Nașterea la Filantropia și plecarea de urgență la Budimex cu bebe nou născut: povestea nașterii copilului meu

Nasterea la Filantropia si plecarea de urgenta la Budimex cu bebe nou nascut: povestea noastra de nastere

Nașterea la Filantropia și plecarea de urgență la Budimex cu bebe nou născut: povestea nașterii copilului meu

Aveam tensiunea 17 cu 10. Am anunțat că sunt cardiacă. Au urmat acte de semnat, declarații, discuții, explicații despre cum va decurge nașterea. Nu auzeam nimic. Dădeam mecanic din cap și așteptam momentul. Urma să devin mamă. Eram terminată de emoții. Râdeam necontrolat, dar totodată mi-era frică. Grija mea era să îmi poată fi transferat copilul cât mai repede la Budimex.

Până la ora 16 am avut de așteptat... căci sala de nașteri era plină. Pe la 16 fără puțin am fost chemată. Mi s-a făcut anestezia în coloană și a început operația. Intrasem în panică fiindcă încă îmi simțeam picioarele cand au spus că încep. Nu știam cum e...dar am descoperit că în fapt nu simțeam nimic. Au urmat rugăciunile, lacrimile... deși aveam oxigen în nas mă chinuiam să respir pe gură căci nu simțeam oxigenul. Grija mea era să îmi poată fi transferat copilul cât mai repede la Budimex.

vei citi:
Deși mâine împlinim 3 luni, încă nu ne-am pus pe picioare în sensul echilibrării ritmului circadian.
În 21 ianuarie eram extrem de răcită
Dimineața ne-am îmbrăcat să mergem la control
Verdictul: contracții puternice
Alte povestiri despre nastere

nastere cezariana

Deși mâine împlinim 3 luni, încă nu ne-am pus pe picioare în sensul echilibrării ritmului circadian.

A trecut atat de mult timp de cand burtica frumoasa si saltareata s-a metamorfozat intr-un baietel superb si activ. Mi-am propus de mult să scriu povestea întâlnirii noastre, însă de fiecare dată oboseala a câștigat. Deși mâine împlinim 3 luni, încă nu ne-am pus pe picioare în sensul echilibrării ritmului circadian.

Dar, cum acum puiul mic doarme, voi încerca să vă scriu, pe scurt, povestea noastră.

În 21 ianuarie eram extrem de răcită

A doua zi urma să merg la control, ultimul înainte de naștere - care era programată pentru 29 ianuarie. Suportasem o noapte grea. Eram înfundată, nu puteam respira, burta mă durea, dar nu în mod deosebit. Nu mai știam ce nu mă doare, aveam frisoane... și spre dimineață am observat un lichid pe care l-am considerat a fi semn de incontinență (dat fiind ca ajunsesem rotundă ca un balon). Hainele mă strângeau, ghetele mi se rupseseră de tot aproape, nu mai rezistau tensiunii, picioarele mi-erau butuci.

Înainte de a mă culca am făcut mâncare pentru câteva zile, m-am epilat complet... ceva îmi spunea că nu mă voi mai întoarce acasă. Nu știu de ce aveam sentimentul acesta...

Dimineața ne-am îmbrăcat să mergem la control

Era frig...dar nu mai simțeam. În metrou dezastru... iar am stat o grămadă la Universitate să schimbăm spre Victoriei. Pentru prima dată mi s-a oferit un loc în metrou. Mă simțeam doar obosită, nimic altceva. Am ajuns în final la Filantropia. După 40 min am intrat la control. Zâmbetul doctorei pierea încet, dar nu a vrut să trădeze nimic. A chemat-o pe rezidentă și mi-a spus ca trebuie să fac niște analize...ceva de stres la copil. Am zis că sigur e teratomul care face probleme.

Verdictul: contracții puternice

Mi-au luat niște sânge și m-au pus pe o masă cu niște cabluri pe mine. Atunci am aflat că am contracții... și încă puternice. Asta văzuse doctora. M-a pus să mănânc ceva și să revin să mai facem o dată testul. Mâncasem doar un ou fiert la 6 și era deja 11. Așadar, dupa jumătate de oră m-au chemat la test. Verdictul: contracții puternice. Șocant pentru toată lumea era că eu nu simțeam nimic. Simțeam doar nevoia de a mă întinde. Soțul, săracul, stătea panicat în sala de așteptare. Nu eram pregătiți pentru asta. Psihic. Mă suna mereu. Eu stăteam într-un salon singură și așteptam. O asistentă mi-a zis că rămân. Mie doctora mi-a zis că doar fac niște analize și plec. De fapt știa că nu va fi așa, dar nu a vrut să-mi spună. Când am aflat că nasc...și de la asistentă, nu de la dr., am inceput să simt nevoia mai acută de a mă întinde. Îmi era frică. Nu mai știam dacă să mă bucur sau nu.

În cele din urmă a venit și dr mea și m-a chemat la cabinet. M-a pus pe capră, era adevărat. Eram în pretravaliu și eu habar nu aveam. M-au transferat la sala de nașteri. Toată lumea mă întreba de geantă. Eu nu aveam nimic. Am sunat prietena la care stăteam și am rugat-o să plece de la lucru, să-mi aducă geanta la maternitate.

Soțul era deja leșinat. Nu îi venea să creadă că urmează să devină tată. Ne lua pe nepregătite. Eu tremuram CITESTE IN CONTINUARE POVESTEA EMOTIONANTA A ACESTEI NASTERI PRIN CEZARIANA - AICI

Util de citit:

Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail  si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!

Alte povestiri despre nastere

Nasterea in timp de pandemie - jurnal de nastere

Am nascut la Suceava si sunt norocoasa ca am scapat cu bine - jurnal de sarcina

Nasterea naturala. Ar fi cazul sa impingi - jurnal de nastere

Nu recomand cezariana - spune Anca Serea, la a sasea nastere

Cand nasterea naturala se transforma brusc in cezariana - povesti de nastere

Forumuri recomandate

Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

autor: Catalina, mama Clarei-Antonia, mamica membru DC - Toate drepturile rezervate (c) 2021

✔️ Dacă ti-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informatii pot fi utile altor mămici sau tătici. Iți mulțumim anticipat ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 1 comentarii

  1. Mădălina
    Mădălina trimis la 13/7/2021

    Felicitari, mamico si felicitari eroului care a luptat sa traiasca si sa va bucure vieţile. Multa sanatate!

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII