUL

TEMA: Jurnal de mami de bebe scump | 4 | 1/10/2021

Alergatura de la spital la spital, contractii, picioare care danseaza si apoi in brate cu un bebe scump - Jurnal de mami de bebe

Alergatura intre patru spitale, contractii si asistente care te intreaba la ce sectie vrei sa mergi desi burta e imensa, picioare care danseaza si apoi in brate cu un bebe scump... Jurnal de mami de bebe

Voi incepe cu povestea nasterii puiului meu Matei Stefan, un bebe scump - sau prima experienta din viata de mamică...

Sunt Alexandra si de aici incepe jurnalul meu de mami de bebe scump

Voi incepe cu povestea nasterii puiului meu Matei Stefan, un bebe scump - sau prima experienta din viata de mamică.

Sunt sigura ca pentru toate mamicile, nasterea ramane cel mai minunat, unic si emotionant lucru. Astazi am să povestesc cum a venit pe lume Matei Stefan baietelul nostru perfect!

Totul a inceput cu ziua de sambata dimineată, dupa ce am terminat ceva treburi casnice si am simtit ca bebe este foarte activ in burtică iar uneori chiar scotea la vedere (prin piele) cate o manuță sau un picioruș.

A venit si seara si am observat ca bebe, pe langă activitatea intensă pe care o tot desfasura in burtica mea se faceau prezente si ceva contractii neregulate la distantă de 20 de minute intre ele. Nu aveam dureri asa ca nu m-am panicat deloc. Totul mi se parea foarte normal, plus ca stiam ca data estimată era undeva pe 15 Septembrie. Am petrecut de Sfantă Marie cu familia si a fost o seara linistită.

Duminică dimineată dupa micul dejun au inceput contractile (burtica mea se intarea la interval de 15 minute si apoi se relaxa brusc), asa ca m am gandit sa notez cand incep contractile si sa am o evidentă pentru ca erau destul de dese ,dar la fel fara durere.

Simteam doar ca bebe misca puternic si burtica se facea ca o pietricică de tare pt ceva timp.

A venit seara si mama impreuna cu sotul meu m-au convins sa mergem pana la spital sa ma vadă un medic de gardă, iar daca nu este momentul sa ne intoarcem acasă  - macar sa fim impacati ca bebe este ok si miscarile sau contractile pe care le resimteam sunt cele de antrenare a uterului.

Zis si facut ! Nu am mai stat pe ganduri si m-am dus să imi fac o baie si să imi pregatesc gentuta pt nastere cu putine lucruri necesare in caz de internare. Am avut 3 ore doar pentru mine fară grabă pentru a ma pregati usor de controlul ginecologic si aflarea verdictului.

Am plecat la Spitalul Filantropia unde eu aveam medicul curant care imi urmarise sarcina. Mergeam usor cocosată, contractile incepuseră să fie mai dese, dar nu voiam sa spun nimic familiei si asa panicată pentru mine.

Am ajuns la poarta spitalului si surpriză !!! Spitalul era inchis...

Ce credeti? Spitaul Filantropia era inchis pe o perioada de doua saptamani pentru dezinsectie si deratizare ...asa dar m-am vazut nevoită sa sun medicul si să-l intreb ce fac in situatia de fată .
Evident doctora nu a raspuns la telefon cand aveam neviie de ea...  si de la Filantropia unde era doar paznicul de la intrare m-am dus la Maternitatea Polizu, caci era cea mai apropiată.

Ajunsă la Polizu am trecut de camera unde mi-au facut triajul epidemiologic urmand sa ma consulte un doctor de gardă. M-au consultat si mi-au spus ca bebe nu este intor s,deci se afla in pozitie pelviană si este mai complicat dacă se rupe apa, caci după testul NTS al monitorizarii contractilor si a pulsului bebelusului -  era clar că bebe se pregatea sa vină pe drum iar eu eram un caz particular in care durerea nu isi facuse aparitia pana la acel moment.

A doua surpriză a venit in momentul in care mi-au spus ca sunt clar de internare, dar nu mai au locuri si de acolo m-au trimis la Spitalul Universitar.

Ne-am conformat repede si am plecat la al treilea spital unde am asteptat in camera de triaj peste doua ore pana sa ma preia cineva, caci veneau salvarile si aveau prioritate cazurile grave, fiind cel mai mare spital de urgentă din Bucuresti. Era ora 00:30

Dupa 10 minute de raspuns la chestionarul epidemiologic o asistentă de la triaj mă intreabă la ce specialitate (sectie) am nevoie ...Pe bune??
Hmm...nu stiu ortopedie? (Razând mi-am mangaiat burtica care se tot contracta).

Nu credeam ca asa ceva mi se poate intampla tocmai mie ..

Era evident ca eram singura insarcinată cu o burtă imensă din incapere care se tot tinea de burtă cu mana.

Asistenta imi raspunde pe un ton superior ca la ei in spital sectia de Ginecologie si Obstetrică este inchisă pentru că se afla in carantină ,fiind depistat un caz de covid 19 printre paciente. Asa ca de la Spitalul Universitar m-au trimis la Maternitatea Giulesti. (Nu credeam ca asa ceva mi se poate intampla tocmai mie ...)

Am iesit afară si le-am spus sotului si mamei ca trebuie sa plecam la maternitatea Giulesti din N motive . (Cred ca nu am sa pot sa le uit fata care au avut o in momentul in care le am spus ca nici aici nu se mai fac internari.)

Am plecat deci la cel de al 4 lea spital convină ca va fi si ultimul sau o să nasc undeva la PECO sau prin masină.

Starea mea era buna fara dureri in ciuda faptului ca aveam contractile la 5 minute una de alta si deja mergeam cocosată la cate controale facusem pe la trei spitale diferite dar fara rezultat...
Am ajuns la Maternitatea Giulesti la camera de gardă si doctora m-a preluat imediat pt triaj si control.
Insfarsit gasisem pe cineva care chiar se implica activ in problema mea .

Gata!!!Te internam!

M-a controlat si urmatorul raspuns a fost : Gata!!!Te internam!

Am fost convinsă ca imi va face un control si imi va spune e ok totul poti pleca acasă bebe mai are pana vine pe lume ...stiind ca nu am dureri cum vazusem prin filme si documentare despre nastere.
M am dus afară sa ii anunt ca voi ramane internată si mi-am luat geanta cu lucrurile necesare pentru operatie.

Stiam ca nu o sa pot naste natural inca de la Polizu unde doctorul imi spusese ca bebe este cu picioarele in jos si este recomandată cezariana pentru a evita complicatile.

Ajunsă in sala de travaliu, am fost imediat conectata la monitorizare atat a functilor vitale cat si a contractilor . Mi-au facut test de covid (acela din sangele capilar), unde am iesit negativ si o serie de analize si recoltari pentru streptococ B.

Totul se intamplase asa repede si nici nu realizam cat de aproape sunt de momentul mult asteptat.

Aveam mii de emotii si ma tot gandeam oare cum o sa decurga operatia? Oare voi simti ceva? Cand incep durerile ?(Caci langa patul meu erau graviduțe care se tot vaitau si grimasele lor exprimau durerea resimtită)...

Nu am apucat sa ma gandesc prea mult la intrebarile mele existențiale ca am auzit din camera alaturată :"Urmează doamna Constantin sala 4 vă rog!"...

Ma rugam să mai fie cineva pe numele de Constantin, insă despre mine era vorba asa ca m am conformat repede .

M-am schimbat in camasa lor de operatie si am plecat la brat tinută de o asistentă dragută care incerca sa ma îmbarbăteze si să imi cante marsul pana la sala de operatie.

Nu mai stiam nimic eram panicată total desi fiind tot cadru medical ma gandeam ca o sa reactionez profi si voi fi foarte detasată privind operatia ca act medical si atat.

Picioarele mele dansau efectiv pe masa de operatie

Picioarele mele dansau efectiv pe masa de operatie cuprinzandu-ma un tremur si o senzatie de frig sau frică acumulată cu multă, multă emotie, frica de necunoscut si nerabdare. Un cocktail cu toate cele. Tot ce imi trebuia la acel moment!
Eram atat de panicata incat nici nu am simtit rahianestezia facută de anestezist.

Au inceput sa ma taie si sa scoata copilul. (Nu simteam durere, nu simteam nimic, incercam sa imi misc degetele de la picioare, dar nu mai functionam eram anesteziată de la brâu in jos cu totul ,simteam rece sau  ca ma miscau dar doar atat !)

Sa va traiască băietelul mamico!!!"Era ora 02:25

Am spus rugaciunea in gand si nu am apucat să spun "Amin!" caci am auzit un scrâncet firav si o voce subtire de bebelus care incerca sa planga ! Toata echipa medicală in cor au spus "Sa va traiască băietelul mamico!!!"Era ora 02:25

Am spus multumesc mai mult plangand, caci ochii imi erau inundati de lacrimi de fericire. O fericire imensă care nu o mai traisem pana atunci .

Doctorul a venit si mi-a aratat baietelul plin de vernix si cu pielicica rosie ...In cele 2 minutele nici nu am putut sa ma dezmeticesc prea bine, dar am zis in gandul meu :"Seamana cu tatsu,bucațica ruptă!".

Au luat bebelusul la neonatologie  timp in care doctorita s-a ocupat sa ma coasă.

Mă mai linistisem, aveam o stare de euforie si nu mi-a mai pasat prea mult ce faceau medicii acolo cu burta mea - eram fericită, nu imi venea sa cred unde a avut loc un bebe de 2810 g si 48 de cm .
Am ajuns in sala de ATI unde am stat o noapte si jumatate de zi. O doamna asistentă care m-a tinut de mana pe tot parcursul operatiei, cat imi tremura mana a venit si mi-a dat primele poze cu bebe mic de la nastere .

Eram inca amortita dar incepeam usor usor sa simt ceva ceva durere la operatie. Mi-au facut 10 mg Morfină si Ketoproxin si am adormit uitandu-ma la pozele lui Mati .

Am dat vestea familiei prin intermediul online caci nu puteam vorbi totusi era ora 04:38 - dar abia asteptam sa imi revin si să imi vad baietelul mai bine langa mine .

Eram fericită! Am avut o experientă frumoasă, fara traume, fara dureri, cu personal de un profesionalism rar intalnit in spitalele de stat cu rar mi-a fost dat sa vad.

Privind retrospectiv, imi dau seama ca am fost o norocoasă, am venit, am  nascut imediat dupa incercarile nereusite la 3 spitale, am avut parte de oameni minunati si fara sa pompez sume grele de bani cum tot auzeam in stanga si dreapta inainte sa nasc.

Mai putin a doua zi dupa operatie cand durerea si a spus cuvantul, dar a fost doar o zi in care oricum am primit calmante si imi cedau la 2  ore distantă. Timp in care ma gandeam doar la puiul meu mic care ma asteapta nerabdator sa ma cunoască.

Totul a trecut asa repede si toate durerile treceau cand  ma gandeam la viata mea de mamică de acum incolo.

Aceasta este prima poveste - si ce poveste...  din viata mea de mamică. Sper sa aveti parte de experiente minunate ! Va imbratișez cu drag mamici si viitoare mamici!

Alexandra  - mami de bebe scump ®

Alexandra e mami de bebe scump Matei Stefan, o mamica de la Desprecopii - care va impartasi cu noi experientele, bucuriile si greutatile vietii de mamica de bebelus.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️