Robert - micul meu canadian

Robert - micul meu canadian

Robert - micul meu canadian

  • In ziua Ajunului ne-am urcat in avion si de Craciun am fost "acasa". Eram gravida in 4 luni. Cand am plecat de aici medicul mi-a spus ca sunt in 3 luni si cand am ajuns in Ro. dupa 24 de ore eram in 4 luni! Intr-un final medicul din Romania a avut dreptate! Eram aproape in 5 luni:)))  Mi-am facut ceva controale in Ro., mi-am facut si un eco la aceeasi "rasnita" de ecograf care cu 4 ani in urma mi-a spus ca o sa am baiat si a fost fata toata ziua, am vizitat si superba maternitate buzoiana si mi-am amintit cu o placere nebuna de nasterea Maiei...mi s-a spus ca in nici un caz nu pot naste normal, ca bebe e cam mic pt. 4 luni, ca ar fi bine sa vin in Ro sa-mi faca cezariana....

Robert Mihail s-a nascut pe 13 mai 2003, intr-un spital din Montréal, la ora 9.35 - 3.375 kg. - Apgar 10!!!Dar pana acolo a fost cale lungaaa...

Deci, dupa o vacanta de 2 luni la Romanica,la o luna dupa ce am ajuns acasa am inceput sa ma simt rau,sa vomit si sa fac figuri la fumul de tzigara. Atunci mi-am spus ca-i din cauza ca am schimbat tzigarile dar totusi noaptea nu fumam dar in schimb la 3 noaptea, fix, eram cu capul in toaleta:))

 ...si uite asa azi,uite asa maine pana incet,incet am ajuns sa intru intr-o farmacie si sa cer testul de sarcina.L-am facut pe furis,liniutele alea doua se colorau cu cea mai mare viteza...atunci am realizat ca sunt insarcinata pe bune!
Nu am avut nici un fel de reactie.Stateam cu batul ala alb marcat cu 2 linii rosii in mana si ma gandeam "oare sa fie bun testul?!nu,nu-i bun cu siguranta!cred ca-i vechi!" asta ziceam eu atunci...

Si uite asa intr-un final am ajuns la un medic generalist pt. ca la ginecolog am reusit sa-mi iau cea mai apropiata consultatie aproape de nastere...nu e gluma,e real!...si atunci mi-a confirmat ca am un bebe mic in burtica.
I-am dat colegului de viatza telefon si i-am dat vestea;bucuria daca o punem pe o scara de la 1 la 10 ,era pe undeva pe la 7...
Prima data cand am aflat ca sunt insarcinata cu fetita mea Maia bucuria a fost iesita din comun! A doua oara chiar nu am inteles de ce nu ne-am bucurat asa de mult!!! Pe moment nu,dar apoi...:))) Problema cea mai mare era cum facem sa-i explicam Maiei ca la mami acolo in burtica va creste un bebe.

Ne-am facut atatea probleme si am facut atatea scenarii cu colegul de cum sa-i spunem si cum sa o pregatim pe Maia incat atunci cand ne-am hotarat sa-i spunem copilei,i-am spus simplu"mami are in burtica un bebe" si apoi sa te tzi ce ne-a turuit ea de cum a pus Doamne ,Doamne bebele la mami in burtica,de cum vine barza, de cum tati cand este pe balcon la gratar si o prinde pe barza cu bebe in cioc...etc.
Frumoasa imaginatie are un copil de 4 ani!!!

Doua luni dupa ce am aflat ca sunt insarcinata am tot cautat un ginecolog care sa ma bage si pe mine in seama.Fara rezultat!
Ma vedea numai medicul de familie care in afara ca asculta inimioara bebeului,ma cantarea si-mi spunea ca totul e corect,nu reuseam sa plec niciodata multumita din cabinetul lui.
Eram patita de la prima sarcina si muream de frica sa nu se intample ceva si cu bebele asta.Deci,in tot Montrealul asta nu am reusit sa ajung la nici un ginecolog.

Vazand ca este asa mi-am facut bagajele si via Romanica!
In ziua Ajunului ne-am urcat in avion si de Craciun am fost "acasa".Eram gravida in 4 luni.
Cand am plecat de aici medicul mi-a spus ca sunt in 3 luni si cand am ajuns in Ro. dupa 24 de ore eram in 4 luni!
Intr-un final medicul din Ro. a avut dreptate! Eram aproape in 5 luni:)))

Mi-am facut ceva controale in Ro.,mi-am facut si un eco la aceeasi "rasnita" de ecograf care cu 4 ani in urma mi-a spus ca o sa am baiat si a fost fata toata ziua,am vizitat si superba maternitate buzoiana si mi-am amintit cu o placere nebuna de nasterea Maiei...mi s-a spus ca in nici un caz nu pot naste normal,ca bebe e cam mic pt. 4 luni,ca ar fi bine sa vin in Ro sa-mi faca cezariana..ca..ca..multe...in cea mai mare viteza am luat avionul catre Canada si aventura cu doctori,analize,ecografe in Ro. a luat sfarsit! Cel putin am fost impacata cu gandul ca am fost vazuta si de ginecologul meu de "acasa".
Intoarsa acasa timp de 9 luni am fost vazuta de medicul meu de familie si inainte sa nasc cu exact 3 zile am facut cunostinta cu ginecologul care urma sa-mi faca cezariana.

In cele 9 luni am facut analize peste analize,eco peste eco,medicul incerca de fiecare data sa ma convinga sa nasc normal dar cu nici un chip nu am cedat.Stiam ca vreau cezariana si cezariana mi-au facut!

Am fost programata pt. operatie pe 12 mai numai ca atunci cand ginecologul mi-a facut control mi-a spus ca-l scoatem pe bebe pe 13 nu pe 12!!! A picat cerul pe mine!
Stiam de acasa ca ziua de 13 ca si pisica neagra ca si martea ca si cele 3 ceasuri rele...aduc ghinion!
Am incercat eu sa-i explic omului cum stau cu treburile astea la noi la romani dar nu mi-a tinut.A spus 13 si 13 a ramas!

Inainte de marea zi cu doua zile au inceput cei de la spital sa ma pregateasca sufleteste,ma sunau de 3 ori pe zi sa-mi ia "pulsul" (la telefon),m-au chemat si la spital sa dau cu semnatura ca am luat cunostinta de toate normele de securitate:))l-au disperat si pe colegul cu tot felul de intrebari,mi-au pregatit si camera si echipa de medici,de asistente si infirmiere.Au facut cu mine un intreg scenariu.Parca ma pregateau pt.NASA!
Cand am ajuns pe 13 mai la spital la ora 6,00 dimineata,deja stiam exact tot si-n ce fel se vor derula evenimentele.Tare interesant a fost!

Am avut impresia ca oamenii aia mi-au dat de facut un puzzle dupa instructiunile lor.Cu fiecare piesa pe care o puneam,cu atat ma apropiam mai mult de victorie! Colaborare pacient-medic-infirmiera a fost extraordinara.
Nu am sa uit niciodata zambetele lor,nu am sa le uit bunatatea si mai ales nu am sa uit niciodata cu cata pasiune isi faceau meseria!Nota 10!

Colegul a fost transformat in medic.l-au dezinfectat,l-au echipat din cap pana in picioare in verde.Chiar i-am spus ca-i tare frumos si cred ca ma indragostesc de el pt. a doua oara:))
Ne-au dus la ultimul etaj unde erau numai sali de operatie,sali de reanimare si unde nu era picior de vizitator,se urca cu un singur lift care avea parola,eu eram pe targa…nu eram handicapata dar cica asa era procedura!
La usa sali de operatie m-au intampinat vre-o 6 asistenti in frunte cu anestezistul care mi-au spus ”bine ai venit viitoare mamica!” ,au inceput pe rand sa-mi stranga mana si sa-si spuna fiecare numele.
Nu am retinut nici macar un nume,atat de emotionata eram!!!
Mi-au facut anestezia,mi-au explicat din nou ce-mi vor face,mi-au spus ce face si pt. ce e pus fiecare aparat dela pe mine…mi-au aratat caciulita(era roz:))),scutecelul si binentles masa de reanimare pt. bebe in caz de nevoie.
Dupa vre-o 15 min,dupa ce mi-au facut anestezia,l-au adus si pe colegul care arata ca un pom de Craciun cu aparatele foto pe el:),apoi la alte cateva minute a venit echipa de medici si la fel mi-au spus si ei ceva acolo dar chiar ca nu retin,ceva de protocol si apoi s-au apucat de treaba!

La 9,35 dimin. a venit pe lume Robert!
„E baiat!”-a strigat medicul! „sunteti sigur,monsieur?”- intreb eu si toata echipa izbucneste in hohote de ras.Stiau povestea nasterii Maiei:)

A fost emotionant,emotionant,emotionant!Am plans si-am plans si ce am plans cand l-am vazut in prima secunda de viatza,am plans cand l-am atins si cand i-am spus „bine ai venit pe Lume puiul meu!” dar de data asta erau lacrimi de fericire! A avut Apgar 10!

Am avut doua nasteri total diferite!
Doi copii veniti pe Lume in conditii total diferite!
Doua extreme: Maia cu 3 si Robert cu 10!
Am stat in spital 3 zile.Am stat cu colegul tot timpul.Mama si Maia mai mult stateau cu noi decat acasa.
Maia facea naveta de la camera mea ,la salonul cu bebei,la camera de receptie unde erau jucarii pt. copii,tv,cafelute,sucuri,etc
Nimeni nu-i spunea ce e cu ea singura pe acolo,de ce se plimba pe colidoare ,ba mai mult primea bomboane si era incurajata sa mearga la salonul de bebei sa-i vada!:)

Eu dupa operatie am fost "cuplata" la un aparat de unde-mi administram singura "drogul" printr-o singura apasare de buton.Asistentele veneau la 2 ore sa-mi verifice atat mie cat si bebeului functiile vitale.Tensiune si febra ne lua de cateva ori bune pe zi de incepuse sa ma streseze ca atunci cand adormeam si eu mai bine,veneau cu „bonjur,madame ça va?”
Aveam un buton la pat si cand aveam vre-o nelamurire sau vre-o intrebare doar apasam si-n urmatoarele 2 min. cineva era la patul meu dar venea zambind nu cu cristosi si dumnezei printre dinti!
Am stat in camera semiprivata,fara gandaci:))) cu o tipa quebecoasa care daca nu le chema pe asistente din 10 in 10 min.mare lucru era! Eu o faceam cu bun simt,ca de! roman,nu?!:))

Dupa operatie mi-am revenit tare repede. A doua zi mergeam pe picioarele mele si a treia am placat acasa!
La vindecarea mea a contribuit mult colegul de viazta care nu m-a scapat din ochi o clipa si binenteles inimoasele asistente care au fost alaturi de mine zi si noapte timp de 3 zile.
Cam asa a venit pe lume micul canadian! Am avut si eu o nastre fericita!

ange,mamica de 2 ori

autor: ange,  membra a clubului Desprecopii.com - 
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2002-2003

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Subiecte tratate:
Tema:

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 10 comentarii

  1. Claudia
    Claudiatrimis la 12/3/2007

    Felicitari Ange. Am observat ca sunt diverse pareri dar cred ca cel mai minunat dar este un copil si nu cred ca conteaza daca el se naste in alta tara sau in Romania. Chiar si in Romania gasim doctori cu suflet bun care doresc o schimbare.Eu incerc de ceva timp sa ramin insarcinata dar nu am reusit. Am fost la foarte multi doctori care m-au tratat cu indiferenta dar acum am gasit un doctor care se vede clar ca doreste o schimbare in bine si nu face acest lucru doar pentru bani asa cum se spune de cele mai multe ori. Multa sanatate.

    Raspunde la acest comentariu
  2. ange
    angetrimis la 13/6/2004

    Aurelian,merci mult pt. precizari.Se pare ca esti un doctoras care pune pct. pe "i".Mi-a placut tare mult raspunsul tau.Am sa te caut pe mail.:)))) Aaaaaa si inca ceva:ambulantele ajung chiar mai repede decat am avea nevoie!!!:)))) Oricum multumesc celui de sus pt. succesul celei de-a doua cezariene.Am sa-ti trimit nasterea fetitei mele Maia pe mail sa vezi diferenta. Succese maxime pe toate planurile.

    Raspunde la acest comentariu
  3. PINTILIE AURELIAN
    PINTILIE AURELIANtrimis la 13/5/2004

    Buna ziua domnilor, Ce articol emotionant referitor la aventurile nasterii primului copli in Romania. Sigur sistemul sanitar este la pamant si nu putem face o comparatie intre Romania si Canada. Vreau doar sa o intreb pe implicata cu pricina, daca stie ce salariu are un medicc in tara, dupa o facultate de 6 ani si o pregatire postuniversitara de 5 ani, sigur ca nu stie, va spun eu in jur de 5 mln lei. Nu mai pomenesc aici banii dati pe diverse tratate si carti in cursul anilor de pregatire. Se spune ca fiecare pacient isi merita doctorul, sunt sigur ca daca ar ma i fi cautat ar fi gasit cu sigurant un medic care se sa ocupe si de dansa. Referitor la rasnita de ecograf, ba comunic urmatoarele: orice aparat care inttra in tara se vamuieste cu 70% din pretul producatorului la care se adoga diverse alte costuri, asa ca e bine ca le avem si pe acestea. Operatia cezariana mult ravnita de multe femei cuprinde o serie de riscuri, care in vest sunt semnate de pacient si cunoscute, astfel ca da ca se la sa cu esec toata lumea e OK, in Romania daca pica nasol e vinovat doctorul. Pe de alta parte sunt curios cine a suportat toate costurile de spitalizare in Canada unde orice spital se poate compara cu un service modern auto, unde daca vrei ceva platesti absolut toata manopera is consumabilele. Referitor la externarea din spital, primele 72 de ore sunt critice postoperator, sigur baietii din Canada au scos-o mai repede, pentru ca acolo orice zi de spitalizare se plateste cu bai adevarati, iar daca inj acesta perioada i s-ar fi intamplat ceva ... uneori ambulanta ajunge prea tarziu chiar si la ei. Succes maxim,pe alte taramuri. Cu respect , Pintilie Aurelian

    Raspunde la acest comentariu
  4. Irina (Ira)
    Irina (Ira)trimis la 6/1/2004

    Ange, si eu sunt din Buzau, acum am inteles de unde ne cunoastem, povestea ta e minunata si m-a facut sa-mi doresc si eu al 2-lea copil. Numai bine in noul an intregii tale familii! Irina si Sofia

    Raspunde la acest comentariu
  5. ioana
    ioanatrimis la 19/12/2003

    ange,superba poveste!superbi copii! bravo!sa-ti traisaca!

    Raspunde la acest comentariu
  6. laura
    lauratrimis la 19/12/2003

    revin cu precizarea ca furata de mesaj am scris eu insami gresit..."mai"nu are ce cauta acolo!

    Raspunde la acest comentariu
  7. marina
    marinatrimis la 19/12/2003

    Aproape mi-au dat lacrimile fiindca mi-am amintit cum au decurs lucrurile in maternitatea unde am nascut eu.Atit de diferit e totul, dar de ce ma mir fiindca acolo nu e numai o alta lume, dar sunt Oameni cu adevarat. Sa fiti sanatosi!

    Raspunde la acest comentariu
  8. trimis la 18/12/2003

    MAI INVATA SA TE EXPRIMI CORECT

    Raspunde la acest comentariu
  9. ange
    angetrimis la 18/12/2003

    daca tot esti pus(a) pe ironii,mi-ar fi placut sa-ti stiu si nickul.nu de alta dar meritai felicitarile mele... nu te obliga nimeni sa-mi citesti povestea,cu atat mai mult sa o corectezi! ce sa-i faci,unii suntem mai "slabi" in ale exprimarii... merci oricum pt. rabdarea de a-mi citi povestea.Sarbatori fericite! :)))

    Raspunde la acest comentariu
  10. laura
    lauratrimis la 18/12/2003

    mie mi-a placut povestea lui ange...m-a tinut cu sufletul la gura pana la sfarsit...culmea e ca nu m-au impiedicat greselile de exprimare sa citesc pana la capat(greselile de care Anonymus vorbea).Povestea nasterii lui Robi este relatata intr-un stil alert,oral,care mareste emotia si pe care nu toti il posedam.Anonymus, te-ai plans de greseli de exprimare...Eu cred ca exprimarea e superba...si anume retine atentia cititorului din prima clipa..ii mentine curiozitatea si transmite emotia momentului...Dar daca e sa vorbim de exprimare la nivel academic, ai putea chiar tu sa incepi prin a te corecta tu insuti( este "Invata sa te exprimi mai corect" este forma ideala a mesajului tau.Nu te teme insa! am putut sa trec peste greseala de exprimare si sa pricep lipsa de stil, emotie si rautatea de care ai dat dovada!...Cel putin vad ca mamica in cauza a reusit sa fie atinsa de ele!..pacat..

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII