Sindromul de burnout la mame: simptome și greutăți - confesiunile unei mame

Sindromul de burnout la mame -  simptome si greutati - confesiunile unei mame

Sindromul de burnout la mame: simptome și greutăți - confesiunile unei mame

In rol de mamica, mă aflu deseori între strigătul disperat al copilului „Mamiiiii!!!!”, cerințele constante de la job și construirea unui mic castel din hârtie creponată și bețișoare cu lipici și sclipici...

Între un click de la o întâlnire Zoom la alta, fără fundal virtual care să prezinte o bibliotecă frumos îngrijită (pentru că - adevărul - ultima carte pe care am citit-o a fost "Curiousul George")... și a ne învăța copiii și pe noi înșine să ne spălăm corect/des pe mâini, asigurându-i că totul va fi în regulă... ce mai ramâne bun din această nebunie și pentru noi, mamele!?

Simptomele sindromului de burnout pot fi similare indiferent de contextul în care apare, iar mamele pot experimenta aceleași simptome ca oricine altcineva care suferă de această afecțiune. Acestea pot include:

• Oboseală cronică și epuizare emoțională
• Lipsă de interes sau plăcere în activitățile obișnuite, inclusiv în relația cu copiii
•  Probleme de concentrare și de memorie
•  Dificultăți de comunicare și relaționare cu ceilalți, inclusiv cu partenerul sau cu alte persoane din familie
•  Sentimente de neputință și de deziluzie
•  Scăderea performanței în muncă sau în alte activități
•  Iritabilitate sau iritație frecventă
•  Depresie sau anxietate

Vei citi:
Trăim într-o stare perpetuă de epuizare
Starea perpetuă de burnout este clară
Chiar și cu toată această epuizare, mergem mai departe
Numai mamele pot intelege: 6 Lucruri pe care nu vreau sa le uit niciodata
Despre meseria de mama

confesiunile unei mamici

Trăim într-o stare perpetuă de epuizare

Sindromul de burnout apare că răspuns la factorii de stres cronici, în special de la locul de muncă, dar din pacate nu se asociază neapărat cu orele suplimentare de la job, ci cu stresul cronic acumulat și starea de epuizare zilnică. De asemenea, formarea  sindromului de burnout matern pare a fi legată de o conjuncție de factori psihologici și contextuali asociați cu epuizarea maternă dar și cu cea legata de job.

Suntem alaturi de nenumărații alți părinți care lucrează, trăim într-o stare perpetuă de epuizare. Conform unui sondaj facut de Desprecopii.com - este vorba despre o majoritate: 93% dintre mame au declarat că se simt epuizate, cu 7 puncte în creștere față de sondajul de anul trecut, iar 16% spun că se simt epuizate tot timpul.

Sindrom de epuizare - simptome

sindrom de epuizare - simptome

Mamele trăiesc într-o eră extraordinară a epuizării și experimentează sindromul de burnout. Sunt momente în care flacăra se aprinde din nou, apoi se stinge complet și iar dispare. Asta se întâmplă atunci când comunitățile noastre, sunt smulse de sub noi. Bunicii, profesorii, vecinii, care ne-au ajutat să ne creștem copiii. Suntem pe cont propriu. Și am fost pe cont propriu, deoarece avem 2 ani de pandemie.

Starea perpetuă de burnout este clară - simptome

Starea perpetuă de burnout pentru noi, părinții care lucrează, este clară. Nu am nevoie de un diagnostic din partea unui expert, pentru că vă pot spune exact care sunt simptomele:

 Avem un temperament mai irascibil. Am țipat la copilul meu în timp ce încercam să scriu acest articol, fiindcă nu-mi auzeam gândurile. Apoi, m-am înfuriat pentru că nu-mi găseam încărcătorul pentru telefon, care era cumva cuibărit între plușurile sale preferate.

 Nu mai dormim la fel de bine. Mă trezesc în fiecare zi confuză... este miercuri sau vineri... și apoi decid că nu mai contează oricum. Lipsa unui somn sănătos îmi amintește de zilele de bebelușie, cu excepția faptului că acum... copilul mei are acum 7 ani.

 Suntem în mod constant epuizați. Epuizarea se agață de mine ca scamele pe un pulover. „Arăți atât de obosită...”, este o remarcă frecventă pe care o primesc. Nici măcar o cremă bună pentru ochi nu mai rezolvă aceste cearcăne.

 Ne-am retras mult. Nu mai am mulți prieteni. Nu sunt sigură unde s-au dus toți dar mulți dintre ei fac exact ceea ce fac eu. Deci... constat că pur și simplu suntem prea obosiți pentru a mai un alt apel video la sfârșitul unei zile lungi. Nici măcar un apel telefonic obișnuit nu mai are interes, deoarece vocea și creierul îmi sunt prea obosite.

 Simțim că orice sarcină nouă ne atinge limita. Am înlemnit când am văzut că frigiderul e gol și trebuie să fug la cumpărături în programul de muncă. Când mi-am dat seama că rufele spălate au stat în mașină de spălat timp de două zile, am avut o mini depresie... Am vărsat o lacrimă când o mamă de la scoală mi-a reamintit că avem o serbare...

 Ne simțim inferiori. Defilez pe Instagram și mă trezesc deodată supărată că nu locuim într-un complex cu un subsol finisat, care include o trambulină interioară și o mini-sală de cinema. Mă uit pe fereastră și îmi este greu să-mi amintesc de ce am ales să trăim aici...

 Ne simțim vinovați. Mi-e dor de copilul meu când dorm. Ma trezesc a doua zi dimineata si apoi ma uit la ceas cand va fi din nou ora de culcare. Mă întreb... oare copilul meu (ai tuturor)... cât de afectat emoțional și psihologic va fi (vor fi) din cauza acestei pandemii. Și ce aș fi putut face altfel...

 În unele zile, nu mai avem speranțe. În unele zile simt o revărsare de speranță. În alte zile e secetă totală... Nu există niciun motiv să nu fii plin de speranță. Trăiesc o viață cu privilegii. Eu și soțul meu muncim de acasă. Avem hrană, adăpost și sănătate (acceptabil oricum).

Chiar și cu toată această epuizare, mergem mai departe

Nu există timp pentru autocompătimire. Pentru că am pauză fix o oră cât aduc copilul de la școală și pentru a folosi baia. Pentru că în acest moment nu pot schimba cauza rădăcinii burnout-ului; niciunul dintre noi nu poate. Lupta este continuă dar consumă și puțina energie care mi-a mai rămas.

Și așa... mergem mai departe. Nu suntem supereroi, nu suntem creaturi mitice, nu avem baghete magice, poțiuni sau vrăji. Suntem oameni obișnuiți care trăiesc în vremuri extraordinare. Dacă ceva este stricat, reparăm. Noi, părinții care lucrează, ținem totul bine legat cu o cantitate excesivă de scotch, lipici și o sfoară pe care am găsit-o sub canapea lângă o prăjitură foarte veche cu ciocolată.

În luptele noastre zilnice de la mesele din bucătărie, pe canapeaua de pe colț cu laptopul pe ea, comutăm înainte și înapoi între supraviețuire și prosperitate, presărați cu momente zilnice de bucurie. O vizită a zânei măseluța... un meet rapid cu șeful, o masă de care s-a bucurat în sfârșit copilul.

S-ar putea să fiu singură în starea mea perpetuă de epuizare. Dar știu că nu sunt. Acel meme amuzant, acel text hilar și acel e-mail emoționant de la o altă mamă îmi oferă puțină mângâiere și confort în timp ce mă târăsc în pat așteptând să sosească din nou... aceeași zi.

Așa că te rog nu-mi vorbi despre epuizare

Când comunitățile noastre se vor întoarce la ceea ce erau și vor funcționa, ca odinioară, atunci poate putem discuta. Apoi voi putea descărca acea aplicație de meditație pe care mi-ai sugerat-o cu atâta amabilitate. Mă voi putea conecta pentru o sesiune gratuită de terapie virtuală, citi acea carte care mi-ar schimba viața... pe care mi-ai recomandat-o tot tu.

Numai mamele pot intelege: 6 Lucruri pe care nu vreau sa le uit niciodata

Se spune ca uitarea este binecuvantare. Si cred ca asa este, probabil mama natura a randuit uitarea in mintea oamenilor pentru a-i ajuta sa treaca peste experiente dureroase, pentru a le regenera spiritul si a le face loc pentru noi amintiri. Insa exista lucruri pe care nu vreau sa le uit, indiferent de anii pe care-i voi mai aduna...

Motivul pentru care amintirile acestea mi s-au lipit de cele mai intime structuri ale memoriei mele, de unde n-ar putea fi vreodată înlăturate fără daune ireversibile, ține de mai mulți factori. Pe de o parte, sunt amintiri pe care nu le pot uita la modul obiectiv, așa cum n-ai putea vreodată uita să te trezești dimineața. Sunt momente de viață care mi-au fundamentat noua identitate de mamă, care au format, într-o țesătură complicată și nebănuită, big-bangul care a dus la nașterea universului meu matern.

Dar poate ca numai mamele pot intelege asta. Citeste 6 Lucruri pe care nu vreau sa le uit niciodata... 

Despre meseria de mama, merita citit si:

Copiii si limbile straine: atitudine si necesitate actuala
Ce citeste copilul tau? Sugestii pentru lecturile copilariei
Unde au disparut idolii muzicali?
Curatenia de Pasti si Saptamana Patimilor
Dincolo de iubire intr-o alta dimensiune
Dorintele unei mame de 1 iunie
Ceea ce nu am anticipat inainte de a deveni mama unui baiat
O vara retro pentru copilul meu: cum ar putea fi
Impresii de pe insula in care nimeni nu m-a vazut plangand 

Esti o mamica care are nevoie de sfaturi?

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII