Comentarii la articole

e o poveste de dragoste asa frumoasa...sper s fiti fericiti...caci sunt oameni care cauta cu disperare un strop de fericire, de dragoste si putini dintre ei au parte de aceasta minunatzie...casa de piatra...

Da e misto!!! Dar si tu nu ai reactionat cum a vrut el!!! L-ai cam dezamagit!

e o poveste de iubire f frumoasa...cam aceeasi poveste o traiesc si eu aici in germania...va doresc sa fiti fericiti si sa va iubiti pana la adanci batraneti tot asa

nu uita cä iubirea se naste din iubire.nu existä pe lume nimic mai frumos decat sä iubesti , sä fi iubitä si fericitä.vä doresc din suflet ca iubirea voasträ sä nu se stingä niciodatä .

am deschis acest site intamplator si mi sa parut tare interesant ca oamenii mai pot sa-si expuna ideeile lor.eu am un prieten de 4 ani si nu m-a cerut inca in casatorie cu toate ca stam impreuna de 2 ani.unul din motive cred ca ar fi acela ca suntem inca studenti si un pas ca asta nu prea ne-ar ajuta cel putin deocamdata.dar totusi ma gandesc cand o sa fie si el decis in privinta asta.fiecare femeie sa gandeste cred cu emotie si nerabdare la ziua cand va purta rochia alba de mireasa.pana la acest eveniment pe care mi-l doresc din tot sufletul mai am de asteptat sper sa nu fie prea mult ca stiti si voi omul isi cam pierde repede rabdarea si mi-e teama ca atunci cand se va hotara sa nu fie mult prea tarziu.

stii mia placut povestea ta de dragoste cu frica de parca teai maritat dar sper ca sunteti foarte fericiti. Stii el nu era inca crezut in sine dar te iubea asta a dat dovada de un cuplu care incearca sa fie fericiti si va reusit

Pai iubytul tau te-a cerut in casatorie la 15 ani?sau ai mai mult?

Partea mea este familia mea.

Felicitarile mele, Ce iti pot spune...am intrat intamplator pe acest site, site pe care nu l-am mai deschis de foarte mult timp si am citit intamplator povestea ta...si e minunata...poate asemanatoare cu a mea...dar in acelasi timp atat de diferita. Nu demult citeam si eu atat de des randurile acestui site asteptand cu fericire minunatul moment cand aveam sa devin mamica...dar acum totul e diferit...acum totul pare atat de neoptimist si e foarte greu si doare. Dar sa lasam asta...acum e un moment de fericire pentru tine si sa nu lasi nimic sa ti-l ia de langa tine. Iubeste-ti sotul, iubeste-l ca si cum maine ar fi ultima zi, fa-l sa se simta iubit asa cum nu s-a simtit niciodata. Si eu locuiesc acum alaturi de un om minunat in Austria, un om pe care il iubesc mai presus de orice... si ne-am cunoscut printr-o simpla intamplare...dar cu un destin scris inaintea noastra, un destin ce mai devreme sau mai tarziu avea sa se intample...si asa a fost. Felicitari inca o data, sa stii ca, dupa cum cuvintele tale pe care le-ai asternut arata, esti o femeie fericita si in acelasi timp norocoasa. Cu drag, Georgiana

Desi nu am copiii....ne-ai transmis toate sentimentele tale....FELICITARI pentru bombonica!

Am citit povestea voastra si m-a emotionat! Nimic nu-i mai frumos pe lume decit nasterea unui copil! Sa va traiasca bombonica si numai bucurii sa va aduca-n casa! Simona

ce poveste frumoasa!

A fost foarte frumos si impresionant,ne-ai transmis toate sentimentele tale. Sa-ti traiasca bombonica FELICITARI

Dumnezeu sa va aiba in paza!

Super povestirea! :) Bine ca n-a durat decit 3 zile business trip-ul, altfel cine stie ce gaseai acasa! :) Asa-i cu avioanele mici: nu v-au spus sa stranutati la aterizare? Sau sa va aplecati in partea cealalta la viraj? :)) O sa re-incep si eu serviciul in curind si parca-parca mi-a mai venit inima la loc citindu-te. Pupici (din Toronto :))) )

Cam prea multe depre "afaceri" si cam prea putine despre copii in articolul de mai sus. Nu stiu de ce dar multi din romanii din afara tarii simt nevoia sa fie "demonstrativi", sa vada toata lumea cum este sa fi X functie in Y mare companie si sa iti mai cresti si copilul. Nu prea vad utilitatea unui articol de genul asta pentru mamicile romance. In rest toate bune si frumoase... Salutari din Toronto, Canada

Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu parerea Danei. Acest site este un alt fel de "confidente cu prietenele". Ma bucur pentru eroina ca a avut curajul si increderea sa-si destainuie trairile cele mai profunde, noua. Te iubim, iti suntem alaturi si ...te mai asteptam la o barfa mica.

Bravo Andrada! Esti o femeie desteapta si o mama eroina. Sotul tau trebuie sa fie mandru de tine!!!

esti sigura ca vocatia ta e de inginer? ca mie tare mi se pare ca ai talent de narator...ai un stil concis si plin de umor...genul de relatare actual...poate reusesti sa il fructifici si intr-un jurnal...sau mai mult chiar...pupici, Anda!

Si eu sunt o mama singura cu un copil de 1an si jumătate si diagnosticat cu o boală genetică irecuperabila . Nu mi-e nici rusine si nici teama sa recunosc ca e grea viata intr_unul singur dar nu e imposibilă. Ma bucur in fiecare clipa de copilul meu cat va fi posibil . Nu poti obliga pe nimeni sa iubesca si nici sa isi asume o răspundere. Sunt mama si am parte de toata dragostea din lume si profit maxim de ea, chiar daca cea mai mare temere a mea este că fiul meu mă va condamna peste ani ca am luat decizia de a ma separa de tatal lui.Dar a fost cea mai buna alegere la momentul acela , asa am considerat eu. Dar tatăl lui va fi întotdeauna indiferent daca ii va conveni sau nu.Sunt multe de spus dar asta e important sa le oferim copiilor nostri toata atenția si dragostea din lume ca ei sunt binecuvântarea noastră, a tuturor mamelor.