Nasterea prin cezariana a gemenelor, la spitalul de stat Filantropia. Recomandari si sfaturi utile pentru cele care vor naste la un spital de stat - experienta mea

TEMA: Am nascut prin cezariana: povestea mea | 0 | 22/12/2022

Dragi mamici si viitoare mamici, la sase luni si jumatate de cand am nascut gemenele, mi-am facut curaj sa scriu despre experienta nasterii. Nu imi este foarte usor, am stat mult si m-am gandit daca sa scriu sau nu... dar aleg sa o fac, gandindu-ma cat de curioasa eram si eu inainte sa nasc, sa citesc o povestioara despre nasterea gemenilor. Am ales sa nasc la un spital de stat, Filantropia din Bucuresti..

Pot sa recomand nasterea la stat in anumite situatii, de exemplu in cazul meu alegand in primul rand un spital pregatit pentru prematuri si cu doctori de exceptie. Doctorei mele si personalului cu care am nascut le acord nota 10. Asistentelor nota 7. Maternitatea Filantropia consider ca mai are de imbunatatit, nota 8.
Fiecare experinta este diferita. Ma bucur ca a mea s-a finalizat cu bine. Recomand viitoarelor mamici sa puna intrebari. Multe. Iată experienta si sfaturile mele.

Vei citi:
Am ales sa nasc la un spital de stat, Filantropia din Bucuresti
Simteam nevoia sa dorm, sa stau singura cu toate fricile mele
Cum hranesti 2 bebelusi deodata, care plang deodata?
Ma bucur ca am ales sa nasc la un spital de stat
Recomand nasterea la stat in anumite situatii
Nașterea la Spitalul Filantropia din București - alte experiențe povestite de mamici

nasterea prin cezariana

Am ales sa nasc la un spital de stat, Filantropia din Bucuresti

Toata sarcina mi-a fost urmarita de o dna doctora specializata in sarcini gemelare si mai sus. Am nascut tot cu ea, ceea ce mi-a oferit o liniste in suflet si increderea ca totul o sa fie bine. Am avut cezariana programata la 36 de saptamani si 6 zile si tot ce am facut de la ultimul control a fost sa ma rog ca voi naste la termenul stabilit. Asa s-a si intamplat. In dimineata nasterii, am fost prima cezariana. Am avut "nenorocul" sa ii spun asa, sa fim in pandemie, 3.03.2022, astfel ca sotul nu a putut asista la absolut nimic. La nici un control, la nici o vizita... ceea ce ulterior mi-a produs multa suferinta. Dupa realizarea testului rapid Covid, completat acte si un control, am intrat in sala de operatie. Totul perfect. A durat undeva 40 de minute, ca nici nu stiu cand a trecut timpul si nici nu am apucat sa imi anunt sotul ca am intrat. Operatia a durat 40-50 de minute din ce imi amintesc... iar gemenele au iesit la 8.50 cu diferenta de 10 secunde.

Totul a fost extraordinar din punctul meu de vedere. De la modul in care s-a comportat tot personalul in timpul operatiei, dna doctor, o asistenta draguta mi-a facut poze, alta imi spunea ca fetitele sunt foarte frumoase, totul mi-a oferit increderea ca atat eu cat si bebelusele suntem pe maini bune.

Am fost trasferata in salonul de terapie intensiva unde am rams pana seara, aproximativ 12h. In acest timp m-a vizitat dna doctor, am primit apa, mancare foarte buna, informatii ca bebelusele sunt bine si ca nu au avut nevoie de oxigen.

Simteam nevoia sa dorm, sa stau singura cu toate fricile mele

Dupa transferul in salon, m-au cuprins toate starile... cum acum am inteles ca este normal. Simt cumva ca povestind abia acum, mi-am luat timp sa imi vindec niste rani si sa analizez ce a fost bine si ce nu. Am ales sa nu optez pentru rezerva, pentru ca m-am imprietenit cu o mamica si am reusit sa stam in acelasi salon, ea fiind a doua cezariana si venind imediat dupa mine. Un salon curat, cu 2 paturi, telefon pentru a comunica cu personalul, baie comuna cu salonul vecin.

Nu sunt vreo pretentioasa, am apreciat ca este curat si mi-am zis ca sigur rezist cateva zile daca totul este in regula. Am sunat sa imi aduca fetitele, sa le vad. Mi s-a spus ca ele vor sta cu mine in salon pe toata perioada spitalizarii, dar in seara aceea pot opta sa le vad si ulterior sa le ia pentru a reusi sa ma recuperez si odihni. Sincer, asa am si facut... M-am "umplut" de ele, de mirosul lor... dar simteam nevoia sa dorm, sa stau singura cu toate fricile mele, cu toata durerea din mine....

Cum hranesti 2 bebelusi deodata, care plang deodata?

Am avut un pat incomod, era prea inalt si eu cu picioarele prea umflate.... O perna horror... 29 de grade in salon... 2 bebelusi la care nu stiam cum sa ma impart, dureri, fara ajutor, fara lapte la san... Cel mai crunt a fost ca nu stiam cum sa le hranesc cu seringa cu laptele formula... Am intrebat de biberon, dar mi s-a spus ca nu vor mai suge la san. Mi-am repetat doar ca o sa fie bine, mergem acasa la noi... Pot spune ca am nimerit intr-o perioada aglomerata, cu personal care abia facea fata... Am apreciat ca laptele era la cerere, astfel cand sunam mi se aducea... dar cum hranesti 2 bebelusi deodata? care plang deodata? Cel mai dureros este pentru mine cand imi amintesc ca nu am avut parte de nici o vizita. O imbratisare, vorbe, orice ajutor cat as fi plecat pana la baie... Dupa 3 nopti si 4 zile am plecat acasa. Am fost bine toate 3, m-am rugat sa fim bine, sa plecam repede. Pe perioada spitalizarii am primit pachet prin intermediul asistentelor.

Cand am plecat a fost groaznic. Am o trauma cand imi amintesc. Pentru ca a fost foarte aglomerat, am avut parte doar de o asistenta care sa imi duca bagajul. O vedeam cum se uita la mine, ca tin 2 bebeluse in brate, aproximativ 5 kg si... ca sunt incaltata in papucii in care imi intrau jumatate de picior. Am rugat-o sa vina sotul cu scoicile sa ma ajute si mi-a spus ca nu este posibil. Am inlemnit. De nervi si de suparare, cu toate puterile am luat bebitele in brate si i-am zis "hai odata!"... Recunosc ca nu mi-era frica in acel moment decat sa nu le scap. Am fost foarte suparata ca nu au acceptat sa vina sotul sa ma ajute... Am reusit sa ma enervez foarte tare pe situatie, pe oameni, am iesit plangand...

Ma bucur ca am ales sa nasc la un spital de stat

Concluzionez spunand ca ma bucur ca am ales sa nasc la un spital de stat, ma bucur pentru linistea pe care am avut-o stiind ca nasc cu medicul meu si ca bebelusele sunt bine ingrijite, pentru mancarea buna primita. Am fost nemultumita insa pentru perioada in care m-am aflat, pe situatie, pentru ca nu am avut posibilitatea unei vizite sau a unui ajutor de a nu iesi cu 2 bebeluse in brate, tarandu-ma si cu frica sa nu le scap... Pentru ca nu am avut mai mult curaj sa cer indrumare si ca nimeni nu m-a invatat nimic in spital. Cand am cerut inca o perna sa alaptez in tandem cum citisem si vazusem pe internet mi s-a spus ca nu au.

Cand am intrebat de ce nu am lapte si cand si cum sa fac sa vina, mi s-a raspuns ca nu sunt obligate sa imi arate... si am simtit cum trebuie sa "imping" ceva... Legat de asistente pot spune ca depinde de fiecare. Am simtit empatie, putin ajutor de "va rog sa ii dati dvs. la una... cat incerc eu la cealalta", ingrijire legata de punere la dispozitie a calmantelor si pastilelor necesare recuperarii, insa si asistente care asteptau ceva de la mine. Am fost fara experinta si acum realizez unele lucruri... dar asa a fost la mine si ii multumesc lui Dumnezeu pentru minuni si pentru ca suntem sanatoase.

Recomand nasterea la stat in anumite situatii

Pot sa recomand nasterea la stat in anumite situatii, de exemplu in cazul meu alegand in primul rand un spital pregatit pentru prematuri si cu doctori de exceptie. Doctorei mele si personalului cu care am nascut le acord nota 10. Asistentelor nota 7. Maternitatea consider ca mai are de imbunatatit, nota 8. Fiecare experinta este diferita. Ma bucur ca a mea s-a finalizat cu bine. Recomand viitoarelor mamici sa puna intrebari. Multe. Sa isi intrebe medicul cat o costa nasterea si sa nu mai stea cu frica ca nu stie ce si cat sa dea.

Mi-am intrebat doctora si mi-a raspuns ferm, usor deranjata ca nu se plateste absolut nimic la un spital de stat si asa am si facut. La finalul externarii mi s-a adus un decont, dar mi s-a spus ca nu trebuie sa platesc nimic, totul realizandu-se cu cardul de sanatate. Recomand sa isi asigure confortul daca nu il au in spital. Mie mi-a lipsit enorm o perna pe care sa alaptez si sa stau cu picioarele ridicate si desi mi s-a refuzat, cred ca trebuia sa cer de acasa... dar cine s-a mai gandit in acele momente... Recomand sa nu dea bani la nimeni. Iar orice sesizare sa se faca. Problema este ca suntem prea vulnerabile in acel moment si am da orice sa fim bine.

Va doresc nastere usoara si sa fiti sanatosi atat voi, mame eroine, cat si bebelusii!

Semnat, o mamica eroina!

Autor - Mihaela, o mamica de la Desprecopii, care a trimis povestea nasterii la adresa redactiei

Util de citit:

Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!