Mos Nicolae are ochi de copil

Mos Nicolae are ochi de copil

Mos Nicolae are ochi de copil

"Am implinit de curand trei ani, sunt blond, am ochisori albastri-iscoditori,  si tin in brate un dar mare cat toate zilele! Abia imi stapanesc lacrimile: anul asta Mos Nicolae nu m-a uitat! Iti multumesc, Mosule!” - Cam asa ar putea arata gandurile unui copil din orice orfelinat, in seara de Sfantul Nicolae. Sau, cel putin, asa am crezut in momentul in care mi-am spus ca trebuie sa-l rugam pe Mos Nicolae sa vina si la copiii singuri pe lume. Cum ruga noastra n-ar fi fost de ajuns, ne-am pornit pe strans bani. Si unde sa gasim oameni cu suflet mare si darnic daca nu pe www.desprecopii.com ?

“In lume sunt poveri mai grele decat lacrimile
si dureri mai mari decat singuratatea”
.

“Sunt blond, am ochisori albastri-iscoditori, si nu pot sa va spun de ce de vreo ora imi framant nervos manutele. Sunt in primul rand din cele trei, asa ca trebuie sa fac fata momentului. Trebuie sa spun poezia pana la capat si e obligatoriu sa nu uit nici un vers! Si-apoi mai sunt si cantecele…. Mda, le stiu aproape pe toate… unde nu ma descurc, o sa cant doar cu “la la la”. Mosul nici n-o sa-si dea seama! Cum care Mos? Mos Nicolae, fireste! Doar el e cel care imparte jucarii si nuieluse argintii in seara de 5 decembrie. Chiar si aici, la orfelinat. Stiu sigur ca va veni, ne-a spus doamna directoare si doar nu degeaba ne-am adunat cu mic cu mare aici, in sala de spectacole. Hai ca-ncepe serbarea, desi nu stiu de ce si de unde au aparut in sala chipuri noi. Niste doamne insotite de un domn. Ne fotografiaza mereu si, mai ales, ne zambesc! Ma rog…or fi auzit ca Mosul imparte daruri aici si-au venit si ei! Cu-atat mai bine. Cantam. Mihai si Ancuta si-au spus poeziile, e randul meu! Rad toti, desi inca n-am deschis gura. Oare si-au dat seama ca sunt cel mai mic dintre toti? Ca am doar trei anisori? Of, uite ca-mi piere glasul! Tusesc, imi dreg vocea si…
Mosul cel cu suflet mare
Pe la noi a dat ocol
Si ne-a luat la fiecare...
Toti papucii de pe hol.
....................................


Gata, am scapat! Uite ca ma aplauda toti! Hai sa fac o plecaciune (Doamne da sa nu ma impiedic!). Am reusit! Oare...m-o fi vazut Mosul? Oare o sa-mi primesc darul? Oare...de ce anul trecut n-a venit? Poate n-am fost suficient de cuminte, sau poate Mosul nu ma are trecut pe lista lui, sau nu stie ca acum locuiesc aici, la orfelinat... In fine.... Doamna directoare ne cheama in biroul ei. Ma asez si eu in rand cu ceilalti copii, nerabdator sa vad cu ce m-aleg. Cu dar de la Mosul sau cu...nimic? Se intra pe rand. Imi zic in gand „Ingerasul”, in speranta ca numele meu va fi anul asta pe lista lui Mos Nicolae! Uraaaaa! Ma aud strigat. Intru in incaperea unde se afla doamnele si domnul care au asistat la serbare. Imi zambesc tot timpul si-mi intind o cutie mare, mare – uaaaau ce mare! – si sclipitoare si inca una si mai stralucitoare. Printre fundite si stanioluri am zarit bomboane si ciocolata si napolitane....mmmm, salivez deja. Oare si-au dat seama? Abia cuprind cu mainile cutia cea mare. Nu mai rezist. Tremur de emotie si bucurie. Ma uit sa vad ce e in ea si descopar pe rand: un elicoper cu pilot cu tot, o masina de politie cu girofar si antena de-adevaratelea si un politist pe motocicleta, gata sa se avante in actiune. Mi-a stat inima in loc: toate astea numai si numai pentru mine? Ce-am facut sa le merit? Aud ca prin vis vocea directoarei care ma roaga sa le multumesc doamnelor si domnului care iar imi fac poze si iar imi zambesc.

Cu vocea gatuita de emotie spun  un „multumesc frumos” in fuga si ma grabesc sa parasesc incaperea. Nu care cumva sa se razgandeasca Mos Nicolae!

.................................................................................................................................

"Am implinit de curand trei ani, sunt blond, am ochisori albastri-iscoditori,  si tin in brate un dar mare cat toate zilele! Abia imi stapanesc lacrimile: anul asta Mos Nicolae nu m-a uitat! Iti multumesc, Mosule!”

Cam asa ar putea arata gandurile unui copil din orice orfelinat, in seara de Sfantul Nicolae. Sau, cel putin, asa am crezut in momentul in care mi-am spus ca trebuie sa-l rugam pe Mos Nicolae sa vina si la copiii singuri pe lume. Cum ruga noastra n-ar fi fost de ajuns, ne-am pornit pe strans bani. Si unde sa gasim oameni cu suflet mare si darnic daca nu pe www.desprecopii.com ?

Raman surprinsa cat de repede se scriu pagini dupa pagini – sunt zeci de oameni buni si frumosi care vor sa ajute, care au inteles ca trebuie sa facem ceva. 50 de mii, 100...uite ca un anomim se ofera sa ne dea 3 milioane de lei!

Fixam intalnirea de strangere a fondurilor intr-o sambata dimineata in fata Parcului Tineretului. Vremea nu tine cu noi. Bate un vant taios, mi-au inghetat mainile si nasul. Ma rog in gand: macar doi-trei donatori sa apara. Uimire! Incetul cu incetul, vin. Ma aud strigata pe nume, intampin fete zambitoare, priviri curioase. Mame cu copiii de mana, tinere zgribulite, cativa tatici grabiti, un cuplu de tineri casatoriti in cautare de mobila pentru casa noua... 

 Anca Turcasiu

Nu ne cunoastem decat din vorbe, de pe forumul desprecopii, dar ne privim in ochi si ne dam seama ca toti credem in ideea „Mos Nicolae la orfelinat”. Si mainile se intind, darnice. Una, doua, trei....si-n doua ore se strang bani cat ai strange daca ai munci vreo trei luni incheiate. Urcam cativa in masina si fugim la Ploiesti, unde gasim alti oameni gata sa ne fie alaturi in actiune. Intocmim liste, discutam despre cadouri.
Vine si ziua cumparaturilor. 95 de daruri pentru fetite si baieti.

Trei carucioare de supermarket umplute pana  la refuz si impinse cu greu printre rafturi spre casa de marcat: papusi cu biberoane, domnisoare cu par galben si lung pana la calcaie, mixere cu baterii, truse de machiaj, avioane, rucsaci cu soldati si animale, seturi anti-tero si de politie, elicoptere si masini de curse, bluze, plovere, cosmetice si dulciuri.

Umplem masina pana la plafon. Abia reusesc sa ies din parcarea magazinului. Rad cand la o frana mai brusca o papusa si un porcusor ma lovesc in ceafa. Ajungem acasa, descarcam totul si ne punem pe facut pachete: pe varste, pe sexe, pe preferinte. Doamna directoare de la orfelinat a avut grija sa ne spuna cate ceva despre copiii institutionalizati acolo.

Luni seara ne urcam in masini si mergem la serbare. O luam cu noi si pe Anca Turcasiu, care e emotionata, asteapta sa le cante copiilor. La serbare toata lumea e vesela, Anca e in mare forma: canta, rade si danseaza cot la cot cu pustimea. Noi ne topim de bucurie si nu mai contenim cu pozele. Simt cum ma dor maxilarele de la atatea zambete. M-a uitat Dumnezeu cu gura la urechi!

*****************

Dupa serbare impartim daruri. Alta portie de zambete. Imi deschei camasa la gat: simt ca explodez de atata incarcatura emotionala. E frumos, e cald si e bine printre atatia copii fericiti care trec grabiti pe coridoare purtand in brate pachetele uriase. Unii au nevoie de ajutor, iar educatorii lor se grabesc sa li-l ofere. In drum spre poarta orfelinatului imi arunc ochii printr-o usa deschisa. Intr-o incapere mare si cam simplu decorata, pe un covor ros si decolorat stau asezati vreo 7 copii mici, aplecati peste papusi, masinute si cutii cu dulciuri. In jurul lor stanioluri multe, fundite desirate, pungi rupte in marea graba...

Plec linistita spre casa. Pe drum, din masina, mi se pare ca, in ciuda noptii care sta sa vina, pe Cer e o pata de lumina. Imi serg lacrimile din ochi si ma bucur inca o data: Dumnezeu e fericit. La fel si copiii de la orfelinat. La fel si oamenii cu suflet mare! Hai sa nu ne oprim aici!

Indraznim sa promitem?


 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 9 comentarii

  1. Angela
    Angelatrimis la 8/12/2020

    Hai sa nu mai plingem...intindeti o mina de ajutor si faceti un copil fericit..asta e important...sau cautati sa infiati unul...sa poata avea o viata decenta...iubitiva mult Sarbatori fericite !!!

    Raspunde la acest comentariu
  2. Ana-Maria
    Ana-Mariatrimis la 1/11/2013

    ....fara cuvinte!!!....oare ce-ar mai fi de spus?!....nimic...inchid ochii si plang...nimic nu se compara cu sufletul pur al unui copil...

    Raspunde la acest comentariu
  3. perfect devil
    perfect deviltrimis la 9/2/2012

    frumos. foarte frumos...m-am emotionat, mi-au dat si lacrimile..toti copiii merita sa fie fericiti..

    Raspunde la acest comentariu
  4. alexandra
    alexandratrimis la 23/1/2012

    e frumos

    Raspunde la acest comentariu
  5. vyosipawel
    vyosipaweltrimis la 8/12/2011

    foarte frumos!!!! mi-au dat lacrimile cand am citit. :-<.

    Raspunde la acest comentariu
  6. ana-maria
    ana-mariatrimis la 7/12/2011

    M-au uns pe suflet cuvintele , mi-au dat si lacrimile si tot . Superb

    Raspunde la acest comentariu
  7. alllllle
    alllllletrimis la 26/12/2007

    foarte faiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnnnnnn.imi place foarteeeeee multtttttttttt

    Raspunde la acest comentariu
  8. Claudia Lolos
    Claudia Lolostrimis la 2/12/2007

    mi-au dat lacrimile, superb

    Raspunde la acest comentariu
  9. sabina
    sabinatrimis la 28/11/2007

    articol de nota 10...dar mi-a placut mai ales citatul...te atinge la suflet....

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII