11 moduri in care parintii cultiva resentimente în copiii lor facandu-i vulnerabili - sfatul specialistului in parenting

TEMA: Mindset parenting: educatia de succes | 0 | 9/6/2025

11 moduri in care parintii cultiva resentimente in copiii lor facandu-i vulnerabili - sfatul specialistului in parenting

Fără să vrem, le îngreunăm inima si ne facem copiii vulnerabili. Ca părinți, ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri. Îi iubim enorm, vrem să-i protejăm, să le oferim siguranță, ghidare și sprijin. Însă, uneori, în goana după a fi părinți „buni”, putem aluneca în comportamente care, în loc să-i apropie pe copii de noi, le lasă în suflet un gust amar – o emoție grea și adesea nespusă: resentimentul. Vrem ce e mai bun pentru copiii noștri. Însă, în goana după perfecțiune, reguli sau așteptări „pentru binele lor,” ajungem uneori să le slăbim încrederea, curajul sau echilibrul emoțional. Nu le provocăm răni vizibile – dar le hrănim, fără să ne dăm seama, o vulnerabilitate care va crește odată cu ei.

Aceste greșeli repetate nu nasc resentimente doar față de părinți – ci și față de sine. Iată 11 moduri prin care, involuntar, putem face mai mult rău decât bine – și cum să ne întoarcem spre un parenting mai conștient, mai cald și mai vindecător.

Resentimentul la copii: când iubirea noastră se transformă, fără voie, într-o presiune apăsătoare

Ca părinți, ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri. Îi iubim enorm, vrem să-i protejăm, să le oferim siguranță, ghidare și sprijin. Însă, uneori, în goana după a fi părinți „buni”, putem aluneca în comportamente care, în loc să-i apropie pe copii de noi, le lasă în suflet un gust amar – o emoție grea și adesea nespusă: resentimentul.

Ce este resentimentul?

Este acea emoție care apare când un copil simte că nevoile, dorințele sau trăirile lui sunt ignorate, minimalizate sau invalidate. Nu e o supărare trecătoare, ci o acumulare de frustrare, neînțelegeri și, uneori, durere. Se formează în tăcere, în spatele replicilor aparent cuminți, în spatele conformismului, sau chiar în spatele rebeliunii.

Cum se instalează resentimentul?
– Când copilul simte că nu are voie să greșească
– Când părintele îl compară cu alții, chiar cu intenții „motivaționale”
– Când emoțiile lui sunt ignorate sau corectate („N-ai de ce să plângi”)
– Când așteptările sunt mereu mari, iar aprecierea lipsește
– Când părintele nu recunoaște niciodată că a greșit

Toate aceste gesturi, deși pot părea minore sau chiar justificate în ochii noștri, lasă urme. Și ceea ce doare cel mai mult nu este o pedeapsă sau un refuz, ci sentimentul că nu ești văzut, auzit, acceptat așa cum ești.

Ce poate simți copilul?
– Neîncredere: „Părinții mei nu mă înțeleg”
– Singurătate: „Sunt pe cont propriu”
– Frustrare: „Nu contează ce simt eu”
– Teamă de respingere: „Trebuie să fiu cum vor ei ca să fiu iubit”

De ce e important să înțelegem asta?

Pentru că resentimentul nu dispare cu timpul. Se poate transforma în răceală emoțională, conflicte constante în adolescență, sau o distanță dureroasă la maturitate. Dar vestea bună este că empatia, ascultarea și autenticitatea pot vindeca. Nu e nevoie să fim părinți perfecți, ci părinți sinceri, care știu să-și ceară iertare și să reînvețe alături de copiii lor.

Dacă dorești, pot transforma acest text într-un articol, un material de podcast sau o postare social media.

11 moduri în care părinții cultivă resentimente în copiii lor— făcandu-i vulnerabili

„Resentimentul este o formă de furie și tristețe care apare atunci când un copil simte că a fost tratat nedrept. Cu cât durează mai mult, cu atât devine mai greu de vindecat – și poate afecta profund relația cu părinții, ducând la pierderea încrederii, sentimentul de respingere sau abandon.”
— Dr. Gene Beresin, psihiatru, Harvard Medical School

Un studiu publicat pe Huffington Post (preluat de Yahoo News) evidențiază cum anumite comportamente parentale, aparent bine intenționate, pot genera resentimente profunde la copii:

1. Critică constantă – chiar și comentarii „constructive” pot fi percepute ca atacuri.

❌ „Ai scris urât din nou. Nu vezi că niciodată nu te străduiești destul?”
➡ Chiar dacă are intenția de a motiva copilul, acest tip de critică repetitivă distruge stima de sine.

2. Lipsa comunicării autentice – serioz și supărăciune pot rupe conexiunea afectivă.

❌ „Lasă-mă acum, sunt ocupat(ă).” – spus în mod repetat.
➡ Copilul înțelege că nu este important sau ascultat cu adevărat.

3. Neglijarea emoțiilor copilului – trecerea rapidă peste trăiri emotive profund afectează încrederea.

❌ „Hai, nu e mare lucru! Nu mai plânge!”
➡ Minimizați durerea lui și îl învățați că emoțiile nu contează sau trebuie ascunse.

4. Minciunile nesemnificative („white lies”) pot submina încrederea în părinți.

❌ „Dacă nu vii acum, te las aici!” – când evident nu o veți face.
➡ Copilul va învăța că părintele nu e de încredere.

5. Personalizarea eșecurilor copilului – interpretarea nereușitelor ca fiind personale.

❌ „Ce o să creadă lumea despre noi că ai luat nota asta?”
➡ Copilul simte că nu are voie să greșească fără a-și dezamăgi părintele sau a-i afecta imaginea.

6. Favoritisme mascate – chiar și cele subtile pot crea sentimente de nedreptate.

❌ „Frățiorul tău a fost cuminte, de ce nu poți fi și tu ca el?”
➡ Compararea constantă creează gelozie și sentimentul că nu e suficient de bun.

7. Intervenții excesive – parentingul „elicopter” împiedică autonomia și încrederea de sine.

❌ „Lasă că vorbesc eu cu doamna învățătoare să-ți dea punctajul întreg.”
➡ Îi luați copilului ocazia de a învăța din greșeli sau de a se apăra singur.

8. Împovărarea cu problemele adultului - – împrumutarea problemelor adultului fragilează sentimentul de siguranță al copilului.

❌ „Nu-i mai spune nimic lui tati, e deja stresat cu banii.”
➡ Copilul devine supravigilent și anxios, simțindu-se responsabil pentru starea părinților.

9/ Manipularea prin vină – distruge curajul copilului de a lua decizii.

❌ „Dacă mă iubeai cu adevărat, nu m-ai fi supărat așa!”
➡ Copilul asociază iubirea cu obediența și își reprimă dorințele pentru a „merita” dragostea.

10. Inconsistență în reguli – inconsecvența îi transmite copilului că nu poate avea încredere.

❌ Astăzi nu ai voie tabletă, dar mâine, pentru că plângi, ți-o dau înapoi.
➡ Creează confuzie și îl învață că plânsul sau insistența pot schimba regulile.

11. Lipsa spațiului personal – invadarea intimității induce frustrare și distanțare.

❌ Intri fără să bați la ușa adolescentului sau citești jurnalul copilului.
➡ Transmite lipsă de respect și distruge încrederea.

Ce putem face?

➡️ Practicarea ascultării empatice - citeste De ce copiii din ziua de azi au nevoie mai mult de empatie decat de disciplina - sfatul specialistului in parenting

➡️ Comunicare clară și deschisă

➡️ Permisiunea copilului de a greși, de a încerca

➡️ Respectarea autonomiei și granițelor timpurii

➡️ Consistență în reguli și feedback sincer

3 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte:

Copilul meu nu ma asculta - sau despre cum setam reguli care sa fie respectate
Comunicarea nonverbala te poate face un parinte mai bun: cateva aspecte pe care trebuie sa le stii
Cand esti inconjurat doar de 'experti' in parenting: ganduri si morala

Te asteptam pe forumul de Parenting, unde discutam cam totul despre educatia copiilor nostri.

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2025