Vei citi:
Microchimerismul fetal sau cum o parte din copilul tău va fi mereu cu tine
Cum afectează microchimerismul sănătatea mamelor
Microchimerismul poate deveni deosebit de complex atunci când o mamă are sarcini multiple
ADN masculin în sângele unei femei?
Microchimerismul și vulnerabilitate mamei la cancer

Microchimerismul fetal sau cum o parte din copilul tău va fi mereu cu tine

Mamele din întreaga lume spun că simt că copiii lor sunt încă o parte din ele la mult timp după ce au născut. După cum se dovedește, este literalmente adevărat. În timpul sarcinii, celulele fătului traversează placenta și intră în corpul mamei, unde pot deveni parte din țesuturile acesteia.

Această invazie celulară înseamnă că mamele transportă material genetic unic din corpurile copiilor lor, creând ceea ce biologii numesc o “microhimera” – care provine de la grecescul “khimaros”, ce face referire la animalul multifaţetat din mitologia greacă. Fenomenul este larg răspândit în rândul mamiferelor, iar oamenii de știință au propus o serie de teorii privind modul în care afectează mama, de la o vindecare mai rapidă a rănilor până la un risc mai mare de cancer.
Acum, o echipă de biologi susține că pentru a înțelege cu adevărat ce face microchimerismul mamelor, trebuie să ne dăm seama de ce a evoluat în primul rând.

Cum afectează microchimerismul sănătatea mamelor

„Ceea ce sperăm să facem nu este doar să oferim un cadru evoluționar pentru a înțelege cum și de ce a apărut microchimerismul, ci și să evaluăm modul în care acesta afectează sănătatea”, spune autorul principal Amy Boddy, genetician la Universitatea de Stat din Arizona.
Conflictul materno-fetal își are originile lângă primele mamifere placentare care au trăit cu milioane de ani în urmă. De-a lungul timpului evolutiv, fătul a evoluat pentru a manipula fiziologia mamei și a crește transferul de resurse precum nutriția și căldura către copilul în curs de dezvoltare. Corpul mamei, la rândul său, a dezvoltat contramăsuri pentru a preveni fluxul excesiv de resurse.

Lucrurile devin și mai interesante atunci când celulele fetale traversează placenta și intră în fluxul sanguin al mamei. Ca și celulele stem, celulele fetale sunt pluripotente, ceea ce înseamnă că pot crește în multe tipuri de țesut. Odată ajunse în sângele mamei, aceste celule circulă în organism și se depozitează în țesut. Ele folosesc apoi indicii chimice, de la celulele vecine, pentru a crește în aceleași substanțe ca și țesutul din jur, spune Boddy.

Deși sistemul imunitar al mamei îndepărtează de obicei celulele fetale nemodificate din sânge după sarcină, cele care s-au integrat deja cu țesuturile materne scapă de detectare și pot rămâne în corpul mamei.

Microchimerismul poate deveni deosebit de complex atunci când o mamă are sarcini multiple

Corpul mamei acumulează celule de la fiecare copil și funcționează potențial ca un rezervor, transferând celule de la fratele mai mare la cel mai mic și formând microchimere mai elaborate. Prezența celulelor fetale în corpul mamei ar putea chiar să regleze cât de curând poate rămâne însărcinată din nou.

„Cred că un domeniu promițător pentru cercetări ulterioare se referă la pierderile inexplicabile ale sarcinii și dacă frații mai mari, ca indivizi genetici, pot juca un rol în întârzierea nașterii fraților mai mici”, spune David Haig, biolog evoluționist la Universitatea Harvard.

ADN masculin în sângele unei femei?

Având în vedere toată această complexitate, microchimerele au fost greu de studiat până de curând, notează autorii în lucrarea lor, care va fi publicată într-un număr viitor al BioEssays. Fenomenul a fost descoperit cu câteva decenii în urmă, când a fost detectat ADN masculin în sângele unei femei. Dar tehnologiile vremii nu puteau obține o imagine suficient de detaliată a geneticii pentru a descifra situația celulară minuțioasă.

Acum, tehnologiile de secvențiere profundă le permit cercetătorilor să identifice mai cuprinzător originea ADN-ului în țesuturile mamei, prin prelevarea mai multor zone din genom, inclusiv gene implicate în imunitate. Aceste gene sunt unice pentru un individ și, prin urmare, pot ajuta la diferențierea ADN-ului unei mame de cel al copiilor ei cu o mai mare precizie.

„Dacă populațiile de celule pot fi izolate, atunci tehnicile moderne ar trebui să permită ca individul genetic de origine să fie identificat fără ambiguitate”, spune Haig. Totuși, înțelegerea modului în care celulele fetale interacționează cu celulele materne va fi dificilă, spune Boddy. Puțin se înțelege despre semnalizarea celulară care determină celulele fetale să regleze fiziologia maternă.

Despre microchimerismul fetal

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Sarcina Nastere Mamici Bebelus (@desprecopii)

Microchimerismul și vulnerabilitate mamei la cancer

„Este probabil o negociere între corpul matern și celulele fetale, unde există o așteptare în corpul matern a unui anumit nivel de microchimerism care trebuie să funcționeze corect”, a spus Boddy. De exemplu, experimentele anterioare au arătat că atunci când celulele fetale de șoarece sunt expuse la hormoni de lactație în laborator, aceștia capătă atribute similare cu cele ale celulelor mamare, sugerând că țesutul mamar poate fi un punct fierbinte pentru microchimerism.

„Alăptarea normală și sănătoasă poate fi consecința celulelor fetale care semnalează corpului să producă lapte”, spune co-autorul Melissa Wilson Sayres, de asemenea, la Arizona State. Dar lucrările anterioare au sugerat, de asemenea, că aceleași caracteristici care permit celulelor fetale să se integreze în țesuturile mamei - cum ar fi sustragerea sistemului imunitar - le fac, de asemenea, similare cu celulele canceroase, ceea ce ar putea duce la o mai mare vulnerabilitate a mamei la cancer.

Pe baza raționamentului evoluționar, autorii prezic că celulele fetale ar trebui să se găsească în primul rând în țesuturile care joacă un rol în transferul resurselor către făt. Asta include sânul, unde pot afecta producția de lapte; tiroida, unde pot afecta metabolismul și transferul de căldură către copil; și creierul, unde pot influența circuitele neuronale și atașamentul matern față de copil.

Următorii pași vor fi folosirea instrumentelor moderne de secvențiere pentru a căuta celule fetale în aceste locuri și apoi studierea modul în care celulele comunică în fiecare regiune a corpului mamei.

„Ceea ce este cu adevărat interesant și nou la această lucrare este să pună problema microchimerismului și a sănătății materne într-un cadru evoluționar”, spune Julienne Rutherford, antropolog biologic la Universitatea Illinois din Chicago.

„Dacă aceste celule fetale interacționează cu fiziologia maternă, unde în corpul matern ne-am aștepta la cel mai mare efect asupra funcției? Acesta a fost un mare semn de întrebare. A pune acest lucru într-un context evoluționar a fost incredibil de inteligent și nou și foarte interesant. Este un exemplu frumos de teorie care aduce predicții testabile.”

 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️