Refacerea după o naștere prin cezariană. Despre dureri, scurgeri și emoții - pas cu pas cu sinceritate | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 92 comentarii
Sunt insarcinata in 26 saptamani si mi-am programat nasterea prin cezariana pentru data de 31 iulie 2005.Multumesc tuturor celor care au scris, deoarece m-au ajutat sa ma hotarasc definitiv asupra modului in care imi voi aduce copilul pe lume.
Am nascut prin cezariana programata acum 3 ani si 7 luni. Era o frumoasa zi de toamna, cald si eram fericita ca baiatul meu va veni pe lume. Dupa operatie am fost atat de slabita ca singurul care ma incuraja sa ma ridic era acel 'cel mai frumos ceva pe care l-am vazut in viata mea' dupa cum a spus sotul meu care l-a vazut dupa o ora de la nastere, nu ca mine, a doua zi... Am nascut la 34 de ani, asteptam de mult evenimentul chiar ne pierdusem speranta si nu ma alarmam ca slabisem exagerat. Dar e bine sa fi pregatita pentru o sarcina, nu numai psihic. Eu dupa cezariana am luptat cu durerile si Kg pe care trebuia sa le mai iau. Cand am reusit sa iau 3 Kg, operatia s-a 'ingrasat' si ea. Tot timpul sarcini m-am gandit la ambele posibilitati de nastere, medicul a fost cel care a hotarat si a fost sustinut de membrii familiei mele, mai ales de sora mea care lucra la aceeasi maternitate. Eu inca mai am momente, toamna si primavara, de obicei (cand doare), cand ma gandesc ca puteam naste normal. Asta pana il vad pe pui. Pentru el a fost mai bine.
Pentru mine, nasterea naturala nu a fost o optiune de luat in calcul inca de la inceput.Si asta nu pentru ca mi-ar fi teama de durere, in fond peridurala a schimbat multe in domeniul asta; ci pentru ca cezariana programata este ceva ce poti controla intr-o mult mai mare masura decat o nastere naturala. M-am gandit in primul rand la bebe si la faptul ca ceea ce-mi doresc cel mai mult de la nastere este sa am un copilas sanatos. Daca nasterea naturala mi-ar putea garanta ca nu se intampla nimic rau cu bebelica, ba, mai mult, ca i-ar fi mai bine asa, durerea si efortul meu chiar nu ar conta. Dar cand stiu cate se pot intampla intr-un travaliu, lucruri care nu tin nici de mama, nici de priceperea celui care asista nasterea, fie el medic sau moasa, ci doar de hazard/vointa lui Dumnezeu, prefer sa raman fidela deciziei de a naste prin cezariana. Chiar daca asta inseamna anestezie generala, cu toate riscurile ei; dar riscul e pentru mine, nu pentru bebe. Pe micuta domnisoara o va lua doamna doctor frumusel din "casuta" ei si o va muta pe un patuc incalzit, unde o va astepta taticul ei. Sansele sa o scape cineva pe jos mi se par minime, cu toate ca sa putea candida fara probleme la titlul "cea mai paranoica gravida"... Pe cand, la o nastere naturala, foarte multe depind de hazard: daca bebe se angajeaza cum trebuie, daca colul meu se dilata, daca cordonul ombilical nu o ia inaintea lui bebeloi, daca placenta nu se desprinde inainte ca bebe sa apuce sa faca oac, si inca multe altele la care nici nu vreau sa ma gandesc. Poate ca la decizia mea contribuie faptul ca si eu si sotul meu suntem medici, ba, mai mult, sotul e neonatolog; nu as vrea sa descurajez pe nimeni in decizia de a naste natural, pentru fiecare dintre noi nasterea va fi sau a fost o experienta unica si nerepetabila. Se intreba cineva aici de ce ar alege cineva sa nasca natural, in chinuri, cand exista cezariana? Ei bine, nici cezariana nu e chiar floare la ureche, dar eu una o gasesc mai sigura pentru bebe. Cat despre mine, nu mi se pare groaznic faptul ca voi avea dureri o perioada sau ca voi ramane cu vreo cicatrice inestetica; atata timp cat voi pleca din spital cu un bebe sanatos, ce mai conteaza?! Cat despre faptul ca m-as simti mai putin femeie pentru ca nasc prin cezariana, mi se pare absolut ridicol! Am asistat la nasteri pe vremea studentiei si daca poate cineva sa sustina ca barbaria care se desfasura sub ochii mei avea ceva in comun cu feminitatea, zau ca mi-e clar ca nu stiu eu ce-i aia feminitate; si zau ca eu una nu-mi doresc sa ma simt in veci femeie in felul acela!
Nu este chiar un comentariu, ci mai degraba o intrebare.Am 35 de ani si in maxim 3 saptamani urmeaza sa suport a treia operatie de cezariana.Ce-mi puteti spune despre refacere in acest caz?Nu am ales nici la primele aceasta cale, asa cum nu am ales-o nici acum.Ce fel de anestezie ar trebui sa fac? Aveti vreo recomandare speciala pentru mine?
Buna ziua, Este prima data cand scriu pe acest site si chiar imi face placere sa va spun si parerea mea despre nastere. Eu am doi baieti. Pe primul l-am nascut normal iar pe al doilea prin cezariana. Prima experienta a fost groaznica iar la cea de a doua am fost extrem de relaxata. La nasterea normala totul a fost oribil de la pregatirea pentru nastere, inceperea contractiilor si pana la expulzie. Nu mai vorbesc de refacere. Dupa ore de suferinta ajunsesem la dilatare de doar 3 cm. Ulterior n-am mai tinut cont de acei cm dar pot spune ca nu as dori ca nimeni sa treaca prin ce am trecut eu. Asa cum spunea si Anca Iliescu, refacerea unei lauze depinde foarte mult si de medic. In cazul meu, medicul Semen nu a fost multumita de banii pe care i-a primit dupa nastere si nu a mai venit o data sa ma vada. Toate celelalte fete din salon dadusera mai putin bani ca mine si cu toate acestea erau bine ingrijite de catre medicii lor. Nu pot sa fiu de acord cu asa ceva. Nu este normal ce se intampla. Dar am ajuns sa ma intreb ce mai e normal in Romania. Mult timp chiar cativa ani nu am mai vrut sa aud de un al doilea copil. A fost o trauma pentru mine nasterea normala. Dar apoi m-am gandit ca nu e bine sa las copilul fara un frate sau o sora si dupa 4 ani a venit pe lume si cel de-al doilea baietel. Pe acesta l-am nascut prin cezariana. Doctorul meu pe care de data aceasta l-am ales prin recomandare, a decis ca este mai bine pentru mine sa nasc prin cezariana deoarece micutul era prea mare si stia ca am nascut greu prima data. Dupa cezariana, intr-adevar au fost cam 4 ore cand am avut dureri foarte mari dar oricum incomparabile ca la nasterea normala. Am stat in spital numai 2 zile si jumatate. La o saptamana de la operatie ma plimbam prin parc. Nu pot spune ca durerile disparusera ca as minti dar a fost bine. M-am refacut foarte repede si asta o datorez domnului doctor Anca din Municipal. Eu am trait doua experiente si cu toate acestea ma intreb de ce femeile doresc sa nasca normal sa treaca prin niste momente dezonorante, nu mai vorbesc de dureri cand se poate si prin cezariana unde totul este atat de relaxant si nici nu te simti prost, dezonorata. Poate ca intr-adevar exista si femei care nasc foarte usor si fara dureri dar oricum sunt putine acelea.
Eu am doi baieti si amandoi sunt nascuti prin cezariana.Nu pot spune ca am vrut sa nasc natural .Nu stiu de ce dar imi doream sa nasc prin cezariana cu toate ca nici nu stiam cum era.Mie mi-a fost un pic mai greu deoarece sotul meu lucra si singurul ajutor pe care l-am avut cand l-am nascut pe cel de-al doilea baietel a fost fratele sau care e mai mare cu 7 ani .Dupa o diferenta de 7 ani pot spune ca am avut curajul sa mai raman insarcinata ptr ca am o varsta la care nu prea mai vrei un copil(31 ani).Dar ma bucur nespus ca a venit pe lume Calinul meu drag si pot spune ca suntem o fam. fericita si implinita.Acum ma simt bine si nici nu pot spune ca am nascut cu cezariana.
A FI MAMA, IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI ESTE DUPA CE IL NASTI, DECI NU CONTEAZA CUM IL NASTI, CONTEAZA, CUM IL CRESTI, CUM IL INGRIJESTI SI CUM IL EDUCI...TOT "CHINUL" DE O VIATA ALATURI DE EL, COPILUL TAU, SE REFLECTA IN ANII PE CARE-I FACE COPILUL SI IN CARE CRESTE ALATURI DE TINE SI NU IN CLIPA IN CARE-L NASTI. AM NASCUT CEZARIANA LA CERERE, SI LA RANDUL MEU AM NISTE PARINTI EXTRAORDINARI, CARE MI-AU FOST ALATURI MEREU SI M-AU OCROTIT SI EDUCAT DE LA 2ANI DE CAND M-AU INFIAT...INCAT EU SUNT LUMINA OCHILOR LOR, CUM PENTRU MINE, ACUM, ASA ESTE BAIATUL MEU DE 3 LUNI IN PREZENT! CALITATEA DE MAMA O DOBANDESTI, "MUNCIND" O VIATA SI NU NASCAND INTR-O SECUNDA SAU CHIAR 48 DE ORE...SI APOI RENUNTAND LA COPIL...ACELEA NU-S MAME SI POATE C-AU NASCUT NORMAL... SUNT NIMENI! PESTE ANI, NASTEREA ,FIE EA ORICUM, NU TI-O VEI AMINTI PERFECT, PE CAND CUM A FOST COPILUL TAU DE MIC, NU VEI UITA MEREU, FIE EL DE LA O ZI SAU UN AN..ETC.! FELICITARI CELOR CARE-S MAME DE COPII, CA SUNT AI LOR SAU INFIATI..SI PREA PUTIN IMPORTANT CUM I-AU NASCUT SAU DE CINE!
Pe tot timpul sarcinii am avut dispute in familie referitor la nastere - eu voiam prin cezariana in timp ce toata lumea imi recomanda nasterea normala . In ultima luna m-au convins dar cand am ajuns la spital doctorul m-a anuntat ca voi naste prin cezariana-cordonul era era prea scurt si nu permitea coborarea copilului . Am facut o criza de nervi , am tipat ca eu vreau sa nasc normal in rasetele generale ale celor din jur. Pentru mine momentul respectiv a fost o trauma .Imi aduc aminte si acum , dupa 5 ani , toate pregatirile premergatoare operatiei si tot ce a urmat.Dar m-am refacut relativ repede - cam in 6 luni . Cred ca este foarte important sa fii pregatita psihic pentru cezariana .
Am uitat sa va spun ca eu m-am internat in norocoasa zi de vineri 13 si am plecat din spital duminica 15, deci am stat 48 de ore. Dupa ce sambata toata ziua si duminica dimineata am umblat prin tot spitalul (miscarea e foarte buna pentru refacere), duminica eram acasa. Nu am luat nici un fel de calmante, decat imediat dupa cezariana. Chiar am avut chef de discutii imediat dupa operatie (cu colega de salon) si am parlamentat o gramada la telefon cu cei de acasa. Cu toate ca eram foarte obosita, de fericire nu am putut sa dorm cateva zile si cateva nopti.
Buna ziua, Eu pot sa va spun numai despre nasterea prin cezariana, pentru ca eu am nascut numai astfel, cu toate ca eram hotarata sa nasc normal. Copilul a fost pozitionat transversal si a fost astfel exclusa varianta nasterii normale. Ceea ce conteaza este ca bebele sa se nasca sanatos. Avantajele cezarienei: nu deformeaza capul copilului; nu te taie jos, ci pe burta; copilul nu e traumatizat, daca esti norocoasa chiar iti zambeste a doua zi de la nastere; mami nu e traumatizata psihic; durerile sunt suportabile; dupa un timp nu ai probleme sa scapi pipi pe tine, ca femeile care nasc normal; un doctor e langa tine pe tot timpul nasterii, nu ca la nasterea normala, unde esti doar cu moasa; daca nu apelezi la anestezie generala, iti vezi copilul imediat si te poti bucura ca il vezi, nu ca la nasterea normala cand esti asa de chinuita ca nu iti mai arde de nimic; daca apelezi la anestezie generala, inlocuiesti "chinurile facerii" cu un somn placut; cezariana poate fi planificata, ori la nasterea normala depinzi de un doctor care, daca e pe timp de noapte poate nu are chef sa vina sau e la o petrecere; sansele sa te constipi sau sa faci hemoroizi sunt mai mici, iar daca totusi le faci, nu afecteaza taietura (pentru ca oricum te taie, indiferent cat de mic e copilul); Sfatul meu e sa nu lasi la voia intimplarii nasterea copilului tau si sa faci tot posibilul sa nu schimbi cea mai mare emotie pe care ai putea sa o ai vreodata la intilnirea cu copilul tau pe prostia de a naste normal, in chinuri, dar pe bani mai putini. Am vazut in spital femei care au nascut normal si care nu vroiau sa isi vada copilul. Am vazut cu ochii mei. Ii multumesc copilului meu, care nu a vrut sa se intoarca cu capsorul in jos, ca nu m-a lasat sa nasc normal.
in cat timp pot incerca sa raman din nou insarcinata dupa o nastere prin cezariana care a decurs normal, fara complicatii ulterioare
Pe 26 mai 2004 am nascutprin cezariana la Municipal.Refacerea depinde de echipa de medici, de organismul pacientei si de ambitia si vointa ei. Presupunand ca echipa de medici e foarte buna, mai ramane organismul pacientei si la fel de important, vointa ei. Prima ora dupa anestezia generala a fost foarte grea, durerile mari si capul tulbure, apoi, pe masura ce treceau orele era din ce in ce mai bine. Am nascut prin cezariana la 17.30. In jur de 22.00 vorbeam cu sotul meu la telefon care era acasa si sarbatorea nasterea Bubulinei noastre si radeam de glumele pe care mi le transmiteau cei de acasa. Eram deja O.K. A doua zi dimineata la 8.00 m-am dat singura jos din pat si am facut miscare.Prima saptamana e destul de dureros, dar nimic insuportabil. Cand era totusi mai greut, luam un Algocalmin. Dupa prima saptamana e din ce in ce mai bine cu fiecare zi care trece, iar acum la o luna si jumatate, sunt ca noua, totul e o amintire. In legatura cu ridicatul copilului, eu am luat-o pe comorica mea in brate de cand mi-a adus-o prima oara, iar de a doua zi dimineata m-am mutat in rezerva unde copilasii stateau cu mamicile. Bineinteles ca ma ridicam din pat, o luam in brate din patucul ei, dupa ce o alaptam o asezam la loc in patut, si tot asa! Din prima zi mi-am luat copilul in brate si am facut toate miscarile necesare cuea in brate si n-am patit nimic! De altfel asta e si conceptia acum!Nu se mai poarta cocoloseala! Se poarta mamicile puternice, ambitioase, care isi comanda psihic organismul!Succes celor care asteapta sa fie mamici! Numai cuvinte de lauda despre cezariana! Sunt o mamica fericita despre care, daca m-ati vedea cum ma misc( si nu numai acum,ci chiar din spital, de a doua zi ) n-ati banui ca sunt operata de cezariana decat daca v-as spune eu!In legatura cu statul in maternitate, miercuri la 16.00 m-am internat, la 17.30 eram deja mamica, iar sambata la pranz eram acasuca cu iubirica mea!Pupici!
Si eu am nascut prin cezariana in urma cu 3 ani. A fost foarte usor, nu am avut nevoie nici macar de un Algocalmin, nu m-a durut absolut nimic. Acum sunt gravida din nou, am 36sapt, voi naste tot prin cezariana si sper sa fie la fel de usor. Va pup!
si eu am avut parte de nastere prin cezariana, de urgenta, dupa 16 ore de la ruperea membranelor..si 14 ore de travaliu, cu dilatare finala 2cm..nu vreau sa credeti ca exagerez, dar mie mi s-a parut o experienta oribila, si nici acum nu mi-am revenit in intregime, dupa 8 luni..ca sa nu va mai spun ca mi-au facut taietura vertical..Spre deosebire de mine, care nu ma puteam ridica din pat,celelalte fete din salon, care facusera cezariana la cerere, nu au avut nici o problema..cred ca pina la urma totul tine de noroc, eu chiar voiam sa nasc natural :-)
Eu i-am nascut prin cezariana pe amandoi baietii mei, cu toate ca as fi vrut tare mult sa pot naste natural. Operatiile au fost de succes, m-am putut misca mai greu insa mi-am revenit destul de repede. Ajutorul din partea familiei este f important. Nici eu nu am voie sa il ridic pe bb, care a avut la nastere 4,250 kg :-) Nasteri usoare,
Scrie un comentariu