11 semne că adolescentul ar putea avea gânduri suicidare. Ce trebuie să observe un părinte
11 semne că adolescentul ar putea avea gânduri suicidare. Ce trebuie să observe un părinte
Uneori, un adolescent aflat într-o suferință emoțională profundă nu spune direct „am nevoie de ajutor”. Semnalul poate fi o ușă care rămâne tot mai mult închisă, renunțarea bruscă la lucrurile care îi făceau plăcere, o preocupare neobișnuită pentru moarte sau o frază aparent aruncată în treacăt: „Oricum ar fi mai bine fără mine”.
Pentru un părinte, una dintre cele mai dificile întrebări este unde se termină comportamentul adolescentin obișnuit și unde începe o adevărată criză emoțională.
11 semne că adolescentul ar putea avea gânduri suicidare. Ce trebuie să observe un părinte
Uneori, un adolescent aflat într-o suferință emoțională profundă nu spune direct „am nevoie de ajutor”. Semnalul poate fi o ușă care rămâne tot mai mult închisă, renunțarea bruscă la lucrurile care îi făceau plăcere, o preocupare neobișnuită pentru moarte sau o frază aparent aruncată în treacăt: „Oricum ar fi mai bine fără mine”.
Pentru un părinte, una dintre cele mai dificile întrebări este unde se termină comportamentul adolescentin obișnuit și unde începe o adevărată criză emoțională.
Nu există un singur comportament care să demonstreze că un adolescent are intenții suicidare. Devine însă important să fim atenți atunci când apar schimbări noi, intense sau neobișnuite, când mai multe semne apar împreună ori când acestea urmează unei despărțiri, unui conflict, bullyingului, unei pierderi sau unui alt eveniment dureros.
Psihoterapeuta britanica Fiona Yassin a descris recent pentru publicatia HuffPost UK o serie de semnale pe care părinții ar trebui să le cunoască. Multe dintre ele se regăsesc și în recomandările organizațiilor medicale precum American Academy of Pediatrics, SAMHSA, NIMH și Mayo Clinic.
🔹 Citeste Smartphone-urile si depresia la adolescenti: O legatura ingrijoratoare confirmata de stiinta
Ca părinte, nu căuta o „dovadă”. Caută schimbarea
Un adolescent poate fi morocănos, poate avea nevoie de mai multă intimitate și poate trece prin perioade în care se ceartă cu părinții. Toate acestea pot face parte din dezvoltare.
Întrebarea mai utilă este: „Este acesta copilul pe care îl cunosc sau observ în ultima perioadă o schimbare importantă față de felul lui obișnuit de a fi?”
Acesta este unul dintre cele mai importante repere pentru un părinte.
1. Își ia rămas-bun într-un mod neobișnuit
Un adolescent poate începe să-și ia rămas-bun de la persoane apropiate într-un mod care pare disproporționat față de situație. Uneori poate avea inclusiv un comportament neobișnuit față de animalul de companie sau față de un prieten foarte apropiat.
Nu orice despărțire emoțională reprezintă un semnal de alarmă. Dar dacă apare brusc și este însoțită de tristețe profundă, retragere sau preocupări legate de moarte, trebuie luată în serios. (Yahoo News)
2. Începe să ofere lucrurile la care ține
Își dă hainele preferate, obiectele personale importante, colecțiile sau alte lucruri cu valoare sentimentală fără o explicație clară?
Oferirea neașteptată a unor bunuri personale importante este recunoscută de specialiști drept un posibil semnal de alarmă, mai ales atunci când apare alături de alte schimbări comportamentale. (Yahoo News)
Un părinte poate întreba simplu:
„Am observat că ai început să dai lucrurile la care țineai foarte mult. Ce te-a făcut să faci asta?”
Nu transforma întrebarea într-un interogatoriu. Scopul este să deschizi conversația.
3. Apare sau crește consumul de alcool ori droguri
O schimbare bruscă în consumul de alcool sau alte substanțe poate indica faptul că adolescentul încearcă să facă față unei suferințe pe care nu știe cum să o gestioneze.
Consumul crescut de alcool sau droguri este menționat de mai multe organizații medicale printre comportamentele asociate unui risc crescut și merită evaluat împreună cu întregul tablou emoțional al adolescentului.
4. Se izolează tot mai mult, inclusiv atunci când este acasă
Este normal ca adolescenții să-și dorească intimitate.
Dar există o diferență între: „Vreau să stau puțin singur.”
și
dispariția progresivă din viața familiei.
Nu mai vine la masă, nu mai vorbește cu frații, evită prietenii, își petrece aproape tot timpul singur și renunță la relațiile pe care înainte le considera importante.
Retragerea socială este unul dintre semnalele cel mai frecvent menționate în ghidurile pentru părinți.
5. Devine preocupat neobișnuit de moarte
Poate vorbi mult despre moarte, înmormântări sau despre ce se întâmplă după ce cineva moare.
Contextul contează enorm. Un adolescent poate discuta perfect normal despre aceste subiecte după un film, o carte sau după moartea unei persoane cunoscute.
Devine însă îngrijorător atunci când observăm o preocupare persistentă, intensă și neobișnuită, mai ales combinată cu lipsa de speranță sau schimbări importante de comportament.
6. Pare să știe brusc foarte multe despre suicid sau caută frecvent conținut despre moarte
Viața digitală a adolescentului face parte din viața lui reală.
O schimbare vizibilă către conținut repetitiv despre sinucidere, autovătămare sau moarte trebuie tratată ca un semnal de îngrijorare, nu ca o simplă curiozitate online.
Mayo Clinic include preocuparea pentru conținut online legat de suicid printre lucrurile la care părinții trebuie să fie atenți.
Asta nu înseamnă că soluția este supravegherea secretă obsesivă a telefonului copilului. Relația și conversația sunt mai importante decât controlul.
7. Tema morții apare repetat în desene, texte, muzică sau alte creații
Pentru mulți adolescenți, desenul, muzica, poezia sau scrisul sunt modalități normale de explorare a unor teme dificile.
Un desen întunecat sau un text despre moarte nu reprezintă automat o urgență.
Dar dacă observi că tema morții apare obsesiv, împreună cu alte schimbări — retragere, disperare, autovătămare, afirmații despre inutilitatea vieții — merită să întrebi ce se întâmplă. (Yahoo News)
8. Trece prin conflicte sau pierderi relaționale intense
Pentru un adult, despărțirea de primul iubit sau excluderea dintr-un grup de WhatsApp poate părea o problemă care „va trece”.
Pentru adolescent, poate reprezenta în acel moment întreaga lui lume socială.
Conflictele cu prietenii, despărțirile, bullyingul, respingerea socială și problemele familiale pot deveni factori importanți într-o perioadă de vulnerabilitate. Acest lucru nu înseamnă că un conflict provoacă în mod direct suicidul; suicidul este un fenomen complex, cu factori multipli.
Din perspectivă de parenting, aici facem adesea o greșeală:
evaluăm problema adolescentului cu experiența adultului, în loc să evaluăm cât de mare este problema pentru adolescent.
9. Vorbește despre lipsă de speranță, vinovăție, rușine sau inutilitate
Fii atent la afirmații precum:
„Nu mai are niciun rost.”
„Nu sunt bun de nimic.”
„Totul e din cauza mea.”
„Nu se va schimba nimic.”
Nu fiecare astfel de propoziție înseamnă intenție suicidară. Dar sentimentul persistent că viitorul nu mai poate deveni mai bun este un important semnal de alarmă. SAMHSA și NIMH includ lipsa de speranță și sentimentul că persoana este o povară printre semnele care necesită atenție.
10. Nu-l mai interesează lucrurile care înainte îi făceau plăcere
Fotbalul era totul pentru el și acum nu mai vrea să meargă la antrenament.
Desena ore întregi și nu mai deschide caietul.
Vorbea permanent cu prietenii și acum îi evită.
Pierderea interesului pentru activități și relații care înainte aduceau plăcere poate apărea în depresie și este un motiv important pentru a începe o conversație și, dacă situația persistă, pentru a cere ajutor specializat. (nhs.uk)
11. Spune că „ar fi mai bine fără mine”
Acesta este unul dintre semnalele pe care părinții nu ar trebui să le minimalizeze.
Poate să nu spună:
„Vreau să mă sinucid.”
Poate spune:
„Voi ați fi mai fericiți fără mine.”
„Sunt doar o problemă.”
„Mi-aș dori să dispar.”
„Nu vreau să mai fiu aici.”
Afirmațiile despre faptul că ceilalți ar fi mai bine fără el, despre dorința de a muri sau despre lipsa unui motiv pentru a continua trebuie luate în serios.
Și autovătămarea?
Tăieturi inexplicabile, arsuri sau alte leziuni, evitarea schimbării hainelor în fața altora ori purtarea constantă a unor haine care acoperă corpul pot ridica suspiciunea de autovătămare.
Autovătămarea nu înseamnă automat tentativă de suicid. Pentru unii adolescenți este o modalitate nesănătoasă de a gestiona o durere emoțională intensă. Totuși, antecedentele de autovătămare sunt asociate cu un risc suicidar mai mare și necesită evaluare profesională. (HealthyChildren.org)
Întrebarea pe care părinților le este cel mai frică să o pună
Dacă ești îngrijorat, întreabă.
Direct.
Calm.
Poți spune:
„Te văd foarte trist în ultima vreme și sunt îngrijorată pentru tine. Ai avut vreodată gânduri că nu mai vrei să trăiești sau că ai vrea să îți faci rău?”
Una dintre cele mai persistente temeri ale părinților este că simplul fapt de a pronunța cuvântul „sinucidere” ar putea introduce ideea în mintea copilului.
Cercetările nu susțin acest mit. American Academy of Pediatrics recomandă părinților îngrijorați să întrebe direct despre gândurile suicidare; o astfel de întrebare poate crea, dimpotrivă, o oportunitate pentru adolescent de a vorbi despre ceea ce trăiește. (HealthyChildren.org)
Dacă spune „da”, primul lucru nu este să îi explici de ce greșește
Instinctul părintelui este imediat:
„Dar ai atât de multe lucruri frumoase!”
„Cum poți să spui asta?”
„Gândește-te la noi!”
„Nu ai niciun motiv să fii atât de trist.”
Intenția este bună. Efectul poate fi opus.
În acel moment copilul nu are nevoie de o demonstrație că viața lui este bună. Are nevoie să simtă că adultul poate suporta să audă cât de rău îi este.
Poți spune:
„Îți mulțumesc că mi-ai spus.”
„Sunt aici.”
„Vreau să înțeleg ce simți.”
„Nu trebuie să treci singur prin asta.”
După care trebuie cerut ajutor profesionist. Recomandările pediatrice sunt clare: afirmațiile despre suicid nu trebuie respinse ca „dramă adolescentină” și nu trebuie așteptat ca situația să se rezolve singură.
Ce să NU faci
🔵 Nu spune că „vrea doar atenție”.
🔵 Nu îl certa și nu îl pedepsi pentru ceea ce ți-a mărturisit.
🔵 Nu îi spune că „alți copii o duc mult mai rău”.
🔵 Nu transforma discuția într-o lecție despre cât de mult te-ar răni pe tine.
🔵 Nu promite să păstrezi secretul dacă există risc pentru siguranța lui.
🔵 Nu presupune că, pentru că după conversație pare mai liniștit, problema a dispărut.
Când devine o urgență
Dacă adolescentul spune că intenționează să se sinucidă, are un plan concret, a făcut o tentativă sau consideri că există pericol imediat, nu îl lăsa singur și solicită ajutor medical de urgență. American Academy of Pediatrics recomandă intervenție urgentă atunci când există amenințări, un plan sau acces la mijloace prin care copilul s-ar putea răni.
În România, în cazul unui pericol imediat se apelează 112 sau se merge la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.
Copiii și adolescenții pot apela și Telefonul Copilului – 116 111, serviciu național gratuit de asistență pentru copii și adolescenți. (Telefonul Copilului)
Cel mai important lucru pe care îl poate face un părinte: să rămână conectat
Nu putem interpreta fiecare ușă trântită ca pe o problemă psihiatrică și nici fiecare zi proastă ca pe o depresie.
Dar nici nu trebuie să cădem în cealaltă extremă și să explicăm orice prin:
„E adolescent. O să-i treacă.”
Parentingul unui adolescent înseamnă uneori să observi tocmai diferența dintre nevoia normală de independență și retragerea care spune: „nu mai pot”.
Nu este responsabilitatea părintelui să pună diagnosticul. Este responsabilitatea lui să observe, să întrebe și să caute ajutor atunci când ceva nu pare în regulă.
Iar atunci când există suspiciunea unor gânduri suicidare, regula cea mai importantă este simplă:mai bine o conversație dificilă pe care poate nu era nevoie să o porți decât o întrebare importantă pe care ai ales să nu o pui.
Despre depresie la copii, citeste si
Depresiile copilariei - cauze si simptome - sfatul psihologului
Cum sa cresti un copil optimist si de ce este atat de important asta pentru succesul lui
Depresia la copilul adolescent - semne si faze - cum ne putem ajuta copilul
Forum dedicat psihologiei copilului
Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.
Mai multe despre psihologia copilului aici >
autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2026
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII