despre ce facem cand nu ne mai putem stapani copilul, veti citi:
La inceput am crezut ca sunt probleme de personalitate
Telefonul de la gradinita: Nu ii mai putem controla
Nu ma asculta, minte si bate alti copii
Ce pot face parintii cand copilul este greu de stapanit?

Iata ce povesteste o mamica pe forumul Desprecopii:

Avem probleme cu copiii nostri, care la inceput le-am pus pe personalitate ("Lasa draga ca au copiii personalitate"), apoi pe rasfat, insa nu se mai poate.

La inceput am crezut ca sunt probleme de personalitate

Avem probleme cu copiii nostri, care la inceput le-am pus pe personalitate ("Lasa draga ca au copiii personalitate"), apoi pe rasfat, insa nu se mai poate.

Pe scurt, avem doi pui: Alex (baietelul) de 2 ani si jumatate si Aylin (fetita) de un an si jumatate. Suntem departe de orice ajutor, fara bunici, rude apropiate (cel putin din partea mea) si prieteni putini din lipsa de timp. Am incercat sa ii crestem cum putem mai bine, le-am oferit tot ce au avut nevoie, fara insa a ii ingropa in cadouri sau a le face pe plac la fiecare prostioara pe care o vroiau.

Cu Alex am stat acasa pana la un an, cand a trebuit sa il duc la gradi pentru ca mai aveam putin si nasteam pitica. Apoi am continuat sa stau cu cea mica acasa pana la 8 luni cand am gasit un job bun si a inceput si ea gradinita. Nu au dus lipsa de afectiune, nu au dus lipsa de atentie, si totusi sunt copii-problema.

Telefonul de la gradinita: Nu ii mai putem controla

Totul a culminat astazi, cand m-a sunat educatoarea de la gradi unde sunt amandoi ca nu ii mai poate controla. Dupa vacanta de iarna de 2 saptamani lucrurile s-au inrautatit. Aylin face o criza de nervi si plans la fiecare 10 minute, daca o atinge cineva, daca ii spune "hai la masa", daca... , daca... si pare ca se inrautateste situatia in fiecare zi. Acasa cere din ce in ce mai multa atentie, este plangacioasa, vrea tot timpul in brate si dupa ce a ajuns in brate vrea jos, mai da o tura si apoi iar in brate... am ajuns sa fac totul cu ea in brate, pentru ca nu vrea sa inteleaga ca sunt situatii in care trebuie sa o las jos pentru cateva secunde daca am nevoie de ambele maini (ca sa deschid o sticla sa ii dau apa de exemplu). Poate fi partial si de la un canin care iese zilele astea, dar de dormit noaptea doarme bustean, de mancat mananca ca de obicei si nu stiu pe ce sa mai dau vina.

Nu ma asculta, minte si bate alti copii

Alex a inceput sa nu asculte, i se zice sa vina la masa si el zice NU si rade, minte cu nerusinare, da cu picioarele in copii, se poarta urat cu ei si le smulge jucariile din mana, tipa si urla indiferent daca are motiv sau nu, ii deranjeaza pe toti copiii cu actiunile lui. Astazi, de exemplu, la pranz, a asezat educatoarea saltelutele pe jos pentru siesta. Alex a inceput sa traga si sa arunce cu saltelutele, spunand ca nu vrea sa faca dodo (nici el si nici ceilalti copii). Este trimis sa reflecteze la ce prostie a facut si el tipa la educatoare, incepe sa dea cu picioarele in ea si sa faca crize de nervi.

Nu stiu cum sa abordez situatia. Am incercat sa tot gasesc scuze, motive pentru care sunt asa copiii mei. Dar acum este momentul sa gasesc si rezolvari. Pentru ca acum nu mai este doar problema mea ca ei sunt asa, va fi si problema celor cu care vor sta cat suntem eu si sotul la servici. Citeste si: Ce facem cand copilul are tendinte agresive

Prietenii nostri nu ne intelegeau cand le ziceam ca nu face fata un adult la doi copii (ai nostri). Astazi educatoarea mi-a confirmat banuielile: a zis ca copiii mei ar avea nevoie fiecare de cate o educatoare.

Noi nu suntem violenti, nici cu copiii nici intre noi, deci nu aveau de unde sa vada violenta (ba chiar Alex refuza sa vada ceva mai dur la televizor, o secventa dintr-un film cu batai sau suspans, cere sa schimbam programul). Poate ca suntem putin nervosi, uneori obositi sau tracasati dar incercam sa nu ii respigem, sa le oferim ce au ei nevoie, sa nu tipam la ei. Ne coboram mereu la nivelul lor, le explicam la nesfarsit ce este bine si ce nu, ii laudam cand fac ceva bine, le dam dovezi de iubire (cred ca prea mult ii pupam si mangaiem tot timpul, ii alintam cu tot felul de nume haioase, facem jocuri zapacite impreuna). Ce mai, noi consideram ca avem cat de cat armonie in familie si ca nu este ceva ce i-a traumatizat sau sa aiba un exemplu negativ in familie.

Ce pot face parintii cand copilul este greu de stapanit?

Nu stiu incotro sa o apuc. Am citit articole despre psihologia copilului la varsta asta (eu insami am terminat facultatea de psihologie dar din motive nefericite nu am profesat), stiu ca au multe frustrari pe care nu le pot exprima, limbajul este o problema pentru ei, traind intr-un mediu trilingv (acasa - romana, la gradi - franceza, la televizor si cateva prietene de ale mele - engleza).

Incerc sa inteleg cum functioneaza creierasul lor, sa stiu incotro sa o apuc. Vreau sa ii crestem bine si frumos, sa devina adulti responsabili si de incredere.

Ajutati-ma putin, nu ii mai inteleg, nu ii mai pot stapani, nu stiu ce sa mai fac cu ei, totul mi se pare o lupta. Iata ce sfaturi a primit mamica noastra de la alte mamici - aici

Cum să gestionezi un copil greu de stăpânit  - sfatul specialistului in parenting

Când copilul este greu de stăpânit, este natural ca părinții să se simtă frustrați și copleșiți. Dar este important sa isi pastreze calmul atunci când copilul are o criză. Reacțiile  emoționale ale parintilor pot amplifica comportamentul negativ al copilului. Respiră adânc și încearcă să îți controlezi emoțiile.- spune Amalia Averescu, psiholog - pentru Desprecopii

 Iată câteva sfaturi pentru a face față acestor situații dificile:

1. Rămâi calm: Este esențial să îți păstrezi calmul atunci când copilul are o criză. Reacțiile tale emoționale pot amplifica comportamentul negativ al copilului. Respiră adânc și încearcă să îți controlezi emoțiile.

2. Înțelege cauza comportamentului: copiii mici nu au întotdeauna capacitatea de a-și exprima sentimentele și nevoile în mod adecvat. Încearcă să înțelegi ce anume declanșează criza. Poate fi oboseala, foamea, frustrarea sau dorința de atenție.

3. Stabilește limite clare: Copiii au nevoie de limite pentru a se simți în siguranță. Stabilește reguli clare și fii consecvent în aplicarea lor. Asigură-te că copilul înțelege care sunt consecințele comportamentului inadecvat.

4. Oferă alternative: În loc să spui doar „nu”, oferă copilului alternative acceptabile. De exemplu, dacă nu poate avea o anumită jucărie, sugerează-i o altă activitate sau jucărie pe care o poate folosi.

5. Încurajează comportamentul pozitiv: Recompensează comportamentul pozitiv prin laude și recunoaștere. Copiii sunt mai predispuși să repete comportamentele care le aduc atenție și aprobare.

6. Fii un model de comportament pentru copilul tau: Copiii învață prin observare. Arată-le cum să gestioneze frustrările și emoțiile prin exemplul tău. Demonstrează-le cum să rezolve conflictele în mod calm și constructiv.

7. Folosește tehnici de distragere: Dacă observi că copilul tău este pe punctul de a avea o criză, încearcă să-i distragi atenția cu o activitate interesantă sau un obiect nou.

8. Respectă rutina și programul zilnic: Copiii se simt mai în siguranță și mai liniștiți atunci când au o rutină clară. Menținerea unui program regulat de mese, somn și joacă poate reduce crizele de comportament.

9. Acordă-i atenție pozitivă regulată: Asigură-te că îi oferi copilului atenție pozitivă și timp de calitate. Acest lucru poate reduce comportamentele negative care sunt adesea un mod de a căuta atenție.

Fiecare copil este unic și poate avea nevoie de strategii diferite pentru a-și gestiona emoțiile și comportamentele. Cu răbdare, consecvență și sprijin, poți ajuta copilul să învețe să își gestioneze mai bine emoțiile și să își dezvolte comportamente pozitive.

Va recomandam sa mai cititi si:

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️