Nașterea la maternitatea Cuza Voda, Iasi: am născut natural un pui de 4 kg deși nu imi dădeau sanse - experiența mea

TEMA: Am nascut prin nastere naturala:... | 0 | 5/9/2023

Nasterea la maternitatea Cuza Voda, Iasi: am nascut natural un pui de 4 kg desi nu imi dadeau sanse - experienta mea

Povestea mea despre naștere. 14 februarie 2022, merg la control la ginecologul ce îl aveam, pentru ca mi se păruse mie ca pierd lichid și am dorit sa ma vadă. Era alarma falsa, era doar din dop. Și bebe se pregătea sa iasă... Am ajuns la maternitatea Cuza Voda din Iasi.Ginecologul mi-a recomandat să-mi sun soțul, să-mi aducă bagajul. Ca ma trimite la spital, pentru internare, la cezariană.

• Cititi mai departe experienta mea: in final am născut natural un pui de 3,960 grame. A avut cordonul ombilical o singura data dupa gat, a primit nota 7 la naștere. Dar minunea mea merita cea mai mare nota. A fost un luptător, a luptat cu mine.

Vei citi:
Eram foarte panicata și stresata
Au inceput contractiile
Auzisem doar de bine de Cuza Vodă, Iași
Țipa la mine, chiar și dacă respiram
Urlam de durere, nu ma dilatam deloc
Curgea sângele pe picioare și nimeni nu ma baga în seama
Am născut natural un pui de 3,960g
Alte experiente personale de nastere din Iasi, povestite de mamici

nastere vaginala

Eram foarte panicata și stresata

Am ieșit afara, din cabinetul medicului, mi-am sunat soacra și i-am zis întâi ei, ce îmi recomanda ginecologul.

Motivul cezarienei: bebe era prea mare, eu sunt prea tânără, și colul meu e prea gros pt nașterea naturala.

După vreo 10 minute, intru înapoi în cabinetul medicului, după ce ma sfătuisem cu soacra. Am refuzat internarea. Și am zis ca ma mai gândesc, în legătură cu nașterea. Mi-am asumat riscul, și am plecat acasă. Și urmând ziua următoare, sa merg din nou la un control.

A doua zi, 15 februarie, merg din nou. Nu aveam contracții, din dopul gelatinos încă pierdeam. Dar bebe, în afara de asta, nu dădea semn.

A fost ultima zi, și ginecologul mi-a spus ca pe 16 februarie sa ii dau răspunsul. Dacă pe 17 ma internează sau nu pt cezariană, ca alta modalitate nu va fi. Și sa nu fie prea târziu pentru bebe. Eu având o sarcina cu risc, făcând zi de zi clexane, luând pastile, și repaus la pat.

Ziua cea mare, 17 februarie. Bagajul era făcut, am discutat cu ginecologul ce îmi urmarea sarcina și am acceptat. Atât pentru bebelus, cât și pentru mine.

View this post on Instagram

A post shared by Sarcina Nastere Mamici Bebelus (@desprecopii)

Au inceput contractiile

Pentru ca trebuia sa îmi fac testul covid, sa amânat internarea, pentru luni, 20 februarie, exact când făceam 40 de săptămâni. Dar în acea seara, 17 februarie... pe la ora 22 au început niște dureri în burta, și dureri de spate, ce deveneau din ce în ce mai dureroase. Și ma făceau sa merg din ce în ce mai des la baie.

Eram singura acasă, soțul era în tura de noapte. L-am sunat pe la ora 00 și i-am spus plângând ca merg sa fac un dus și sun după la ambulanță, pentru ca durerile sunt prea mari. Mi-am notat fiecare contracție și durata acesteia și mi-am zis "Vineee", m-am încurajat singura!

Zis și făcut, pe la ora 01:00, și ceva am sunat ambulanța. A venit, m-am urcat singura în ambulanță, cu tot cu bagajul pentru naștere, și cu geanta și cu durerile mele, ce ma secau de putere. Nefiind ajutata de persoana de pe ambulanta.

Auzisem doar de bine de Cuza Vodă, Iași, dar...

Am ajuns la Cuza Vodă Iași, tare mult mi-am dorit sa nasc acolo, sincer. Auzeam doar de bine.

Țipa la mine, chiar și dacă respiram

Merg la triaj, de unde a și început calvarul. Un domn, un doctor, un om... m-a controlat atât de plictisitor, încât cu mana cu care îmi făcea ecograful, stătea și cu capul, de somn ce ii era. M-a întrebat când am avut ultimul CM, i-am spus când, și el după calculele lui, am 42 de săptămâni, și ca în dosarul meu, este greșit. Mi-o făcut testul covid, a ieșit negativ. Țipa la mine, chiar și dacă respiram. Eram foarte speriata, mai mult de frica lui, decat de naștere :( în acel moment. El a fost cel care a decis ca ma internează.

O doamnă asistenta m-a dus sus la etaj, unde erau și celelalte gravide, unde și pana acolo, tot singura mi-am carat bagajul... Am ajuns sus, am fost lăsata pe mana altei asistente, trezita din somn... Mi s-a facut un Nospa, calmant si am mers în salon. La ora 3 dimineața, eram în pat... Durerile erau imense, după vreo 3 ore m-a întrebat asistenta cum sunt si i-am răspuns ca ma doare foarte tare. Nu dormisem deloc, în acea noapte.

Dimineața pe la ora 8 cand se schimbase tura, am fost din nou controlata, aveam dilatația de 3 cm... Pe la ora 10 am mâncat, câteva linguri de mâncare. Pe la ora 12 mi s-a făcut clisma, și mi s-a zis ca voi naște în curând, natural. Spre surprinderea mea.

Urlam de durere, nu ma dilatam deloc

De la ora 12, pana la ora 17 nu a mai venit nimeni sa ma vadă, am început sa merg sa le caut eu, sa ma controleze, pentru ca urlam de durere, nu ma dilatam deloc. Nu mâncasem de la 10, nu dormisem deloc, eram secata de orice putere, abia mergeam pana în sala, unde ne controla, pe noi, gravidutele.

Curgea sângele pe picioare și nimeni nu ma baga în seama

Familia îngrijorata de acasă a dat telefoane peste telefoane, la toți cunsocutii și necunoscuții, pentru a se interesa de mine. Dând de 2 asistente, ce urmau la ora 20 sa între în tura. Pana la acea ora, ora 20... nimeni nu venea sa vadă de mine, în salon am rămas doar eu din 5 gravide. Durerile erau imense, nu puteam sa stau pe pat, sa merg, sa mănânc...

Mergeam la baie din ce în ce mai des, urlam și plângeam cum îmi curgea sângele pe picioare și nimeni nu ma baga în seama.

Familia de acasă a spus celor 2 asistente ca - bineînțeles - vor fi plătite de ei dacă vor avea grija de mine. La ora 21, cu ajutorul a celor 2 persoane, asistente, am mers în sala de naștere... Unde mi s-a provocat nașterea, unde îmi doream pana sa și mor, doar sa scoată copilul din mine.

Dureri, contracții uriașe, ma sufocam cu masca la nas. Deși eram transpirata toată, extenuata. Aproape 24 de ore de durere. Nu mai rezistam.

La 23:54 A VENIT MINUNEA. Am născut natural, deși nu mi se dădea șanse ca o voi face. Eram programata în acea zi la cezariană, dar Dumnezeu a știut de ce a amânat.

A fost nevoie sa fiu cusuta, am avut o ruptura, bebe fiind măricel. A doua zi am avut nevoie de recuperare, l-am primit pe bebe abia seara. Și a stat cu mine în salon pana am plecat acasă.

La etajul unde stăteam cu bebelușii, totul a fost superb, de la personal, la mâncare, la curățenie, și mai ales la doctori, care veneau sa ne întrebe mereu cum ne simțim.

Am născut natural un pui de 3,960g

A avut cordonul ombilical o singura data dupa gat, a primit nota 7 la naștere. Dar minunea mea merita cea mai mare nota. A fost un luptător, a luptat cu mine.

Deși o sarcina cu risc, 9 luni în burtica, a stat și a așteptat momentul sa ne întâlnim. 17 februarie, ora 23:54 s-a născut steaua mea, Mathias Alexandru.

Astăzi, are 7 luni. E un miracol de copil, sănătos și cuminte!

Mulțumesc pentru răbdare dacă ați ajuns pana aici cu cititul! ❤️

Autor - Cristina, o mamica de la Desprecopii - primita la adresa redactiei

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!