Divort. Punct și de la capat - jurnal de casnicie ratată: confidential
Divort. Punct și de la capat - jurnal de casnicie ratată: confidential
Punct. Și de la capăt. Mi-e frică. Mai mult decât vreau să recunosc. Dar, pentru prima dată după mult timp, știu că nu mai există cale de întoarcere.
Aseară am avut un moment de slăbiciune. Pentru câteva clipe, m-am întrebat dacă nu cumva exagerez, dacă nu ar trebui să mai încerc, să mai tac, să mai iert. Dar mi-a trecut repede. Pentru că uneori nu un singur lucru te face să pleci, ci toate lucrurile pe care le-ai înghițit până când paharul se umple și nu mai încape nimic.I-am spus și soacrei mele de ce am ajuns aici. De ce nu mai pot. De ce s-a rupt ceva în mine.
El a negat până în ultima secundă că s-ar fi întâlnit cu o femeie. A negat cu încăpățânarea omului care speră că, repetând suficient o minciună, va reuși să o transforme în adevăr. A vrut chiar să-l sune, chipurile, pe bărbatul cu care susținea că se întâlnise...
Dar, în acel moment, nu mai conta doar ce făcuse. Conta că încrederea mea era deja făcută bucăți.
Când simți că ai ajuns la capătul unei căsnicii
Speram să nu mai ajung vreodată să scriu aici cerând ajutor, sfaturi sau pur și simplu un loc în care să îmi las durerea. Din păcate, se pare că oamenii care, la subiectul anterior, îmi spuneau să îmi văd de viața mea au avut dreptate.
Mi-a luat timp să accept asta. Poate prea mult.
Atunci povesteam că avusesem o discuție serioasă cu el și că hotărâserăm să ne salvăm căsnicia. Am vrut să cred. Am încercat să mă agăț de ideea că încă mai există un „noi” care merită reparat.
Minunea a durat o săptămână.
După aceea, el s-a întors la vechile obiceiuri, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum toate promisiunile fuseseră doar niște cuvinte spuse ca să treacă furtuna. Eu am continuat să caut explicații pentru el. Mi-am spus că este doar o perioadă, o toană, ceva ce se va schimba când își va găsi de lucru. Reușisem chiar să mă liniștesc. Sau, mai corect spus, reușisem să mă conving că mai pot aștepta.
Am mai oferit o șansă.
A trecut vara, iar în septembrie am plecat pentru o săptămână în concediu cu copilul și cu mama mea. El nu a vrut să vină. A spus că vrea să se odihnească.
Nu știu dacă a fost ceasul rău sau pur și simplu nepăsarea lui, dar în acea perioadă a făcut o greșeală uriașă. S-a urcat la volanul unei mașini și a lovit-o. Proprietarul i-a cerut să plătească reparația: aproape 5.000 de lei.
Bani pe care nu îi avea.
Nici eu nu îi aveam. Și, sincer, la început nu am vrut să îl ajut. Eram obosită să fiu eu cea care repară, plătește, acoperă și adună cioburile după fiecare greșeală a lui. Dar, cu o seară înainte ca mașina să fie scoasă din service, s-a dat de ceasul morții, spunând că nu mai are nicio soluție, că singurul lucru pe care îl mai poate face este să dispară.
Să dispară.
Aceasta a fost soluția pe care a găsit-o un om cu soție și copil.
A doua zi, la sfatul meu, a luat copilul și a plecat la mama lui, iar eu m-am împrumutat de la șefa mea. Am plătit reparația, deși asta a însemnat să rămân eu fără niciun leu. Muncesc acum ca să plătesc datorii făcute pentru el.
Ca întregul spectacol să fie complet, soțul meu s-a declarat umilit și înjosit de mine și de mama lui, pentru că nu îl lăsam pe el să îi dea banii proprietarului mașinii. Banii pe care nu îi avea. A făcut un scandal uriaș pentru un lucru absurd și copilăresc.
Atunci nu fapta lui m-a dezamăgit cel mai tare. Ci atitudinea.
Nu a încercat să vorbească cu omul respectiv. Nu a căutat o soluție. Nu i-a explicat că nu poate achita toată suma dintr-odată. Nu a făcut nimic. Doar s-a plâns și a așteptat ca altcineva să îl salveze.
L-am salvat din nou.
Mi-am spus că voi trece și peste asta. Că vom merge înainte. I-am cerut doar să o lase mai moale cu jocurile și cu zbieretele.
Nu știu dacă a rezistat o zi.
De fapt, nu. Nici măcar atât.
Și, dacă totul s-ar fi oprit aici, poate că aș fi continuat să mă mint. Dar vineri seara a venit ultima picătură.
A plecat de acasă spunând că se întâlnește cu un cunoscut care îl va ajuta să își găsească un loc de muncă. A luat chiar banii de întreținere, spunând că vrea să îl cinstească pe acel domn pentru ajutor.
Numai că nu era un domn. Era o femeie. Și nu pentru muncă se întâlnise cu ea.
Am aflat pentru că i-am verificat arhiva de pe Messenger. Știu că este urât. Știu că într-o relație sănătoasă nu ar trebui să faci asta. Dar nu era prima abatere de acest fel și, undeva în mine, știam că adevărul nu era cel pe care mi-l spunea el.
Când s-a întors acasă, l-am privit în ochi în timp ce mă mințea fără să clipească. Îmi povestea ce discutase cu „acel om” despre angajare. Eu știam unde fusese. Știam cu cine. Și nu am spus nimic.
Am vrut să văd până unde poate merge.
În clipa în care am citit acele mesaje, decizia fusese deja luată în mine. Ceva s-a rupt definitiv. Nu mai voiam explicații. Nu mai voiam promisiuni. Nu mai voiam să repar.
Voiam doar dovada concretă.
Sâmbătă am plecat toți trei la mama mea: eu, el și copilul. Nu i-am spus nimic. L-am lăsat în pace până în jurul orei patru dimineața, când s-a trezit și a vrut să fim intimi.
L-am refuzat.
Pur și simplu nu voiam să pună mâna pe mine.
Atât a fost suficient ca să mă acuze că am pe altcineva, că îl înșel. Argumentul lui? Îl refuzasem și, de o săptămână, începusem să mă machiez și să îmi întind părul, la sfatul cuiva.
Ieri, după ce am ajuns la muncă, am primit un mesaj de la el pe adresa profesională. Îmi spunea să nu mă mai întorc acasă, din moment ce vreau să divorțez.
I-am răspuns că eu nu plec nicăieri fără copil.
A urmat un schimb lung de mesaje în care fiecare și-a susținut poziția. În cele din urmă, pe la șase seara, am sunat-o pe soacra mea, pentru că ea este proprietara locuinței, și am întrebat-o dacă pot merge acasă.
Nu știa nimic.
Mi-a spus să vin.
Ceea ce a urmat a fost un coșmar.
Urlete. Amenințări. Haine aruncate pe jos. Era cât pe ce să le arunce și pe geam. A insistat să plec, spunând că nu mai am ce căuta în casă dacă vreau să divorțez.
Eu am refuzat.I-am spus că nu plec fără copil.
Copilul s-a speriat de crizele lui și a venit la mine plângând. L-am luat în brațe. Soțul meu a încercat să mi-l smulgă, iar faptul că micuțul plângea lipit de mine a fost, probabil, singurul lucru care l-a oprit să mă lovească. A fost îngrozitor.
Tremur și acum când scriu.
Este convins că am pe cineva. M-a amenințat că are avocat și că îmi va face „dosar” ca să nu pot lua copilul. Mi-a spus că dosarele se fabrică. Că se poate.
I-am spus că, dacă eu am lucruri ascunse, și el are. Mult mai multe.
Mi-a râs în față.
Mi-e frică. Dar, în același timp, știu că nu mai există cale de întoarcere.
Aseară am avut un moment de slăbiciune. Pentru câteva clipe m-am întrebat dacă nu cumva exagerez, dacă nu ar trebui să mai încerc, să mai tac, să mai iert.
Dar mi-a trecut repede.
I-am spus și soacrei mele de ce mi s-a umplut paharul. El a negat până în ultima secundă că s-ar fi întâlnit cu o femeie. A vrut chiar să îl sune, chipurile, pe bărbatul cu care pretindea că se întâlnise.
Numai că avusese grijă să salveze numărul ei sub numele acelui bărbat.
I-am arătat extrasul Vodafone. Negru pe alb.
A sunat-o pe femeia respectivă și a întrebat-o dacă au o relație, ca și cum aceasta ar fi fost singura problemă. Ca și cum întâlnirea, minciuna, banii luați din casă și povestea inventată nu ar fi contat.
După ce s-a mai liniștit, mi-a spus că mă iubește. Că nu vrea să ne piardă. Că nu vrea ca propriul copil să crească fără tată, așa cum a crescut el.
I-am spus că faptul că noi nu vom mai fi împreună nu înseamnă că băiatul nostru va rămâne fără tată.
Încerc, pe cât pot, să îl conving să rezolvăm totul la notar. Mai ales că mama lui i-a spus clar că nu îi va crește copilul, că el nu are bani să îl întrețină și că a fost de o cruzime incredibilă când m-a amenințat cu tribunalul, știind foarte bine că eu am rămas fără bani tocmai pentru că l-am ajutat pe el.
L-a amenințat chiar că îl va da afară din casă pentru toate minciunile pe care le-a spus.
Aceasta este, pe scurt, povestea ultimelor luni.
Sunt mai hotărâtă decât am fost vreodată să merg până la capăt.
Amenințările lui și felul în care mi-a vorbit mi-au arătat cine este cu adevărat atunci când nu mai poate controla situația.
Am discutat cu un fost coleg de liceu care este avocat și mi-a recomandat o persoană. Urmează să merg la o consultație și să aflu exact ce opțiuni am. Am înțeles că ne putem înțelege la notar chiar și în privința copilului.
Sper să accepte.Am vorbit și cu mama mea. Mi-a spus că mă sprijină.
De ce am scris toate acestea aici?
Pentru că nu mai pot să le țin numai în mine. Pentru că am nevoie să spun cuiva ce se întâmplă. Pentru că, uneori, propria ta viață ajunge să pară atât de străină, încât ai impresia că privești coșmarul altcuiva.
Numai că, de data aceasta, coșmarul este al meu. Și trebuie să găsesc puterea să mă trezesc.
PS: am pus aici un link si catre primul subiect.
https://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=164051&whichpage=1
/ autor: Azzure Dust- cititi mesajul ei complet aici.
Azzure_Dust
Iti doresc multa putere, sa nu te lasi doborata acum ptr ca este esential ceea se hotaraste acum la divort. Vorbeste cu avocatul de toti banii astia investiti in prostiile lui si vezi daca exista vreo cale sa te despagubeasca pentru ca daca nu munceste nu-ti va plati nici pensie alimentara.
Oare nu exista o prevedere acum in codul civil nou ca daca divortul este din vina unuia acela trebuie sa plateasca despagubiri? Chiar daca el n-are de unde!
Ai grija insa cu cutia Pandorei!
Tu si copilul va veti descurca, o sa te ajute mama ta, acum ca ai scapat de resp. si cel mai important, vei avea liniste. / autor: Dana Vio
***
Indiferent ce ai suferit sau cat crezi ca-ti va fi de greu, concentreaza-te pe momentul actual, e singurul care conteaza. Musai vorbeste cu avocatul recomandat, el iti va indruma pasii in orice moment. Discuta cu avocatul calma, demna, ferma, esti o victma dar nu o leguma. Conserva-ti energia si pregateste-te mental la ce-i mai rau.
E bine ca ai sprijin de la mama, e important, cere-l cu toata inima si primeste-l, pentru ca o sa ai nevoie.
Fii ferma, de asemenea, cu sotul tau, indiferent ce zice. Probabil ca stii ca barbatii au tendinta sa ameninte cu "dosare", pile, custodie, etc. E vrajeala 99%, nici macar n-ar sti ce sa faca cu copilul, daca i-ar castiga tutela. E santaj tipic, asa ca nu te incovoia de spaima, ci stai dreapta si la panda. Nu zic sa faci scandal, dar nu lasa prea impresionata.
Din pacate, ce scriam la celalalt subiect al tau se adevereste: au sosit clipele grele.
De data asta este pe bune, este ceva serios. Multe persoane te-au sfatuit acolo sa-ti faci ordine in viata, sa le iei pe rand, ei bine, acum ai ocazia, nu mai poti amana.
Bafta! / autor: Rufus
Ma ingrozesc de ce citesc. Cineva de aici a spus bine, du-te la IML si scoate si certificat medico-legal sa te ajute. Nu poti lua copilul si sa pleci la mama ta? Cand nu e atent, cand doarme? Sa faci ceva sa-l iei?
Du-te si anunta si la Protectia Copilului ca esti maltratata si data afara si ca ti-e frica sa nu pateasca ceva si copilul la nervi.
Nu te lasa, nu ceda si nu lasa copilul in casa singur cu un astfel de om.
Daca ai nevoie de ajutor/avocat da-mi un pm./autor: Matzaila 81
Cititi toate reactiile la aceasta poveste de viata aici: Punct si de la capat
Ultimele dosare din dulapul cu dosare intime:
Confidenta unui barbat insurat
Iubirea ne poate salva de la moarte
Dupa 10 ani ...in patru mergem mai departe
Sunt dependenta de sotul meu...
Frustrari...amanta...copil mic...etc
Sunt trista, el s-a schimbat radical...
Cand trecutul iti distruge casnicia...
O poveste ca pentru revistele siropoase
Siguranta si nesiguranta in cuplu
Despre casnicia si finalul ei mai poti citi
6 greseli care ruineaza o casnicie
Despre barbatii care isi parasesc familia
Forumul In 1 sau in 2 mergem mai departe
In unul sau in doi... mergem mai departe! Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 1 comentarii
Capul sus si tine-o inainte .Eu stiu ca din moment ce el te da afara din locuinta unde stati ,tu poti merge la politie si sa dai o declaratie ca te-a obligat sa parasesti caminul conjugal,deoarece poate face el o chestiune de genul si sa spuna ca tu ai parasit si sa castige teren la divort.In legatura cu copilul este un pic mai greu ,deoarece se vor face anchete sociale la ambii parinti pentru a hotara unde ar putea duce un trai mai bun.Tine-ne la curent si sa speram sa te mai ajutam cu sfaturi.Aveti grija de voi si incearca sa tii deoparte copilul de astfel de momente de tensiune .
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII