Continutul articolului:
Revenirea la starea dinainte de sarcina sau "des-gravidizarea" este un
subiect nu prea discutat si care este in general trecut sub tacere. De ce dupa
ce au nascut s-ar gasi femeile sa se planga de dureri de cap, nopti nedormite si
faptul ca au devenit mai uituce si asa mai departe? Cum se poate depasi acest
stadiu in care sexul cu partenerul nu reprezinta nici o atractie si de unde se
poate "cumpara" atit de mult tact pentru a-l face sa inteleaga ca toata atentia
si caldura este indreptata asupra micii fiinte care a venit pe lume? Iata cum
puteti reveni la normalitate dupa nastere - de la Desprecopii.
Cine mai are grija de noua
mamica?
Intr-adevar dupa ce ati adus pe lume un mic copilas sanatos, nimeni nu prea
mai este atent la plangerile dvs. Vi se spune aproape intotdeauna ca va veti
reveni la normal, dupa un timp.
Dar ce-i de facut daca dvs., ca proaspata mamica nu va simtiti bine, aveti o
stare generala proasta, nu aveti chef de nimic si dupa 6 luni de la nastere nu
ati reusit sa reveniti la greutatea dinainte de sarcina? Si daca vreti sa
vorbiti despre aceste probleme vi se spune sa nu va pripiti, sa mai asteptati un
timp. Chiar si doctorul dvs. va va spune ca la 3 luni de la nastere este prea
devreme pentru rezolvarea plangerilor dvs., caci de-abia la 6 luni de la nastere
organismul femeii incepe sa-si regaseasca echilibrul hormonal.
Din nou
hormonii...
Poate citind randurile de mai
sus, regasiti printre ele si cateva dintre plangerile dvs., ocazie ca sa
nu va mai credeti ca sunteti singura persoana care sufera de aceleasi
simptome dupa nastere. De fapt, sunteti mai mult intr-un proces de
"dez-gravidizare", de revenire la normalitatea de dinainte de sarcina.
Desi exista cercetari pe seama
problemelor fizice si psihice ale femeilor in primii doi ani dupa o
nastere, psihologii spun ca nu exista nici o dovada clara ca aceste
simptome au vreo legatura cu hormonii.
Cam in jurul saptamanii 10 de
dupa nastere, multe femei devin depresive, fara vreo dovada ca aceasta ar
fi cauzata de schimbarile hormonale rapide de dupa nastere.
Exista totusi medici care sustin
ca hormonii sunt de vina, deoarece in timpul sarcinii organismul produce
mai mult estrogen si pregesteron decat in starea normala a organismului,
astfel incat imediat dupa nastere nivelul acestora ajunde uneori si de 100
de ori mai mare decat cel normal. In momentul eliminarii placentei,
productia de hormoni inceteaza total, aproape la fel ca la
menopauza.
In orice caz, hormonii nu sunt
singurii raspunzatori pentru starea generala a unei proaspete mamici. Mai
ales pentru o femeie care naste pentru prima data si trebuie sa se
obisnuiasca cu noua situatie de mamica.
Si in plus, cum poti fii mama,
femeie si iubita in acelasi timp si poate sa mai si iti faci o cariera?
Bebelusul solicita multa energie, plange mult, mai ales noaptea si va
oboseste.
Alaptarea nu are probabil nici o
influenta, poate doar pe termen lung, caci hormonul numit prolactina este
secretat atat timp cat bebelusul este alaptat.
Daca optati pentru hranirea cu
biberonul, productia de prolactina inceteaza si in 10 zile nivelul sau
ajunge la cel normal, odata cu reducerea unora dintre plangerile dvs. de
dupa nastere.
Chiar daca revenirea la normalitate dupa o nastere nu este prea bine
cunoscuta, nu va ingrijorati ca nu sunteti singura care sufera de o stare
generala proasta.
Iata si cateva rezultate ale unor sondaje
referitoare la simptomele de dupa nastere - facute pe forumul Femina Intim (chiar si la un an dupa
nastere):
70 % dintre mame spun ca nu au chef de nimic
50 % dintre mame au inca dureri de spate
66.6% dintre mame isi fac griji pentru ca le cade in continuare parul
40% dintre mame au probleme legate de somn
55 % dintre mame sufera de dureri de cap mai mult decat inainte de sarcina
40 - 50% dintre mame se plang de lipsa de concentrare si capacitatea de
luare a unei decizii si in plus isi fac "ganduri negre"
50% dintre mame spun ca au mai putin interes in sex, decat inaite de
sarcina.
10 % dintre mame sufera de depresie post-partum.
Vazand aceste procentaje si dvs., ca proaspata mamica va puteti convinge ca
nu sunteti singura cu probleme fizice si psihice dupa nastere si ca este normal
ca aproape un an dupa nastere sa nu fiti la fel ca inainte de sarcina. Corpul
dvs. a trecut printr-un adevarat proces in timpul cat ati fost gravida si are
nevoei de timp si energie sa-si revina la starea normala.
Cautati solutii de ajutor - sfatul de la
Desprecopii.com:
Revenirea la starea normala de dinainte de sarcina necesite multa rabdare si
timp, dar iata catea sfaturi ca sa va fie ceva mai usor in aceasta perioada:
Sunteti cam uituca? Puneti peste tot biletele cu "nu uita …."
Nu puteti dormi bine noaptea? Lasati bebelusul de cateva ori la bunici si
iesiti din cand in cand doar cu partenerul dvs. in oras
Aveti prea multe contacte sociale (vizite, invitatii diverse) care va
obosesc? Spuneti-o pe fata si renuntati fara suparare la cateva dintre ele
Va faceti prea multe griji? Nu asteptati prea mult si stati de vorba cu
medicul dvs. de familie. Uneori va puteti simiti obosita din lipsa de fier sau
sa aveti probleme cu glanda tiroida.
Chiar si daca nu aveti nimic serios, dupa o simpla discutie cu doctorul va
veti simti ceva mai usurata. Iata citeva dintre cele mai bune sfaturi si trucuri
care va pot fi de folos pentru a putea depasi aceasta etapa - pe plan sexual -
pe care ar trebui sa le faceti cunoscute si partenerului dvs.
Intrati pe forumul Clubul Scutecelorsi veti
vedea ca nu sunteti singura mamica care are aceste probleme. Solidaritatea de
grup va va ajuta :)
si eu am o problema cu caderea parului sunt mamica de 4 luni si sunt ft fericita cum a spus si ramona al doilea copil nu as mai vrea sa fac cu toate ca imi plac ft mult bebici dar e suficient ca am o fetita acum sa am grija sa o cresc sanatoasa si cu o educatie buna decat
Andreea, mama de doi ani
Asa este.Abia dupa doi ani de la nastere pot spune ca ma simt la fel ca inainte de a ramane insarcinata. Masare minune, maaare bucurie, mare raspundere, mari griji...Oricum, ceea ce vreau sa le transmit tuturor mamicilor si viitoarelor mamici este sa se bucure din plin de burtica lor mare, mica, prea mare sau prea mica, prea rotunda sau prea tuguiata...cui ii pasa, sa nu uite de ...EL,colegul de viata, ca, de, merita si el multa, poate si mai multa atentie decat inainte si sa stie fiecare ca piticul ei este cel mai si mai si mai...Sa ma contrazica cineva, daca poate!
lavinia
am 28 de ani si acum o luna am adus pe lume cel de- al treilea copil.consider ca e o mica performanta si sant mandra de toti trei.experienta ma face sa nu am problemepostnatale ma simt perfect singura chestie cu care inca nu ma impac este ca si aceasta ultima nastere a fost la fel de dureroasa ca si celelalte.nu mi se pare corect sa suferi atat.nu pot sa spun ca viata mea a fost schimbata de copii ci ca viata mea de la 21 de ani incoace o reprezinta copiii.am renuntat incet incet la toate amibitiile de cariera,visul cu femeia puternica si independenta pe care il visam candva.sant total dependenta de familia mea si nu-mi doresc sa schimb nimic.va doresc fericire.
iris
din propria experienta pot spune ca intr-adevar timpul vindeca mai toate; inclusiv panica tinerei mamici, pina intr-atit ca devin curajoase si mai fac inca un copil; treptat iti dai seama ca micutii nu sint atit de fragili, si ca invata uimitor de multe si de repede in special inspre 2 ani si dupa; e o minune cum asimileaza ca un burete si invata sa se descurce; au nevoie de noi in continuare dar simtim ca ne putem relaxa; eu am doua fetite si pot spune ca la al doilea copil n-am mai avut probleme de genul asta; pur si simplu nici nu mai ai timp! bucura-te de bebe si de toate lucrurile bune din viata ta, nu uita ca sint si rele pe lumea asta dar tu ai minunea ta!
Vilma
Draga Ramona, ma recunosc pe mine in ceea ce spui tu....acum cateva luni. In schimb, temerile acestea au inceput sa paleasca odata cu apropierea si mai ales odata cu trecerea in al doilea an de viata al copilului. Incepi sa devii mai degajata, copilul incepe sa-ti raspunda in felul lui si incepeti mai ales sa comunicati mai bine.
presupun ca nu ai inceput serviciul. Ar fi o schimbare in bine pentru psihicul tau, daca ai avea cu cine sa lasi copilul pentru 6 ore (program redus pana cand implineste copilul 2 ani). Faptul ca mai iesi din casa si mai schimbi o idee cu persoane straine poate fi un tonic foarte bun pentru suflet.
Acesta este sfatul meu si totodata experienta mea. Tu vei face cum crezi de cuviinta.
Mult succes si sanatate.