Rolul tatălui în creșterea copilului: ce arată cercetările recente

Acasa > Sunt tata - sfaturi, ganduri, dileme

TEMA: Meseria de tata | 0 | 24/10/2026

Rolul tatălui în creșterea copilului: ce arată cercetările recente

Discursul despre „tatăl implicat” e peste tot, dar cât de implicat e, de fapt, un tată român astăzi? Cercetarea Yale, un sondaj britanic pe 5.000 de tați, și cifrele din România arată aceeași direcție: implicarea crește, de la o generație la alta — încet, dar constant.

Discursul despre „tatăl implicat” e peste tot: în reclame la scutece, pe Instagram, în interviurile de presă. Dar cât de implicat e, de fapt, un tată român astăzi? Și ce înseamnă, concret, „implicat” — să te joci cu copilul duminica după-amiaza, sau să știi și tu, fără să întrebi partenera, ce mărime de șosete are copilul, ce medicament a luat săptămâna trecută, și cine are grijă de el joi, când amândoi aveți ședințe?

Cercetarea recentă arată că distanța dintre discurs și realitate se micșorează — încet, dar constant, de la o generație la alta. Iată ce spun, de fapt, cifrele.

„E ușor să vorbești, dar mai greu să te confrunți cu situații reale”

Radu Vâlcan, tată a trei copii, a vorbit anul trecut, în noiembrie, într-un interviu pentru UTV, despre felul în care se vede pe el ca tată: „Eu cred că sunt suficient de implicat, destul de implicat.” Dar a adăugat imediat și partea mai puțin comodă: „E foarte ușor să vorbești, dar când te confrunți cu situații reale, e puțin mai greu.”

Exact aici e nodul discuției despre paternitate în 2026: nu discursul s-a schimbat cel mai mult, ci distanța dintre discurs și ziua obișnuită de marți, cu febră și somn puțin.

Ce arată cercetarea: tații Millennials dau mai mult timp — dar mamele nu au primit timp liber în plus

În vara lui 2026, The Budget Lab de la Universitatea Yale a publicat o analiză amplă, pe baza unor date americane despre cum își folosesc timpul părinții, oră cu oră. Concluzia: tații din generația Millennials (cei născuți cam prin anii '80 și '90) dedică mai mult timp îngrijirii copiilor mici decât dedicau tații din Generația X, la o vârstă comparabilă a copilului. Lucrează, în medie, cu puțin mai puține ore, pe măsură ce îngrijirea crește.

Vestea bună se oprește aici. Cercetătorii adaugă un detaliu esențial: și mamele Millennials dedică mai mult timp copiilor, față de mamele din Generația X. Diferența e că, pentru ele, acel timp suplimentar vine din altă parte din viața lor — din timpul liber, care s-a redus. Un tată mai prezent nu înseamnă automat o mamă mai puțin obosită. Amândoi dau mai mult timp copilului — dar nu neapărat unul în locul celuilalt.

Tații Gen Z își doresc mai mult — dar dorința și realitatea nu sunt același lucru

Un sondaj realizat în Marea Britanie, toamna trecută, de Working Families împreună cu Wates Group, pe 5.000 de tați angajați, a întrebat direct: într-o lume ideală, câți ar vrea să preia mai mult din îngrijirea copilului decât partenera lor?

Răspunsul: 28% dintre tații din generațiile Millennial și Gen Z au spus da. La tații din Generația X, procentul a fost 16%. La Boomers, doar 7%. E un salt clar, de la o generație la alta.

Dar cercetătorii sunt atenți să sublinieze: vorbim despre o dorință declarată, într-un sondaj, nu despre ce se întâmplă, de fapt, acasă, în fiecare seară. Între a-ți dori și a putea stau la mijloc programul de la job, posibilitatea reală de a lua concediu fără să-ți pui cariera în pericol, și cine decide, în cuplu, cum se împart sarcinile.

Paradoxul românesc: cel mai generos concediu din lume, folosit de puțini tați — dar tot mai mulți

România e, oficial, pe unul dintre primele locuri din lume la numărul de zile de concediu pentru creșterea copilului plătite de stat. Pe hârtie, suntem extrem de generoși. Dar cine folosește, de fapt, acest concediu?

Anul trecut, potrivit datelor citate de Digi24, peste 14% dintre beneficiarii indemnizației de creștere a copilului în România au fost tați — peste 21.700 de tați, într-un singur an, cu un număr în creștere constantă față de acum doi ani. Aproape 2.000 dintre ei au primit, în medie, plafonul maxim al indemnizației (8.500 de lei pe lună) — un semn că, atunci când sistemul permite financiar și cuplul decide împreună, tot mai mulți tați români aleg să stea acasă cu bebelușul, nu doar să „ajute” seara, o oră, după muncă.

14% nu e, încă, o revoluție — majoritatea covârșitoare rămân mamele. Și, pentru multe familii românești din afara orașelor mari, bunicii — mai ales bunicile — continuă să suplinească timpul pe care nici mama, nici tata nu-l au disponibil. Dar tendința e clară, și e în creștere.

Ce vedem noi, la Despre Copii

Dincolo de statisticile naționale, urmărim implicarea taților și prin trei semnale directe din comunitatea noastră: numărul taților care vin, din proprie inițiativă, la evenimentele Despre Copii; numărul bărbaților care citesc articole de parenting nișate și rămân pe pagină mai mult de un minut și jumătate, nu doar dau click și pleacă; și numărul întrebărilor și comentariilor primite de la tați, direct la redacție și în Clubul Despre Copii.

Niciunul dintre aceste trei indicatoare nu are, singur, o bază statistică riguroasă — sunt semnale interne, nu un sondaj național. Dar, puse cap la cap, arată constant în aceeași direcție: o creștere semnificativă a implicării taților activi, mai ales de la pandemie încoace.

Ce înseamnă asta, practic, pentru familia ta

Nu transformăm cifrele astea într-un clasament al generațiilor — nu e vorba că „tații Gen Z sunt mai buni” decât cei din Generația X, ci despre context: ce model au avut, ce li s-a permis cultural, în ce economie și-au crescut copiii.

Mai util e să le transformăm în întrebări foarte concrete, pe care orice cuplu și le poate pune sincer, chiar la cină: Cine se trezește noaptea, de regulă? Cine ține minte, din memorie, programul de vaccinuri și alergiile copilului? Cine organizează, de fapt, tot ce trebuie făcut într-o săptămână — nu cine „ajută” la ce i se cere, ci cine duce responsabilitatea mentală? Și, la finalul unei zile obișnuite, cui îi mai rămâne timp liber, efectiv, ca să respire puțin?

Trei idei practice, de încercat din săptămâna asta: împărțiți explicit, pe hârtie sau într-o notă, cine duce responsabilitatea mentală pentru fiecare zonă (vaccinuri, haine, educatoare) — nu trebuie împărțit perfect 50-50, dar trebuie să fie clar, nu presupus. Alegeți, ca tată, cel puțin o rutină a copilului care e integral a voastră, de la un cap la altul — nu „ajut la baie”, ci „baia e a mea, în fiecare seară”. Și puneți-vă, din când în când, întrebarea de mai sus, cu voce tare, amândoi — nu ca reproș, ci ca verificare onestă.

A fi tată bun nu e un titlu primit o dată, la maternitate. E, cum spunea un newsletter dedicat taților din România, o „meserie” — una care se învață zi de zi, din greșeli, din nopți nedormite, și din momentele în care, exact cum spunea și Radu Vâlcan, „e puțin mai greu” decât sunase totul în discuția de dimineață, la cafea.

Surse: Radu Vâlcan, interviu pentru UTV (noiembrie 2025); The Budget Lab, Universitatea Yale, „How Did Gen X and Millennial Parents Manage Their Time?” (iunie 2026); Working Families & Wates Group, „Barriers to Equal Parenting” (octombrie 2025); date despre indemnizația de creștere a copilului în România, citate de Digi24 (2025); dr. Cătălina Dumitrescu, interviu pentru Medlife.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️