citind articolul tau, aveam senzatia ca cineva a intrat in amintirile mele si a povestit vizitele mele la Husi. Bunicii mei nu sunt din Husi, ci din Stanilesti, dar gara in care coboram este aceeasi, bunicul numai un mic mai scund, iar vizitele noastre erau cu predilectie toamna cand dealurile Dobrinei erau pline de aroma de struguri, de must.
Articolul tau m-a facut sa lacrimez instantaneu. Mi-e dor de vremurile acelea.PROBABIL SI TIE
Julie,draga ,sunt de pe aproape de bunicii tai, cred-acum stau in Iasi si am fost studenta in Iasi- si am facut des de tot calatoria din articolul tau care m-a trimis cateva minute cu gandul acolo...Nu merg prea des acasa-deh-serviciul e de vina-dar acum cred c-o sa ma duc mi-e dor sa aud soba mamei duduind si sa am motanul in poala,eu rontaind o gutuie. Mi-ai facut pofta ... Trenul acela-caruta ii spuneam- dupa articolul tau nu mi se mai pare chiar un calvar caci el duce spre o lume pe cale de disparitie... draga noua, nu?
Julie,
am venit pe acest site sa gasesc informatii despre sarcina deoarece intr-un final voi fi o fericita mamaica in luna octombrie!
Doamne ,intr-un colt al lumii aici unde traiesc,ai reusit sa ma aduci pe meleagurile copilariei mele.Cand vorbeai de bunicii tai,parca-i vedeam pe ai mei,inalti ,frumosi si cu ochii plini de lacrime de fericire de cate ori ne vedea.Copilaria a fost momentul cel mai frumos din viata mea.Imi doresc foarte mult sa ma intorc la Husi.Parintii mei m-au nascut in Ivanesti ,langa Husi,dupa colectivizare comunistii le-au luat totul,faceau vin !!Tamaioasa ,Lacrima lui Ovidiu? nu-mi mai aduc aminte numele ,dar parfumul viilor si gustul strugurilor asi da tot sa mai pot trai acel moment!!Julie, eu locuiesc in America Centrala,Costa Rica ,daca vrei sa ne scriem ,mi-ar face mare placere.
Inca mai am lacrimi in ochi si nu vreau sa le sterg,sunt lacrim de fericire ca am trait o secunda in trecut copilaria mea!!
Multumesc
Nu mi-am petrecut niciodata vacantele la Husi, dar am fost placut impresionat de "realitatea" si subiectivismul cu care este scris articolul.
Un sfat autorului: incearca sa scrii o carte intrucat transmiti destul de bine sentimentele catre cititori si e pacat sa nu folosesti acest talent.
Toate bune.
Si eu mi-am petrecut multe vacante ( de cate 3 luni ) la Husi, dar nu intamplator. Bunica locuieste acolo. Si mie mi-au dat lacrimile. Noi stateam pe partea orasului de langa vii. Doaaaaaamne ce le mai cutreieram... Toata ziua mancam numai struguri.Si beciul... Cine stie despre ce vorbesc intelege de ce cantam pe acoperisul lui, cand eram fetite. Si apoi ne ofeream reciproc flori. Offf Unde esti copilarie....?
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 22 comentarii
citind articolul tau, aveam senzatia ca cineva a intrat in amintirile mele si a povestit vizitele mele la Husi. Bunicii mei nu sunt din Husi, ci din Stanilesti, dar gara in care coboram este aceeasi, bunicul numai un mic mai scund, iar vizitele noastre erau cu predilectie toamna cand dealurile Dobrinei erau pline de aroma de struguri, de must. Articolul tau m-a facut sa lacrimez instantaneu. Mi-e dor de vremurile acelea.PROBABIL SI TIE
Julie,draga ,sunt de pe aproape de bunicii tai, cred-acum stau in Iasi si am fost studenta in Iasi- si am facut des de tot calatoria din articolul tau care m-a trimis cateva minute cu gandul acolo...Nu merg prea des acasa-deh-serviciul e de vina-dar acum cred c-o sa ma duc mi-e dor sa aud soba mamei duduind si sa am motanul in poala,eu rontaind o gutuie. Mi-ai facut pofta ... Trenul acela-caruta ii spuneam- dupa articolul tau nu mi se mai pare chiar un calvar caci el duce spre o lume pe cale de disparitie... draga noua, nu?
Julie, am venit pe acest site sa gasesc informatii despre sarcina deoarece intr-un final voi fi o fericita mamaica in luna octombrie! Doamne ,intr-un colt al lumii aici unde traiesc,ai reusit sa ma aduci pe meleagurile copilariei mele.Cand vorbeai de bunicii tai,parca-i vedeam pe ai mei,inalti ,frumosi si cu ochii plini de lacrime de fericire de cate ori ne vedea.Copilaria a fost momentul cel mai frumos din viata mea.Imi doresc foarte mult sa ma intorc la Husi.Parintii mei m-au nascut in Ivanesti ,langa Husi,dupa colectivizare comunistii le-au luat totul,faceau vin !!Tamaioasa ,Lacrima lui Ovidiu? nu-mi mai aduc aminte numele ,dar parfumul viilor si gustul strugurilor asi da tot sa mai pot trai acel moment!!Julie, eu locuiesc in America Centrala,Costa Rica ,daca vrei sa ne scriem ,mi-ar face mare placere. Inca mai am lacrimi in ochi si nu vreau sa le sterg,sunt lacrim de fericire ca am trait o secunda in trecut copilaria mea!! Multumesc
Nu mi-am petrecut niciodata vacantele la Husi, dar am fost placut impresionat de "realitatea" si subiectivismul cu care este scris articolul. Un sfat autorului: incearca sa scrii o carte intrucat transmiti destul de bine sentimentele catre cititori si e pacat sa nu folosesti acest talent. Toate bune.
Si eu mi-am petrecut multe vacante ( de cate 3 luni ) la Husi, dar nu intamplator. Bunica locuieste acolo. Si mie mi-au dat lacrimile. Noi stateam pe partea orasului de langa vii. Doaaaaaamne ce le mai cutreieram... Toata ziua mancam numai struguri.Si beciul... Cine stie despre ce vorbesc intelege de ce cantam pe acoperisul lui, cand eram fetite. Si apoi ne ofeream reciproc flori. Offf Unde esti copilarie....?
Cind am citit articolul mi-au dat lacrimile.Intimplator mi-am petrecut vacantele la Husi. Multumesc.
foarte frumos articol. multumesc ca m-ai facut sa-mi amintesc de copilarie
Scrie un comentariu