Conjunctivita la nou-născut: de ce apare și când este necesară evaluarea medicală

Ochii lipicioși la nou-născut: când este vorba despre un canal lacrimal blocat și când poate fi o urgență

Secrețiile la nivelul ochilor sunt relativ frecvente în primele săptămâni de viață, iar cauza poate fi una ușoară, cum este blocarea canalului lacrimal. Uneori însă, ochiul roșu, pleoapele umflate și secrețiile abundente pot indica o infecție care necesită evaluare și tratament rapid.

În cazul nou-născuților, nu este recomandat ca părinții să stabilească singuri dacă este vorba despre o simplă problemă de drenaj al lacrimilor sau despre o conjunctivită. Manifestările pot fi asemănătoare, iar anumite infecții oculare neonatale pot evolua rapid și pot afecta vederea sau starea generală a copilului.

Ce este conjunctivita neonatală?

Conjunctivita neonatală, numită și oftalmie neonatală, este inflamația conjunctivei — membrana fină care acoperă partea albă a ochiului și interiorul pleoapelor — apărută în primele 28 de zile de viață.

Afecțiunea se poate manifesta prin:

🔹 roșeața unuia sau ambilor ochi;

🔹 pleoape umflate și sensibile;

🔹 secreție apoasă, mucoasă sau purulentă;

🔹 lipirea pleoapelor, mai ales după somn;

🔹 acumularea secrețiilor în colțul ochiului;

🔹 lăcrimare persistentă.

La un nou-născut, ochiul roșu și secrețiile nu trebuie considerate automat o problemă minoră. Cauza poate fi dificil de identificat doar după aspect, iar evaluarea medicală este importantă pentru alegerea tratamentului corect.

De ce apare conjunctivita la nou-născut?

Conjunctivita neonatală poate fi provocată de o infecție bacteriană sau virală, de o iritație chimică ori de blocarea canalului lacrimal. Momentul în care apar simptomele poate oferi medicului un indiciu, dar nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului.

Printre cauzele posibile se numără:

🔹 canalul lacrimal blocat;

🔹 iritația produsă de anumite substanțe aplicate la nivelul ochilor după naștere;

🔹 bacterii obișnuite prezente pe piele sau în tractul genital matern;

🔹 Chlamydia trachomatis;

🔹 Neisseria gonorrhoeae, bacteria care provoacă gonoreea;

🔹 virusul herpes simplex;

🔹 alte microorganisme care pot ajunge la nivelul ochilor în timpul nașterii sau după aceasta.

Mama poate avea o infecție fără simptome și o poate transmite copilului în timpul nașterii. Din acest motiv, testarea și tratarea infecțiilor cu transmitere sexuală în timpul sarcinii reprezintă o parte importantă a prevenirii conjunctivitei neonatale.

Canalul lacrimal blocat poate imita o conjunctivită

Canalul nazolacrimal are rolul de a conduce lacrimile din ochi spre nas. La unii bebeluși, acest canal nu este complet deschis la naștere, iar lacrimile nu se pot drena normal.

În această situație, părinții pot observa:

🔹 lăcrimare persistentă;

🔹 lacrimi care se scurg pe obraz chiar și atunci când bebelușul nu plânge;

🔹 secreții albicioase sau gălbui;

🔹 cruste pe gene;

🔹 pleoape lipite după somn.

Blocarea canalului lacrimal nu este, în sine, același lucru cu o conjunctivită infecțioasă. Secrețiile se pot acumula deoarece bacteriile prezente în mod normal pe pleoape nu mai sunt eliminate eficient prin lacrimi. În majoritatea cazurilor, problema se rezolvă în primul an de viață, dar diagnosticul trebuie confirmat de medic.

Medicul poate recomanda un anumit tip de masaj al canalului lacrimal. Tehnica trebuie demonstrată de un profesionist, deoarece simpla frecare a ochiului nu deschide canalul și poate irita suplimentar zona.

Dacă apare o umflătură roșie și dureroasă lângă colțul intern al ochiului, însoțită de secreție, febră sau stare generală alterată, poate fi vorba despre o infecție a sacului lacrimal, numită dacriocistită. Aceasta necesită evaluare medicală urgentă.

Conjunctivita provocată de Chlamydia

O mamă care are o infecție netratată cu Chlamydia trachomatis poate transmite bacteria nou-născutului în timpul nașterii. Conjunctivita asociată Chlamydiei apare cel mai frecvent la 5–12 zile după naștere, deși manifestările pot începe mai devreme în anumite situații.

Semnele pot include:

🔹 roșeață oculară;

🔹 umflarea pleoapelor;

🔹 secreție mucopurulentă;

🔹 lipirea repetată a pleoapelor.

Infecția nu trebuie privită doar ca o problemă a ochilor. Bacteria poate fi prezentă și la nivelul nazofaringelui, iar unii bebeluși pot dezvolta ulterior pneumonie, de obicei în primele luni de viață.

Tratamentul conjunctivitei provocate de Chlamydia este stabilit de medic și presupune, de regulă, administrarea unui antibiotic sistemic. Picăturile sau unguentele aplicate local nu sunt suficiente atunci când bacteria este prezentă și în alte zone ale organismului.

Mama și partenerul său trebuie, la rândul lor, evaluați și tratați pentru a preveni persistența și transmiterea infecției.

Conjunctivita gonococică poate evolua foarte rapid

Conjunctivita provocată de Neisseria gonorrhoeae este mai rară, dar reprezintă una dintre cele mai grave forme de infecție oculară neonatală. Manifestările apar de obicei în primele 2–5 zile de viață și pot include umflarea importantă a pleoapelor, roșeață intensă și o cantitate mare de secreție purulentă.

Fără tratament rapid, bacteria poate afecta corneea, poate provoca perforarea globului ocular și poate duce la pierderea vederii. Infecția se poate răspândi și în organism, provocând septicemie, artrită sau meningită.

Un nou-născut cu pleoape foarte umflate și secreție purulentă abundentă trebuie evaluat imediat. Tratamentul se administrează în spital și presupune antibiotice injectabile sau intravenoase, nu doar picături pentru ochi.

Conjunctivita provocată de virusul herpes simplex

Virusurile herpes simplex HSV-1 și HSV-2 pot afecta nou-născutul în timpul nașterii sau prin contactul ulterior cu o persoană care are leziuni herpetice active.

Infecția herpetică oculară este mai puțin frecventă decât conjunctivita provocată de Chlamydia sau gonococ, dar poate fi foarte serioasă. Virusul poate afecta corneea și structurile profunde ale ochiului, provocând cicatrici și pierderea vederii. În unele cazuri, infecția nu rămâne limitată la ochi, ci poate afecta pielea, sistemul nervos central sau mai multe organe.

Semnele pot include:

🔹 ochi roșu și lăcrimare;

🔹 pleoape umflate;

🔹 mici vezicule pe pleoape sau pe pielea din jurul ochilor;

🔹 sensibilitate la lumină;

🔹 secreții oculare;

🔹 stare generală alterată.

Herpesul nu se tratează cu antibiotice. Sunt necesare medicamente antivirale, iar schema și calea de administrare sunt stabilite de echipa medicală.

Persoanele care au herpes activ la nivelul buzelor nu trebuie să sărute nou-născutul și trebuie să respecte cu strictețe igiena mâinilor.

Conjunctivita provocată de alte bacterii

Nu toate conjunctivitele bacteriene ale nou-născutului sunt determinate de infecții cu transmitere sexuală. Bacteriile prezente în mod obișnuit pe piele, în mediul înconjurător sau în tractul genital matern pot ajunge la nivelul ochilor copilului.

Deoarece sistemul imunitar al nou-născutului este încă imatur, microorganismele care nu provoacă probleme unui adult pot produce o infecție oculară la bebeluș.

Tratamentul depinde de bacteria suspectată sau identificată și poate include picături, unguente sau antibiotice administrate pe cale generală. Părinții nu trebuie să folosească antibiotice rămase de la un tratament anterior și nici medicamente prescrise altui copil.

Ce este conjunctivita chimică?

În anumite țări și maternități, nou-născutului i se poate administra după naștere un unguent sau un tratament ocular pentru prevenirea unor infecții bacteriene grave. Uneori, substanța poate provoca o iritație ușoară, numită conjunctivită chimică.

Aceasta se manifestă, de obicei, printr-o roșeață discretă și o ușoară umflare a pleoapelor, care apar în primele ore după administrare și se ameliorează în aproximativ 24–36 de ore.

Chiar dacă simptomele par ușoare, cauza nu trebuie presupusă de părinți. Medicul sau personalul maternității trebuie informat pentru a exclude o infecție.

Cum este stabilit diagnosticul?

Medicul va examina ochii copilului și va lua în considerare:

🔹 vârsta bebelușului;

🔹 momentul apariției simptomelor;

🔹 aspectul și cantitatea secreției;

🔹 dacă este afectat un singur ochi sau ambii;

🔹 starea generală a nou-născutului;

🔹 istoricul medical al mamei și rezultatele analizelor efectuate în sarcină;

🔹 eventualele tratamente administrate după naștere.

Dacă este suspectată o infecție, medicul poate recolta o probă din secreția conjunctivală pentru identificarea bacteriei sau a virusului. În cazul suspiciunii de Chlamydia sau gonoree, pot fi necesare teste specifice și evaluarea copilului pentru o posibilă infecție și în alte zone ale organismului.

Tratamentul nu trebuie amânat atunci când medicul suspectează o infecție severă, chiar dacă rezultatele analizelor nu sunt încă disponibile.

Cum se tratează conjunctivita neonatală?

Tratamentul depinde în totalitate de cauză:

🔹 canalul lacrimal blocat poate necesita igienă locală și masaj efectuat după tehnica arătată de medic;

🔹 conjunctivita bacteriană obișnuită poate necesita picături sau unguent antibiotic;

🔹 infecția cu Chlamydia necesită, de regulă, tratament antibiotic administrat pe cale generală;

🔹 infecția gonococică reprezintă o urgență și necesită antibiotice injectabile sau intravenoase;

🔹 infecția herpetică necesită tratament antiviral și supraveghere medicală atentă;

🔹 conjunctivita chimică se remite, în general, într-un interval scurt, dar diagnosticul trebuie confirmat.

Nu orice conjunctivită se tratează cu aceleași picături, iar tratamentul nepotrivit poate întârzia diagnosticul unei infecții serioase.

Ce pot face părinții până ajung la medic?

Până la evaluarea medicală, părinții pot curăța delicat secrețiile doar dacă au primit această recomandare, folosind comprese sterile și ser fiziologic. Pentru fiecare ochi se utilizează o compresă separată, iar mișcarea de curățare se face fără frecare agresivă.

Este important ca părinții să:

🔹 se spele bine pe mâini înainte și după atingerea zonei ochilor;

🔹 folosească materiale curate și separate pentru fiecare ochi;

🔹 evite atingerea ochiului cu vârful recipientului de ser sau al picăturilor;

🔹 nu încerce să deschidă forțat pleoapele;

🔹 nu administreze medicamente fără recomandare medicală;

🔹 nu întrerupă tratamentul prescris înainte de termen.

Ce nu trebuie pus în ochii bebelușului?

Nu aplica în ochii nou-născutului:

🔴 lapte matern;

🔴 ceai de mușețel sau alte infuzii;

🔴 apă de la robinet;

🔴 soluții preparate în casă;

🔴 picături destinate adulților;

🔴 antibiotice rămase de la un tratament anterior;

🔴 medicamente recomandate altui copil.

Aceste produse nu sunt sterile, pot irita ochiul, pot introduce alți microbi și pot întârzia tratamentul corect.

Când este necesar consultul medical urgent?

Un nou-născut cu ochiul roșu și secreții trebuie evaluat rapid, în special dacă are mai puțin de 30 de zile. Solicită ajutor medical imediat dacă observi:

🔴 pleoape foarte umflate;

🔴 secreție purulentă abundentă;

🔴 roșeață intensă;

🔴 imposibilitatea de a deschide ochiul;

🔴 suprafața ochiului tulbure sau albicioasă;

🔴 vezicule pe pleoape ori în jurul ochilor;

🔴 febră;

🔴 refuzul alimentației;

🔴 somnolență neobișnuită sau iritabilitate accentuată;

🔴 o umflătură roșie și dureroasă lângă colțul intern al ochiului;

🔴 agravarea rapidă a simptomelor.

Ochiul roșu și lipicios la un copil mai mic de 30 de zile justifică o consultație urgentă, deoarece unele infecții neonatale pot evolua rapid.

Poate fi prevenită conjunctivita neonatală?

Nu toate cazurile pot fi prevenite, dar riscul infecțiilor severe poate fi redus prin:

🔹 efectuarea analizelor recomandate în timpul sarcinii;

🔹 testarea pentru Chlamydia și gonoree atunci când există indicație medicală;

🔹 tratarea completă a infecțiilor materne și a partenerului;

🔹 informarea obstetricianului dacă gravida are herpes genital sau leziuni suspecte;

🔹 respectarea măsurilor de prevenție aplicate în maternitate;

🔹 igiena riguroasă a mâinilor înainte de atingerea bebelușului;

🔹 evitarea contactului nou-născutului cu persoane care au herpes activ la nivelul buzelor;

🔹 folosirea exclusivă a produselor recomandate de medic pentru îngrijirea ochilor.

Screeningul și tratamentul infecțiilor materne în timpul sarcinii reprezintă cele mai eficiente metode de prevenire a conjunctivitei neonatale provocate de Chlamydia și gonoree.

Sfatul medicului

Secreția lipicioasă poate avea o cauză ușoară, dar la un nou-născut nu trebuie presupus că este „doar un canal lacrimal blocat”. Dacă ochiul este roșu, pleoapa se umflă sau secreția devine abundentă, copilul trebuie văzut rapid de medic. Tratamentul început la timp poate preveni afectarea corneei, răspândirea infecției și complicațiile asupra vederii.

Conjunctivita neonatală trebuie evaluată, nu tratată după presupuneri

Cele mai multe probleme oculare ale nou-născutului pot fi tratate eficient atunci când cauza este identificată la timp. Diferența dintre un canal lacrimal blocat și o infecție severă nu poate fi stabilită întotdeauna acasă, numai după culoarea sau consistența secreției.

Dacă bebelușul are ochii roșii, pleoapele umflate ori secreții persistente, contactează pediatrul, neonatologul sau medicul oftalmolog. În primele săptămâni de viață, prudența și evaluarea rapidă sunt întotdeauna preferabile așteptării.