Puiul meu,oare cum mai ai tu loc in burtica? Eu insa azi nu ma simt prea bine, de ieri am o durere de mijloc, iar acum mult mai accentuata. Am ramas acasa sa ma odihnesc. Tu insa esti bine,vioaie ca de obicei. Dorm cateva ore dupa pranz, ma trezesc cu aceeasi durere de mijloc plus ceva contractii.Nu ma obosesc sa ma uit la ceas,eu nu nas inca. Ma plimb intre calculator si pat(stiam eu de ce vreau laptop),vine dupa-amiaza,imi zic ca daca ma misc putin,ma voi simti mai bine. Ma apuc de gatit,dar nu pot sta in picioare,durerea nu-mi da pace.
Bine ca este aproape,in cinci minute am ajuns.Luam liftul,nu ma simt in stare sa urc scariile,revad sala de asteptare din fata cabinetului si-mi amintesc toata perioada sarcinii,insa imediat uit totul din cauza unei noi contractii.Ne intalnim cu o asistenta zambitoare care ma invita in sala de travaliu.Spitalul este plin,in sala de travaliu e cazata o fata care deabia nascuse si ea. Sunt chemata intr-o camera unde vad un scaun care arata groaznic, asistenta ma pune sa ma intind pe el. Cum asa?Pai si sa stau in pozitia sta cat timp? Ca eu nu mai rezist din cauza contractiilor. Timp de jumatate de ora m-au tinut acolo,mai tarziu mi-am dat seama ca aceea este sala de nasteri. M-au monotorizat,i-am auzit inima bebelinei batand pentru prima data si asta mi-a dat putere sa trec si sa rezist contractiilor,a venit si doctorul,mi-a facut controlul. Dilatatie cinci,intreb asistenta in cat timp nasc,imi spune ca in circa trei ore am terminat,acum este 8:30 dimineata.Mi-am spus ca nu este asa mult,trebuie sa rezist. Ei,din acel moment a inceput greul.Dupa ce au terminat monotorizarea m-am dus in camera.Nu vedeam bine in jurul meu.Il vedeam pe al meu si pe Maria cum se uita la mine cu fetele palide,ingrijorati.Trageam de asternuturi in cele mai ciudate pozitii,incercam sa nu tip,sa respir.Incercam sa nu mai imping si faceam eforturi infernale pentru asta.As fi vrut sa pot sta intinsa in timpul contractiilor,dar ma simteam mai bine ghemuita sau in picioare.Stiu ca transpiram groaznic,imi era sete incontinuu.In timpul contractiei mi se facea foarte cald ca apoi sa tremur din tot corpul.Deja contractiile nu ma mai lasau sa respir.Visam la cateva secunde sa pot sta cu capul pe perna sa ma odihnesc.Nu suportam sa puna mana pe mine nimeni.Incercau,al meu sau Maria sa ma maseze,sa ma tina de mana,sa ma incurajeze.Tipam la ei,ma uitam urat,le spuneam sa ma lase in pace,sa nu ma atinga,ca au maini fierbinti,ma ard. La ora 11 am cerut un nou control;dupa doua ore dilatatie la fel,cinci.Am zis ca mor cand aud.Motivul?Imping pe contractie si nu trebuie.Nu am mai avut curajul sa intreb cat dureaza.M-am intors in camera si acelasi scenariu,tras de cearceafuri,respirat,gafait,transpirat. La un moment dat au adus pranzul.Camera de travaliu era destul de ingusta,intre cele doua paturi era spatiu de jumatate de metru care il ocupam eu,imi suflecasem camasa de noapte sub sani si stateam in chiloti,in picioare cu mainile sprijinita de pat.Asistentele se rugau de mine sa ma duc putin in camera de nasteri,sau macar sa ma urc in pat pana mananca si colega mea de camera.Eu,NU si NU,nu vroiam sa plec de acolo,nu vroiam iarasi in camera aia rece,cu scaunul acela insensibil :) Saraca fata cum o fi mancat nu-mi pot da seama,eu nu mai gandeam decat cum sa rezist contractiilor,nu mai stiam rusine sau jena.Ma gandeam ca trebuie sa merg pana la capat pentru bebelina mea,nu mai gandul asta m-a ajutat.Am rezistat fara sa cer inca un control pana la 12:30cand al meu i-a spus unei asistente ca am contractii din minut.Mi-a fost iar frica de scaun,imi era aproape imposibil sa stau intinsa.Am crezut ca iarasi ma trimite inapoi,ma gandeam ca am in jur de 7 dilatatia. Insa m-am inselat,nu m-a mai lasat sa plec. Iara monotorizare si mi-a dat voie sa imping.A fost o moasa super,foarte categorica insa alaturi de mine. M-a ajutat la fiecare contractie sa imping,ma stergea de transpiratie,imi dadea apa cu paiul.Am intrebat-o in cat timp crede ca terminam;asa mult imi doream sa stiu ca la ora X gata am scapat.Mi-a raspuns ca in jur de ora 14:00 terminam. In timpul asta,contractiile mele s-au rarit considerabil,nu mai aveam pe ce impinge. Ma uitam la ceas minutele treceau infernal de greu. Era in jur de 14:00 cand a chemat medicul(medicul,un batranel la aproape 80 ani,care la controalele de graviduta era foarte rece si scoteam informatiile cu clestele de la el.Atunci am renuntat sa mai merg la el,m-am dus la fiul lui,care era mai cooperativ,acesta imi mai expica despre bebelina,insa cu doua zile inainte de nastere,cand la control i-am spus ca am pierdut dopul gelatinos si am contractii,m-a trimis acasa spunandu-mi ca nu nasc inca) Vine medicul,imi era frica ca o sa fie la fel de insensibil,insa a intrat cu un zambet in sala,increzator,mi-a vorbit foarte frumos si m-a incurajat asigurandu-ma ca nu mai avem mult.Mi se pune perfuzie cu glucoza sa nu ma deshidratez si incepe spectacolul.Doctorul trage de mine ,eu imping,contractii foarte putine.Imi fac o injectie pentru a inmultii contractiile.Nu am vrut,mi-a fost frica ca ma va durea mai tare ca acum.M-au asigurat insa ca mai tare nu ma va durea,dar nu mi-au spus cat de dese vor fi.De aici incepand am amintiri horror,doctorul care traagea de mine,de bebelina,nu stiu,dar tragea in toate partiile.Asistentele care ma impingeau pe burta,eu care impingeam pana ma albastream si faceam cu totii o pauza de cateva secunde pana la urmatoarea contractie si iarasi aceeasi poveste.Simteam ca nu mai rezist si deja nu-mi doream decat sa iasa odata sa se termine. L-au chemat pe al meu in sala,nici nu l-am recunoscut,era imbracat din cap pana in picioare,cand i-am vazut ochii l-am reconoscut.Le-am spus ca nu mai am putere sa imping,efectiv parca nu ma mai ascultau plamanii si muschii.Mi-au pus oxigen,ma enerva aerul cae imi intra pe nari si trageam de fire sa mi-l scot,iar moasa mi-l punea inapoi si-mi spunea sa respir pe nas,dar eu tot pe gura simteam ca trag mai mult aer.M-au incurajat cu totii,inclusiv al meu,care ma tinea de mana.Am mai impins de trei,patru ori de am simtit o presiune infernala,stiam ca mai este putin,mi-a spus sa ma opresc din impins.Apoi iar IMPINGE....din toata puterea si-am simtit bebelina cum a iesit.Am simtit o mare usurare. Dar nu am auzit-o plangand, si-am intrat in panica. Intrebam disperata de ce nu plange,insa nu-i auzeam pe cei din jurul meu,care ma linisteau ca este bine,eu vroiam sa o vad,sa o aud plangand. Am vazut-o ridicata de o moasa care a dus-o sa o vada familia,i-ar apoi i-am auzit vocea plangand de mama focului. Atunci deabia m-am linistit. Mi-a adus-o spalata,mi-a pus-o in brate,ma steptam sa simt dragoste pentru ea din prima clipa.Insa ma uitam la mogaldeata din bratele mele,cu parul negru si irisul neobisnuit de mare,cu manutele acelea micute si-o lacrima pe obrajor si nu realizam ca este fetita mea,ca este chiar a mea. Acum ma uit cum doarme linistita cu capul pe pieptul meu si sunt convinsa ca o dragoste mai intensa nu poate exista,decat dragostea pentru copilul tau. autor: devylla membra a clubului Desprecopii.com -
urmariti reactiile la acest topic aici
>> Link-urile
personale: japonia
prin ochii unui amator Forumuri recomandate
Despre nastere si sanatatea familiei mai cititi:
| ||||||||||