Nasterea sub apa (Experiente in Romania) | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 76 comentarii

  1. Stefania Tudor
    Stefania Tudortrimis la 13/6/2003

    Exista in Bucuresti posibilitatea nasterii in apa?

    Raspunde la acest comentariu
  2. Maria
    Mariatrimis la 1/5/2003

    Din pacate acest zvon s-a dovedit a fi real! De astazi sectia de obstetrica-ginecologie a spitallui Victoria nu mai exista. Pe dr. Baiulescu l-au transferat la Fagaras. Astazi am fost la cabinetul sau particular la consultatie si mi-a spus ca incearca si acolo sa-si amenajeze un spatiu pentru nastere in apa dar nu este sigur ca va putea. Fiind mai multi doctori acolo, care cred ca nu-l iubesc prea mult, nu stiu daca nu-i vor pune bete in roate. Oricum el a zis ca incearca. Sa-l ajute Dumnezeu sa reuseasca!Eu am nascut de 2 ori in apa acolo si a fost extraordinar.

    Raspunde la acest comentariu
  3. Melinda
    Melindatrimis la 8/4/2003

    Se zvoneste ca Ministerul Sanatatii vrea sa inchida spitalul din Victoria. Este incredibil !!! Este singurul loc din tara unde femeile au o sansa sa nasca in conditii umane. Eu personal inca nu am fost acolo, dar sper ca in septembrie cand voi naste sa mai existe acest spital. Din toate partile am auzit numai lucruri extraordinare despre oamenii care lucreaza in acest spital si nu cred ca sunt exagerate. Le doresc celor de acolo putere, curaj si ii felicit pentru ceea ce au reusit sa fac.

    Raspunde la acest comentariu
  4. mikidutza
    mikidutzatrimis la 28/11/2002

    este super interesant! nu credeam ca exista asa ceva in romania! felicitari d-lui doctor ! totusi,cat costa? este accesibil pentru oamenii simpli sau numai pt cei avuti? capacitatea spitalului este mica , face fata solicitarilor?

    Raspunde la acest comentariu
  5. Ramona Toma
    Ramona Tomatrimis la 14/11/2002

    Articolul acesta m-a facut extraordinar de fericita! Sunt insarcinata in 7 luni si de 3 luni intreb doctorii daca exista vreo clinica in Romania unde se poate naste sub apa, si ma lovesc numai de "NU" categoric. Am vazut acum un an-doi un reportaj pe Discovery despre acest tip de nastere, si am ramas placut impresionata, dar atunci nu stiam ca bebelusul avea sa vina mult mai repede dacat imi programasem. V-as fi extrem de recunoscatoare daca ati putea sa-mi spuneti care sunt riscurile, interdictiile ce sunt posibile la o astfel de nastere si care ar fi preturile?

    Raspunde la acest comentariu
  6. lavinia choi
    lavinia choitrimis la 24/10/2002

    Sunt din Craiova si am nascut acum doi ani in Victoria cu acest doctor extraordinar. Imi amintesc ca la ora 12ziua am plecat cu dureri de la Craiova, la ora 4 dupa amiaza am ajuns in spital, iar la ora 8 seara am nascut-o sub apa pe minunata mea fetita (Hanna). Grija si atentia acestui doctor nu poate fi evaluata. Momentan stau in Anglia, dar daca o sa mai nasc alt bebe, cu siguranta tot acolo as naste.Ma bucur ca mai exista astfel de doctori si in Romania.

    Raspunde la acest comentariu
  7. Dana Cioca
    Dana Ciocatrimis la 26/9/2002

    Este extraordinar! In Japonia nici nu s-a auzit despre asa ceva, iar in Romania se aplica nasterea in apa. Acum chiar ca sunt mandra ca sunt romanca! Felicitari si tineti-o tot asa!

    Raspunde la acest comentariu
  8. Ruxandra Gherghel - consultant resurse umane
    Ruxandra Gherghel - consultant resurse umanetrimis la 26/7/2002

    De mult îmi propun să vă scriu, pe de o parte, în ceea ce priveşte specificul şi calitatea serviciilor medico-sociale de asistenţă a mamei şi copilului, şi pe de altă parte, să-mi depăn şi eu, ca atâtea alte mame, povestea mea de proaspătă şi fericită mămică. Nici nu ştiu despre ce să vă scriu mai cu seamă în destăinuirea mea: despre starea de graţie din perioada sarcinii (în care totul a decurs „ca la carte”), despre miracolul care a însemnat şi continuă să însemne pentru mine naşterea băieţelului nostru Anandu (născut la 30 martie 2002), sau despre trăirea cu intensitate maximă şi exercitarea celei mai minunate şi inepuizabile profesii din lume, aceea de mămică. Sper să notez câte ceva despre fiecare din aceste stări, căci fiecare îşi are farmecul ei inegalabil, însoţit de acel sentiment, indescriptibil, al miracolului... În calitatea mea de viitoare mămică, în aşteptarea primului meu copil şi la o vârstă care reprezenta garanţia maturităţii (30 de ani), am lecturat cu nesaţ tot ce însemna biblioteca „profesională” (cariera mea de profesionist independent ca şi consultant resurse umane căzând, oarecum, pe planul doi), fie că era vorba de paginile revistei mami, ori de site-uri speciale pe Internet (www.desprecopii.com), ori pur şi simplu cărţi izvorâte din experienţa valoroasă în domeniu a unor părinţi, psihologi, medici etc. La acestea am adăugat urmarea unor cursuri speciale de pregătirea gravidei şi a viitoarei mame (teoretice), gimnastică, pregătire psihologică. M-a captivat într-atât „condiţia” mea, încât la una dintre fundaţiile la care urmam aceste cursuri, am iniţiat un grup de suport pentru femeile însărcinate, încercând, ca o combinaţie norocoasă între planul profesional cu cel personal, o transformare din „Şcoala mamei” în „Şcoala părinţilor”, invitând şi viitorii tătici la nişte întâlniri mai mult informale (marea majoritate aflându-se la primul copil) şi orientând pregătirea (chiar exclusiv psihologică) şi către ei şi constantând cu această ocazie, totodată, că au şi ei ceva de spus... Aceasta pentru că am simţit că serviciile de asistenţă în domeniu vizează aproape exclusiv viitoarea mamă. Oricum, mie mi-a venit foarte uşor să-mi conving soţul (care, având şi el o profesie liberă, avocat fiind şi lucrând în general 11-12 ore pe zi) să participe la aceste întâlniri săptămânale, neratând nici una dintre ele. Mai mult, la fiecare sfârşit de săptămână mă însoţea la plimbări lungi, care-i „făceau bine atât puiuţului, cât şi mie”. Această implicare a lui s-a menţinut şi în momentul naşterii şi s-a dublat după naşterea puiuţului nostru... Împreună am hotărât că cea mai bună modalitate în care doream să se nască acest copilaş al nostru era în apă. Cunoşteam atât avantajele în detaliu, cât şi riscurile, sau mai exact, interdicţiile la o astfel de naştere. Din fericire pentru noi, când eram în luna a V-a, am aflat de pe Internet de existenţa în Spitalul Orăşenesc Victoria, jud. Braşov, a unui atare experiment, condus cu toată dăruirea de doctorul Cristian Baiulescu. De la prima vizită, făcută imediat, ne-am convins că este exact ceea ce ne-am dorit dintotdeauna şi am căpătat o încredere fără margini că totul va fi perfect. Cât despre domnul doctor Baiulescu, şi acum mă copleşesc emoţiile când retrăiesc tot ce am trăit datorită dumnealui... Nu ştiu dacă mai există vreun medic de o asemenea dăruire şi de un profesionalism care cu uşurinţă atinge excelenţa... Ne considerăm, toţi trei, nişte privilegiaţi ai soartei şi ştim că binele, pe care-l încercăm încă, se datorează şi extraordinarei echipe de profesionişti din orăşelul de doar 8000 de locuitori de la poalele Făgăraşilor, condusă de domnul doctor Baiulescu. Am răsfoit mult revistele mami sperând că voi găsi, la temele legate de <> şi ceva în legătură cu naşterea în apă. N-am găsit, dar am trăit “pe viu” acest lucru. Am fost o norocoasă, am avut parte de un travaliu scurt şi puţin dureros, am avut o naştere foarte uşoară, totul s-a întâmplat în 40 de minute. N-am trăit nici un fel de traumă, iar puiuţul meu a supt imediat, ca să-şi potolească setea, pe care i-ar fi cauzat-o venirea pe lume. Tăticul lui a fost parte activă la naştere, îmi masa abdomenul în timpul contracţiilor, înregistra video tot procesul, iar după ce “delfinaşul” meu a ţâşnit în lumea “de-afară”, i-a secţionat cordonul ombilical şi l-a vegheat în timp ce i se dădeau primele îngrijiri medicale, apoi a învăţat să-l ţină pe umăr, să eructeze, şi-aşa mai departe. A aşteptat mult să devină tată (39 de ani), dar a meritat! Nu ştiu cum sunt alte maternităţi, dar eu am avut parte de tot ce mi-am dorit în cele 4 zile de spitalizare după naştere. Vă invit să vizitaţi spitalul Victoria, secţia Obstetrică-Ginecologie (o găsiţi la cel de-al patrulea etaj, ultimul), nu doar să vă convingeţi singuri, ori să “naşteţi” un articol frumos, ci mai ales, să cunoaşteţi nişte oameni de excepţie şi să vedeţi că se poate şi la noi… De trei luni şi câteva zile, de când Anandu ne-a transformat în cei mai fericiţi părinţi care-au existat vreodată, nu încetăm să ne bucurăm de el, să-l vedem cum creşte (de la 3080 g la naştere am depăşit deja 5000 g!), să-i observăm progresele, să-i lăsăm zâmbetele (cu toată faţa, dar mai ales cu ochii) să ne îmbălsămeze sufletele, să simţim cum sunetele pe care se străduie să le pronunţe, promiţătoare de gângureli dulci, ne umple casa şi inimile. Este grea meseria de părinte, dar cea mai captivantă. Oricât am citi în materie nu e suficient câtă vreme nu e însoţit de cea mai apăsată responsabilitate şi am înţeles că acesta este cel mai greu şi important examen pe care-l dăm în faţa vieţii. Educaţia copilului nostru înseamnă totul pentru noi, nu ne putem permite să ne reproşăm mai târziu că n-am făcut tot ce se putea sau că am greşit acolo sau acolo... Acum e momentul să ne depăşim egoismul sau orgoliile false şi să îmbinăm cunoştinţele proaspăt dobândite cu instinctele, intuiţia noastră de părinţi. Oricum, părinţi devenim, aşa cum devine adult puiuţul nostru, cu fiecare „investiţie” pe care o facem în el. Iar acum, cea mai importantă investiţie mi se pare că nu este doar laptele matern (care, oricum e un dar nepreţuit), ci timpul. Cel puţin acum, în primele sale luni de viaţă, copilaşul meu va avea disponibilitatea mea totală în ce priveşte prezenţa mea fizică, psihică şi psihologică în preajma lui. Cât despre tăticul lui, pot spune că face parte din categoria taţilor „moderni”, implicaţi la maximum, cărora nu le este indiferent cum traversează fiecare etapă de vârstă copilul lor, şi care îşi asumă parte importantă din educaţia şi creşterea odorului. Facem o echipă extraordinară şi sunt mândră de cea mai semnificativă (singura care poate trece proba timpului, numai de noi depinde) realizare a noastră! Cu mulţumiri pentru că ne îmbogăţiţi zilele, Ruxandra Gherghel

    Raspunde la acest comentariu
  9. Cosma Cristina
    Cosma Cristinatrimis la 10/7/2002

    Despre aceasta metoda numai felicitari si nu ar fi rau daca aceasta metoda s-ar extinde in toate orasele in care exista maternitati. Cristina (Cluj)

    Raspunde la acest comentariu
  10. Andreea Milea
    Andreea Mileatrimis la 20/12/2001

    E nemaipomenit ca si in Romania se aplica acest procedeu. Felicitari tuturor celor care l-au initiat. Ar fi foarte util daca in cadrul acestui experiment (care deja s-a extins in afara scarii unui experiment) s-ar permite si tatalui viitorului bebelus sa participe la nastere. Mult succes!

    Raspunde la acest comentariu
  11. Georgeta Feodorov
    Georgeta Feodorovtrimis la 10/9/2001

    Buna ziua! Am fost profund impresionata de posibilitatea nasterii sub apa. Am citit ceva in domeniu si chiar ma intrebam de ce in Romania nu se gaseste nimeni care sa aplice metoda.Eu nu sunt inca mamica, dar am programat un bebe pentru la anul. Eu sunt din Bucuresti si as dori sa cunosc cum s-ar proceda in cazul in care as dori sa nasc la aceasta clinica.( controale in timpul sarcinei, durata spitalizarii, preturi, etc). Va multumesc anticipat.

    Raspunde la acest comentariu
  12. emilia
    emiliatrimis la 6/9/2001

    Sunt placut surprinsa ca exista asa ceva si in Romania. Cel mai mult ma impresioneaza ca mai sunt inca oameni carora le pasa de durerile mamelor si de atmosfera in care sunt nascuti copii. Eu nu am fost inca mamica, dar m-a interesat mereu subiectul si trebuie sa spun ca eram si sunt foarte speriata de povestirile femeilor care au trecut printr-o nastere pe cale naturala. Doctori care injura birjareste, taieturi ca sa nu le spun cioparteli, mizerie, raceala maxima. Sunt pentru o nastere naturala, daca asta nu pune in pericol viata copilului meu sau a mea, insa nu in conditiile care sunt acum in spitale. In educatia copilului meu s-ar include si acele zile de spital... As prefera sa nasc intr-o atmosfera descrisa de dumneavoastra in articol. Va multumesc pentru acest articol. Acum, cred ca imi pot face mai multe planuri fara teama ca nu am de ales.

    Raspunde la acest comentariu
  13. Cristina
    Cristinatrimis la 4/9/2001

    Contactati-l pe d-l dr. CRISTIAN BAIULESCU de la sectia ginecologie a spitalului din Orasul Victoria (jud. Brasov). Telefon spital: 068/24.29.51 (pana la ora 15.00), urgente: 068/24.12.34 (dupa ora 15.00). Solicitati sectia ginecologie.

    Raspunde la acest comentariu
  14. Matei Silvana
    Matei Silvanatrimis la 3/9/2001

    Am citit cu multă atenţie articolul dvs.,şi îl consider deosebit de interesant şi avangardist.Mă interesează în mod deosebit, deoarece şi eu sunt viitoare mămică,cu al doilea copil.Prima naştere a fost prin cezariană,şi aş dori foarte mult să nu mai trec prin încă o operaţie.Vă rog să-mi daţi toate informaţiile necesare.Sunt medic,locuiesc în Tg.Mureş,şi vreau să ştiu tot(posibilităţi de contactare,condiţii,posibilităţi ,preţ...etc.)Aştept nerăbdătoare un semn de la dvs.

    Raspunde la acest comentariu
  15. Cornelia Vlad
    Cornelia Vladtrimis la 30/8/2001

    As vrea sa stiu daca aceasta metoda poate fi aplicata si in alte orase, ma refer in principal in Bucuresti ?

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Subiecte tratate:
Tema: