Ce diferență este între reguli și limite?

Regula este universală, se aplică tuturor, în timp ce limita este personală și adaptată contextului fiecărei familii. „Trebuie să traversez doar pe verde, este o regulă și NU este negociabilă. Dar dacă eu am nevoie de 15 minute de pauză, aceasta este o limită și poate fi negociată”, subliniază Alexandra Ifotde.

Astfel, regulile țin de siguranță și sănătate, fiind obligatorii pentru toată lumea, în timp ce limitele se modelează după nevoile fiecărui copil și ale fiecărei familii.

De ce au nevoie copiii de limite?

Fără limite clare, copilul rămâne „în derivă”, neavând repere între bine și rău. „Copiii nu au încă dezvoltată conștiința binelui și a răului. Ei pulsează între stări, iar limitele sunt locul unde își pot găsi siguranța.”, spune Alexandra Iftode. "Ele nu doar că îi dau copilului stabilitate, dar îl ajută să înțeleagă cum să relaționeze cu ceilalți și cum să-și construiască propria identitate."

Un copil care știe că are voie doar două bomboane, și nu zece, învață treptat să își regleze dorințele. La fel, ora de culcare sau timpul petrecut la ecrane nu sunt pedepse, ci repere care îi construiesc un cadru sănătos.

Mai mult, limitele îl ajută pe copil să își formeze o identitate și să înțeleagă relațiile cu ceilalți. Dacă un adult nu își setează propriile limite, nici partenerul sau prietenii nu vor ști cum să se raporteze la el. Prin urmare, copilul are nevoie să învețe de mic că a spune „stop” sau „am nevoie de timp pentru mine” este un lucru firesc.

Cum stabilim limite sănătoase în familie?

Primul pas este ca părinții să fie pe aceeași lungime de undă. „Ne așezăm la masă și stabilim împreună: cât timp are voie la televizor, cât zahăr mănâncă, care este ora de culcare. Important este să știm pentru cine punem limita: pentru copil sau pentru confortul nostru ca adulți”, explică Alexandra.

Dacă limita este pusă exclusiv pentru binele copilului, el o va accepta mai ușor. Dacă este pusă doar pentru confortul adultului, copilul va simți rezistență și frustrare. În plus, orice limită devine mai ușor de respectat dacă este însoțită de o alternativă: „Nu poți să te joci acum pe tabletă, dar putem construi împreună un puzzle.”

Ce se întâmplă dacă punem prea multe sau prea puține limite?

O casă fără reguli și limite devine un spațiu haotic și chiar nesigur pentru copil. „A lăsa un copil fără limite înseamnă a-i pune pe umeri o responsabilitate pe care nu are cum să o ducă,îi ceri să decidă singur ce e bine sau rău, lucru imposibil pentru un copil mic”, atrage atenția Alexandra.

Pe de altă parte, prea multe reguli și limite stricte pot sufoca libertatea copilului, ducând la revoltă și tensiuni constante. Echilibrul este cheia: limite ferme, dar clare și consecvente, stabilite în funcție de nevoile reale.

Cum învățăm copilul să respecte limitele?

Copiii nu învață din vorbe, ci din ceea ce văd. Dacă părintele petrece ore întregi pe telefon, mesajul „tu ai voie doar 30 de minute” își pierde forța. „Limitele încep cu noi, părinții. Copilul le înțelege mai ușor dacă ne vede aplicându-le și pe noi înșine. Orice limită trebuie însoțită de o alternativă și de explicația „de ce nu””, punctează Alexandra.

De exemplu: „Nu ai voie să cobori pe tobogan cu capul înainte pentru că este periculos, dar hai să încercăm împreună, ținându-te de mână, ca să vezi cum e.” Astfel, copilul nu se simte doar constrâns, ci și sprijinit și înțeles.

Când putem implica copilul în stabilirea limitelor?

În perioada de grădiniță, între 2 și 6 ani, limitele trebuie să fie clare, ferme și puțin negociabile, deoarece copiii mici au nevoie de siguranța dată de cadrul stabilit de adult.

Pe măsură ce cresc, însă, este sănătos să îi implicăm în proces. „În perioada școlii putem să îi întrebăm ce își doresc, ce simt că îi mulțumește și să negociem. Aceasta îi responsabilizează și îi învață că limitele pot fi asumate, nu doar impuse”, spune Alexandra.

Cum gestionăm situațiile când copilul compară limitele noastre cu ale altor familii?

Inevitabil, copilul va observa că prietenii lui au alte reguli acasă. Poate că într-o familie se beau sucuri, iar în alta nu, sau un coleg are voie să stea până târziu afară, în timp ce în familia voastră ora de întoarcere este mai devreme. „E important să le explicăm de mici că fiecare familie are propriile reguli și limite. Noi alegem ce considerăm sănătos și corect pentru familia noastră”, recomandă Alexandra. Astfel, copilul învață să accepte diferențele și să înțeleagă că nu toate regulile sunt universale, dar cele stabilite acasă au un sens și un fundament.

Regulile și limitele nu sunt obstacole, ci punți de siguranță pentru copil. Ele nu îl opresc din drum, ci îl ghidează. Ceea ce contează este modul cald și consecvent în care părinții le stabilesc și le explică. „Limitele nu sunt despre a îngrădi copilul, ci despre a-i oferi un spațiu sigur în care să crească și să exploreze.” reamintește Alexandra Iftode.

Parentingul nu înseamnă perfecțiune, ci echilibru, răbdare și multă dragoste

Pentru cei care doresc să afle mai multe și să aprofundeze fiecare etapă discutată, vă invităm să ascultați întregul episod pe canalul YouTube DesprecopiiTV. Acolo, fiecare întrebare este analizată pe larg, răspunsurile sunt detaliate și veți descoperi și alte subiecte suplimentare care nu au fost incluse în acest rezumat. Mulțumim că ne-ați fost alături și vă dorim audiție plăcută!

 autor: Desprecopii.com - Toate drepturile rezervata (c) 2025

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️