Sa-i mai acord inca o luna, inca un an, cat?
Sa-i mai acord inca o luna, inca un an, cat?
- Off, cum sa spun eu pe scurt o poveste atat de complexa, o frantura de viata, o problema care s-a nascut intr-o relatie veche de peste 5 ani si jumatate ? Se poate spune si pe scurt, dar cine ar inteleg ce e cu adevarat in sufletul meu ? Ne iubim, ne intelegem minunat si nu am nimic sa-I reprosez pe lumea asta decat ca taragneaza la nesfarsit momentul in care sa ne casatorim. Am obtinut de la el promisiunea ca o vom face la anul, dar nu am vorbit cu parintii, nu ne-am logodit macar, in atatia ani....
Off, cum sa spun eu pe scurt o poveste atat de complexa, o frantura de viata, o problema care s-a nascut intr-o relatie veche de peste 5 ani si jumatate ? Se poate spune si pe scurt, dar cine ar inteleg ce e cu adevarat in sufletul meu ? Cine m-ar putea ajuta ?
Ne iubim, ne intelegem minunat si nu am nimic sa-I reprosez pe lumea asta decat ca taragneaza la nesfarsit momentul in care sa ne casatorim. Am obtinut de la el promisiunea ca o vom face la anul, dar nu am vorbit cu parintii, nu ne-am logodit macar, in atatia ani....nu am stabilit macar luna in care vom face nunta.......nu ne-am mutat inca impreuna. Sa mai dau cateva detalii.
Amadoi am terminat deja facultatea (eu in 2001 si el in 2002). eu lucrez de
la sfarsitul anului 2001. El in 2002 a facut armata imediat ce a luat licenta si
in decembrie a terminat si cu armata. Anul trecut l-a irosit aiurea cautand de
lucru si nici pana in momentul de fata nu e multumit. E drept ca are salariu mic
si inca nu lucreaza ce isi doreste el, dar viata merge inainte, nu ?
Partea
proasta e ca nu avem unde sta singuri. Si parintii mei si ai lui au apartamente
de cate 2 camere (din acelea cu trecerea prin sufragerie) si desi ai mei ne-au
propus nu o data sa se mute la noi, el nu vrea si nu e de acord nici la el sa
stam. El e singur la parinti, iar eu mai am o sora dar ea se va muta in curand.
Cu chirie ne-am permite (asa cu sacrificii) ca desi salariul lui e mic (cam 3-4
milioane ca a cam schimbat locurile de munca nu pot sa spun sigur) eu am salariu
destul de mare, adica iau 6,5 milioane in mana lunar. Deci am putea asa la
limita sa platim si chirie si celelate datorii dar ne-ar fi greu de tot cu
mancarea si hainele, medicamente (Doamne fereste sa nu ne trebuiasca, dar eu am
cam avut probleme de sanatate in ultimii ani). Deci ar fi si greu si sa adunam
ceva ca sa ne luam o casa. Oamenii se casatoresc si bogati si saraci, nu? Daca
era decis puteam sa ne casatorim si anul acesta in toamna....daca se hotara si
planificam totul din primavara, nu?
Ceva trebuie facut. As vrea macar logodna sa o facem, sa vorbim cu parintii
impreuna (nu separat el cu ai lui fara sa fiu eu de fata/ cu ai mei am vorbit
impreuna ca mama mai aduce vorba de fata cu el).
Vreau sa vad ca se misca
ceva, sa-mi dea speranta....dar lui logodna nu i se pare importanta. Am incercat
sa-l conving, am tot asteptat. M-am saturat de asteptare. In martie i-am dat
termen o luna. Imi spunea ca nu suporta termenele ca e fortat si vrea sa vina de
la sine.....dar a avut atatia ani cand putea sa faca nestingherit gestul..fara
sa fie fortata. Ma multumesc cu orice inel......GESTUL CONTEAZA......sa-l vad ca
ma cere de sotie. Degeaba imi zice ca vrea, ca asta isi doreste si el........ca
altfel nu statea atatia ani langa mine….Eu imi doresc totusi acest lucru.
A
trecut termenul de o luna si i-am mai acordat inca unul, fara sa-i mai spun, ca
sa fie secret sa nu stie si el sa nu se mai simta fortat.....Eu tot sa simt ca
am incercat .....Si tot nimic.
Ce am mai gresit e ca desi mi-am propus sa nu-i amintesc nimic despre asta ca
sa nu-l stresez uneori imi mai scapa cate o vorba in gluma, cate un apropo si el
imi tot raspunde ca o sa vina si asta, ca sa am rabdare. Dar RABDAREA mea s-a
sfarsit....... !!!!!!!
S-a umplut paharul! Aseara iar m-a apucat
plansul...... El nu era de fata dar am mai izbucnit acum o saptamana si de fata
cu el.......asa fara sa vreau......Pur si simplu plang cu sughituri...........
Acum o saptamana cred ca nu ma impacam cu el daca nu urma sa fie ziua lui peste
trei zile. Acum ziua lui a trecut si nu mai gasesc motive sa prelungesc
termenele astea........Simt ca e cazul sa pun piciorul in prag si sa ii cer sa
nu ma mai caute. Macar o vreme....pana se decide cat de importanta sunt in viata
lui. Daca merita sau nu sa imi indeplineasca dorinta. Dar cum ma voi simti eu
daca va veni pe urma si ma va cere, asa fortat ? Eu nu voi avea NICIODATA
amintirea care ar trebui sa fie una din cele mai frumoase din viata unei femei
CEREREA IN CASATORIE. Nu va fi o amintire placuta.....
Dar si asa ? Simt ca
ma injosesc…stau sa-l astept pe el sa se hotarasca.......CATI ANI sa mai astept
?
Multumesc pentru rabdare.
autor: elara, membra a clubului
Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com
2004
Iata citeva din raspunsurile venite din partea comunitatii Desprecopii.com. Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (aici)
Inteleg
prin ce treci. Parerea mea este ca iubitul tau nu s-a maturizat inca si nu este
inca pregatit sa isi asume niste responsabilitati. Sa stai cu parintii poate fi
minunat: nu te intereseaza de intretinere, curent, alte alea; chiar si atunci
cand mai contribui si tu la cheltuielile casei, parintii sunt gata sa te
pasuiasca daca luna asta nu ai sau vrei sa iti iei ceva pentru tine, mai ales
cand copilul e singur la parinti. Mutandu-va impreuna el ar trebui sa isi
reconsidere radical responsabilitatile: pai daca stai cu chirie si n-ai, pe
proprietar nu il intereseaza!!!
Oricum, sfatul meu este sa nu va
casatoriti inainte de a sta impreuna: o relatie este TOTAL diferita in cele 2
cazuri (daca locuiti separat si daca locuiti impreuna). Eu am simtit asta pe
pielea mea cand m-am mutat pentru prima data cu iubitul meu (acum sotul meu).
Desi eram impreuna de 5 ani, in primele 2 luni de convietuire imi venea sa ii
crap capul - pare hilar dar asa e. Nu eram obisnuita cu stilul lui de viata, eu
stateam de o gramada de timp cu chirie (deci stiam sa ma gospodaresc), el venea
de la parinti unde totul ii venea de-a gata (deci i-a luat ceva pana sa se
prinda ca ar trebui sa ajute si el la treburile casei, ca banii se dramuiesc, nu
se flituiesc pe orice in 2 zile, ca trebuie sa aiba un serviciu stabil, etc). In
final ne-am adaptat amandoi, dar sunt atatea cazuri in care oamenii desi se
cunosc de o viata isi dau seama ca nu sunt compatibili abia in momentul in care
stau sub acelasi acoperis.
Asa ca sfatul meu: nu te mai grabi neaparat
cu casatoria, mai degraba incercati sa locuiti impreuna o perioada fara sa
astepti ceva, doar sa vezi daca relatia ramane aceeasi.
Mult succes! /
(Adela Iepure)
----
Inteleg prin ce treci. Parerea mea este ca iubitul tau nu
s-a maturizat inca si nu este inca pregatit sa isi asume niste responsabilitati.
Sa stai cu parintii poate fi minunat: nu te intereseaza de intretinere, curent,
alte alea; chiar si atunci cand mai contribui si tu la cheltuielile casei,
parintii sunt gata sa te pasuiasca daca luna asta nu ai sau vrei sa iti iei ceva
pentru tine, mai ales cand copilul e singur la parinti. Mutandu-va impreuna el
ar trebui sa isi reconsidere radical responsabilitatile: pai daca stai cu chirie
si n-ai, pe proprietar nu il intereseaza!!!
Oricum, sfatul meu este sa nu
va casatoriti inainte de a sta impreuna: o relatie este TOTAL diferita in cele 2
cazuri (daca locuiti separat si daca locuiti impreuna). Eu am simtit asta pe
pielea mea cand m-am mutat pentru prima data cu iubitul meu (acum sotul meu).
Desi eram impreuna de 5 ani, in primele 2 luni de convietuire imi venea sa ii
crap capul - pare hilar dar asa e. Nu eram obisnuita cu stilul lui de viata, eu
stateam de o gramada de timp cu chirie (deci stiam sa ma gospodaresc), el venea
de la parinti unde totul ii venea de-a gata (deci i-a luat ceva pana sa se
prinda ca ar trebui sa ajute si el la treburile casei, ca banii se dramuiesc, nu
se flituiesc pe orice in 2 zile, ca trebuie sa aiba un serviciu stabil, etc). In
final ne-am adaptat amandoi, dar sunt atatea cazuri in care oamenii desi se
cunosc de o viata isi dau seama ca nu sunt compatibili abia in momentul in care
stau sub acelasi acoperis.
Asa ca sfatul meu: nu te mai grabi neaparat
cu casatoria, mai degraba incercati sa locuiti impreuna o perioada fara sa
astepti ceva, doar sa vezi daca relatia ramane aceeasi.
Mult succes!
(ancasoare)
----
Eu zic, in primul rand, sa te linistesti un pic!
Si acum
sa-ti spun ce cred eu. Noi, femeile, si mult mai mult in Romania decat in alte
parti, avem o obsesie cu casatoritul asta. Cel putin in Belgia sunt o gramada de
cupluri, foarte stabile, care decid sa nu fie casatoriti din "n" motive, cel mai
adesea financiare. Dar sunt impreuna, fac copii, locuiesc impreuna, etc. Sigur,
au o anume libertate financiara comparativ cu multi dintre romani...
Dar
sa revenim la tine. Spui ca te iubeste si ca va intelegeti minunat! E altceva
mai important decat asta? Ai vrea sa fiti casatoriti si sa va certati? Cu
siguranta, nu!
Eu cred ca pe el il inhiba problemele financiare. Unde o
sa stati, cum o sa fie el in stare sa intretina o famile, etc, etc. Pentru un
barbat e foooarte important, sa nu uitam asta!
Eu cred ca o sa vina o
buna zi cand iti va cere mana, frumos si romantic. Dar ar fi mult mai bine daca
nu te-ai mai gandi atata la asta. Lucrurile bune ni se intampla cand(uneori)
nici nu le mai asteptam!!!
Daca te consololeaza cu ceva, pe mine si pe
sotul meu ne-a casatorit copilul nostru. Intr-o buna zi, out of blue sky, am
descoperit ca sunt insarcinata! Si restul a curs intr-un ritm ametitor: dupa 3
ani eram casatoriti, ne mutaseram in Belgia si il nasteam pe cel de-al doilea
copil. Andrei si Victor sunt minunile noastre, sensul vietii noastre impreuna!
Ce vreau sa spun e ca, de multe ori, Dumnezeu aranjeaza lucrurile mult mai bine
decat am putea noi sa o facem!
Ai incredere si credinta si ai grija de
dragostea voastra /(Nora)
----
crezi ca ai fi mai multumita daca v-ati casatori si
ati sta la parinti? Multe casnicii se destrama atunci cand o soacra e de fata,
oricare ar fi ea.
Iubitul tau imi aminteste de al meu. Am fost 5 ani
impreuna inainte de a ne casatori si apoi am stat singuri. Eu as fi fost dispusa
sa stam la unii din parinti dar el nu concepea acest lucru si abia tarziu l-am
inteles. Ne intelegem bine cu parintii, asa de la distanta, dar cand stai in
casa cu cineva se schimba treaba. Ai incredere in el, daca il iubesti cu
adevarat acorda-i incredere. Si el vrea sa fiti impreuna dar ar vrea sa fie, asa
cum iti doresti si tu, perfect. Adica sa te ceara, sa va casatoriti si sa
treceti impreuna pragul casei voastre. 2 ani de munca nu sunt multi, se poate sa
mai dureze pana isi gaseste un loc de munca unde sa fie multumit. E posibil nici
sa nu-i convina ca tu castigi mai mult ca el, poate ar vrea sa fie in stare sa
plateasca singur o chirie sau o rata, o fi si el mandru, nu? Mie nu mi se pare
ca nu s-a maturizat, ba din contra, ca e f matur si se gandeste cu 2 pasi
inainte.
Si pe tine te inteleg, la femei o mai iau hormonii aiurea si se
sperie ca raman singure si nemaritate. Si eu am trecut prin asta si mai stiu si
altele. Mai intai linisteste-te si vezi ca ai o comoara de barbat langa tine
care nu se gandeste numai la el, sa te ia si apoi sa va numarati banutii de
paine. Tu singura zici ca nu v-ar mai ramane mare lucru, si cu siguranta el s-ar
simti mizerabil sa stie ca nu are de unde sa aduca mai mult. Toate astea pot
parea aiureli, dar fiecare dintre noi avem ambitiile si mandria noastra, si cand
mai ai si pe cineva iubit langa tine, care sufera in tacere e si mai greu.
Ai rabdare, iubeste-l ca si pana acum si nu lasa gandurile sa va amarasca
viata. Astea sunt doar obstacole de inceput, te asigur, acolo unde e viata in 2
sunt si discutii, certuri, si multa fericire. Care va veni si la voi, sunt
convinsa.
Hai, capul sus si ai incredere ca va fi bine. /(tinatache)
----
Elara, am doua
exemple printre cunostintele mele.
Niste prieteni care au fost 8 ani
impreuna, toata lumea stia ca se vor casatori, mai putin el, care nu a dorit sa
faca pasul acesta, asta insemnand ca el nu dorea un viitor comun cu ea. Pana la
urma, si-a dat si ea seama ca pierde timpul si s-au despartit. Peste 1 an el se
casatorea cu alta femeie.
Alta pereche, impreuna de 1 an si jumatate, mai
tineri decat cei de sus. Ea a dorit sa stie daca ei au un viitor impreuna, a
provocat discutia si a spus foarte ferm ca isi asuma orice rezultat al
discutiei, dar ca trebuie sa stie sigur ce va fi. El a cerut-o de nevasta si
peste o jumate de an s-au casatorit.
Tu spui ca te-ai saturat sa astepti si
eu iti dau dreptate. Poate iti doresti un camin, un cuib, oriunde ar fi el,
poate iti doresti copii.
Cred ca ar trebui sa ai o discutie ferma cu
prietenul tau, si sa fii la fel de hotarata si in ceea ce te priveste. Adica sa
iei o hotarare (oricare ar fi ea) si sa o respecti.
Eu am o vorba: oamenii ne trateaza asa cum le permitem noi sa o faca. /(Donia)
----
Elara uite care e parerea
mea:
cred ca e timpul sa nu te mai amagesti si sa te legi de orice mic
amanunt ca de ex ca stati cu parintii, ca aveti sal mici, ca i-ai dat termen si
el s-a facut ca ploua.
Cred ca e timpul sa te gandesti bine ce vrei de la
viata. Stai si mediteaza bine daca el e barbatul cu care vrei sa imbatranesti:
un barbat care nu intreprinde nimic sa-si gaseasca locul. Daca avea de gand sa
se casatoreasca facea pe dracul in patru si te cerea. Cand spun dracul in patru
ma refer ca strangea ceva bani de 5 ani incoace, invartea el ceva job de vara,
la negru etc., avea ceva bani de un inel si o rochita si mergeati frumusel cu
doi martori la starea civila.
De ce sa stai sa astepti? Ce castigi? Din
contra ai sa-i gasesti defecte.
Parintii lui sunt de acord cu casatoria cu
tine? Ca poate au ceva impotriva ta si atunci isi ghideaza odorul catre altceva
decat casatorie. Cand m-a cerut pe mine sotul meu in casatorie soacra mea m-a
"sfatuit" sa stau asa cu el cateva zile, nopti apoi sa mai ma duc pe acasa, si
tot asa adica eu sa-i intretin baiatul sa aiba si el haine curate si spalate sa
se simta bine si apoi sa mai ma duc si pe la mine pe acasa sa-l las sa respire.
Ce mai sfat!
Eu te sfatuiesc sa pui piciorul in prag si daca va trece timpul
si el nu "misca" nimic cauta-ti de viata in alta parte ca nu
merita!!!
D-zeu sa te calauzeasca pe calea cea buna.
/(raducu)
----
daca ati stabilit ca ramaneti impreuna, dar fara casatorie, e una. dar daca tu nu stii nici macar ca tu esti aleasa, e grav. parerea mea in cazurile barbatilor care tin in sah o femeie multa vreme e prea dura sa apara in public. in primul rand ca varsta bilogica e in contratimp la femei si barbati, un barbat de 35 este inca foarte tanar, dar o femeie la aceeasi varsta mai are, teoretic, decat foarte putini ani la dispozitie sa devina mama. am dat un exemplu. ar trebui sa nu te simti vinovata de dorinta ta de stabilitate, este dreptul tau, viata ta, alegerea ta. nu subscriu sfaturilor care te indeamna sa taci si sa inghiti, sa-l menajezi, sa nu-l mai cicalesti, sa nu ii mai amintesti ca are o responsabilitate fata de relatia voastra. eu cred ca exista un minimum pe care ar trebui sa il stii, sa ti-l spuna clar, raspicat si decis: vrea sa ramaneti impreuna? adica sa amanati nunta sine die pentru cand veti avea mai multe conditii?
este extrem de important sa stii ca el doreste sau nu sa ramana mereu langa tine. ar fi o dovada crasa de egoism- sa nu spun mai mult- din partea barbatului care incurca viata unei femei facand pe misteriosul. dupa doi ani de prietenie decizia ar trebui facuta, fie ca e concubinaj etern, fie ca e cu nunta, dar mai tarziu, fie ca nunta e maine. 5 ani de incertituni este enorm. la fel cum are el dreptul sa amane o decizie, asa si tu ai dreptul sa o grabesti.
nu e usor sa arunci pe geam 5 ani de prietenie, dar cu viitorii 50 cum ramane totusi?
/(conchita)
Ultimile 6 comentarii
Prin aceeasi situatie trec si eu,suntem de 6 ani impreuna,eu am aproape 29,el aproape 26.si dupa atatia ani mi-am dat seama ca anii astia i-am pierdut.toate colegele mele au facut copii,nunta...el a fost crescut in puf de ''mamica'' si nu se poate adapta la nivelul societatii,vrea sa i se ofere totul de-a gata.stiu ca e vina mea ca am lasat timpul sa treaca dar am sperat ca poate o sa faca ceva.el vrea ca eu sa-l inteleg ca nu avem bani si nu e momentul,dar imi doresc si eu un copil..il iubesc dar cred ca ar fi mai bine sa inchei si sa iau viata de la zero pt ca oricum se pare ca voi astepta mult si bine.
Ca sa scurtez povestea suntem impreuna de 11 luni iar de 7 luni locuim singuri! Bineinteles inainte de a ne muta totul era ff frumos dar dupa mutare sa schimbat totul muam dat seama ca el este baiatul lui mami si asteapta totul dea gata. Bine la inceput nu am spus nimic mi sa parut normal sa fac si eu cate ceva prin casa avand in vedere ca doar el lucra iar eu stateam toata ziu mai degeaba. Insa cu timpul imi scotea par alb eu mereu faceam curat el in urma mea haos daca ii spuneam ceva nici nu ma baga inseama. Miam dat seama ca nus apreaciata ca el nu apreciaza ceea ce eu fac asa ca am vb cu el iam spus ce numi convine si daca nu se schimba il las cu ochii in soare. A spus ca e normal ca eu sa fac ce trebuie prin casa doar el lucreaza si eu nu dar si atunci cand lucram amandoi tot eu faceam totul in casa. Iam spus ca nu mie greu sa dau cu o matura in casa dar vreau macar fie sa fie mai atent cu dezordinea sa macar din cand in cand sami aduca si mie cate o floare ceva o atentie mica sami dovedeasca ca apreciaza ceea ce fac eu pentru el . Ii tot spun sa faca ceva si el nu scimba ne certem din ce in ce mai des nici macar nu stie sa stranga un ban cum are un ban in mana ii cheltuie inutil pe tampenii. Nustiu cinei vinot eu sau el nustiu daca ne potrivim asa de bine cum speram sincer daca nu vad nici o schimbare eu una numi vad viitorul alaturi de el!
Eu cu al meu suntem impreuna de 4 ani si jumatate si de 3 ani locuim impreuna.Cand bunicul lui a pus problema casatoriei si eu i-am zis raspunsul lui a fost: nu tine nimeni pe nimeni cu forta..atat am putut eu.daca tu vrei sa-si faci un rost sa...MAI PE SCURT: ESTI LIBERA SA TE CARI ORICAND.Deci dragele mele, iubirea exista doar in basme...si eu care chiar credeam ca ma iubeste:)))
Nu te amagi singura! Asa am facut si eu. Am o relatie de un an si 2 luni cu un barbat mai mare cu 10 ani decat mine. A mai fost casatorit odata si chipurile a divortat pentru mine... Mi-am imaginat ca isi doreste o familie cu mine si am acceptat sa fac un copil cu el. Inainte de a ramane insarcinata mi-a zis ca el nu se mai insoara niciodata si sa-mi iau gandul de la asta! Locuiam impreuna la acea vreme...si atat de dezamagita am putut fi incat am pus punct relatiei. M-am mutata de la el si intr-o saptamana am aflat ca sunt insarcinata! Ne-am impacat de dragul copilului...insa el si-a mentinut decizia in continuare. Nu pot sa spun ce-i in sufletul meu, dar mai ales in sufletul parintilor mei cand au aflat vestea, mai ales ca provin dintr-o familie de oameni credinciosi. Nu pot sa exprim ce simt atunci cand stiu ca propria mea mama nu isi iubeste nepotica si nici nu mai vorbeste cu mine...si lui nici macar nu-i pasa de asta! Atat sa stii de la mine...Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea viselor lor...idar din pacate eu am incetat sa mai cred in visele mele :(
Si eu trec fix prin aceeasi situatie...am citit sfaturile voatre si deja parca ma simt mai bine, sper insa ca vom reusi sa o scotem la cap in ritmul asta, caci mai mult eu simt ca stam pe loc asa...
te inteleg perfect!trec prin acceasi situtatie. sunt impreuna cu prietenul meu de 4 jumate si de la inceput am stabilit ca ne vom casatori peste 5 ani jumate(pt ca atunci eu terminam scoala). nu-i nicio graba cu maritatul,stiu ca este mai greu intr-o casnicie decat singur din anumite puncte de vedere,si sunt tanara,20 de ani. ideea este ca am visat de 4 ani incoace ca ma voi casatori cu el si am asteptat cu sufletul la gura sa treaca timpul acesta,si acum cand ar trebui sa facem pregatirile pentru nunta,el imi spune ca mai tebuie sa asteptam. si am discutat.concluzia a fost ca el nu se simte pregatit. si nici macar nu ma intelege pe mine. mi-as dori macar sa ne logodim.n-am crezut ca o sa simt asta dar simt nevoia sa stabilizam relatia. stiu perfect cum te simti. mai discuta cu el,incearca pe cat posibil sa nu plangi in fata lui si sa nu-i arati ca te simti fustrata si vei descoperi motivele pt care el nu vrea. daca acestea nu-ti convim,pune piciorul in prag in modul cel mai frumos. daca te vrea cu adevarat o sa vina la tine cu inelul de logdna. multa... intelepciune!
Scrie un comentariu
Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII