Comentarii la articole
Comentarii la articole
-
In aceasta pagina gasiti toate observatiile voastre la diverse articole din site-ul nostru.
Ele nu sunt grupate pe articole ci ordonate in functie de data trimiterii.
Daca doriti sa vedeti lista unui anume articol, urmati "linkul" cu numele articolului si - in pagina articolului - apasati pe "Lista de discutii pe aceasta tema"!
Cauta in comentarii
Puteti sa folositi formularul de mai jos si tipul de sortare pentru a accesa comentariile la articole
Sortati dupa data!
Nr. Comentarii: 18348
Output "✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Comentarii vizitatori
Citeste toate comentariileCe sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII
Am citit ceea ce ati scris,nu am cuvintele potrivite pentru a exprima aceeasta durere a noastra a femeilor eu cred ca nu exista inca cuvintele potrivite pentru a exprima aceasta durere a noastra care ne va insoti mereu oriunde am fi si orice am face.Important e sa luptam sa putem merge inainte si dragostea,afectul sa il oferim copilului care se va naste ca doi copilasi.va doresc doar bine si va salut.multumesc.
DIN INTAMPLARE AM DESCOPERIT ACEST SITE,DAR CU TOATE ASTEA AM STAT SA CITESC TOATE POVESTIOARELE TRISE PRIN CARE TRECEM SUTE DE FEMEI.PE LANGA SUFERINTA PE CARE TI-O PROVOACA O ASEMENEA INTAMPLARE NEFERICITA ESTI NEVOITA SA SUFERI IN CONTINUARE PENTRU CA NU STI CAUZA PROVOCARII ACESTEI NENOROCIRI PENTRU A PUTEA SPERA CA INTR-O BUNA ZI VOM PUTEA FII MAMICI.SARCINA MEA S-A OPRIT DIN EVOLUTIE LA 22 SAPTAMANI DIN CAUZA PLACENTEI CARE ERA MATURA(MULT MAI MATURA DECAT UNA LA TERMEN).AM DESCOPERIT ACEASTA TRISTA VESTE IN TIMPUL EFECTUARII UNEI ECOGRAFII NORMALE LA CEREREA MEA DE DRAGUL BAIETELULUI MEU PE CARE NU IL PREA. SIMTEAM SI DE ACEEA FACEAM ECO.MAI DES ,FARA A MA GANDI VREO CLIPA CA S-AR PUTEA INTAMPLA CEVA RAU,PTR CA IN URMA CU 2 SAPTAMANI EFECTUASEM MORFOLOGIA FETALA DE CARE ERAM FOARTE INCANTATA,VAZANDU-L CUM ISI SUGEA DEGETELUL,CUM DUCEA MANUTELE LA OCHISORI,CUM SE HRANEA(PRECUM UN PESTISOR)...A TRECUT UN AN FIX DE CAND S-A INTAMPLAT ACEASTA MARE TRAGEDIE,INTAMPLANDU-SE EXACT IN JOIA MARE A PASTELUI TRECUT.EU NU MI-AM PIERDUT INCA SPERANTA CA VOI AVEA UN COPIL DAR MA SPERIE FAPTUL CA NU MI S-AU DAT DE FACUT DECAT ANALIZELE PE CARE LE FACUSEM INAINTEA SI IN TIMPUL; SARCINII DESPRE CARE AM VORBIT,FARA A-MI DA CEVA SPECIAL DE FACUT,CEVA CARE SA RELATEZE CAUZA PTR CARE PLACENTA MAE ARATA CA O
Multumesc pt articol.Descrie tot ce am simtit eu in ultimele 4 saptamani, de cand am pierdut baietelul meu, la o zi de la nastere. E un calvar care nu stiu cand se va termina si ceea ce ma tine cat de cat intreaga e dorinta de a mai avea un copilas si gandul ca si alte mame au trecut prin aceeasi suferinta.
Am dat din intamplare peste acest site,am citit toate articolele care m-au interesat,insa in mod special le-am simtit aproape pe cele referitoare la pierderea unei sarcini deoarece asa dupa cum cred ca v-ati dat seama si eu am pierdut o sarcina.Prima mea sarcina,in timpul varstei de 26 de ani .Am aflat in urma efectuarii unei ecografii pe care decisesem singura sa o fac ,medicul cu care ma tratam spunandu-mi ca nu ma ajuta cu nimic ecografia,ca sarcina mea era oprita in evolutie la 12 saptamani desi eu ma aflam deja in a 18-a saptamana.In afara acestei vesti socante am trait si spaima si trauma unui chiuretaj si a tratamentului post-operator.Mai tarziu am aflat ca in timpul chiuretajului mi s-a facut o rana pe col pe care am cauterizat-o si am tratat-o pana cand mi s-a spus ca totul este ok si ca putem trece mai departe, ba chiar putem incerca sa avem un alt copil.Atunci cand am cerut detalii despre chiuretaj ,despre cauzele pierderii sarcinii ,despre cum arata copilul ,toti au ridicat din umeri.Cu sotul meu nu am vorbit prea mult despre acest incident, el punandu-si spernta mai mult intr-o sarcina viitoare insa eu am ramas in continuare cu tot felul de intrebari.Eu stiu f bine ca nu-mi este de folos sa stau si sa-mi plang de mila sau sa ma plafonez in aceeasi idee obsedanta ,insa au trecut 6 ani si am incercat ,fara tragere de inima din partea mea, sa mai avem un alt copil,iar acum aceste incercari s-au rarit din ce in ce mai mult.Si peste toate acestea timpul trece!
Articolul acesta este extraordinar si tin sa va multumesc pentru el. Eu am pierdut 2 sarcini, ambele oprite in evolutie (18 respectiv 19 saptamani) si inca nu am reusit sa formulez ceea ce simt. Acest articol a reusit sa exprime in cuvinte toate, absolut toate sentimentele, emotiile, trairile mele, inclusiv reactiile celor din jur. Cu ajutorul lui am ajuns sa discut cu mamici aflate in situatii similare, cu care
Buna, ma numesc Anca si vreau sa va felicit pentru ca mi-am dat seama ca ceea ce simt eu acum in urma pirderii sarcinii au simtit si ale femei, ma simteam atat de vinovata ca nu vreau sa o vad pe prietena mea care la 3 luni dupa ce am pirdut copilasul a ramas insarcinata iar acum sunt nevoita sa o vad cum ii creste burtica, sincer uneori chiar imi este necaz pe ea. Eu am pierdut sarcina la 35 saptamini, de necrezut in secolul nostru, dar dupa cum spuneati natura si dumnezeu hotarasec uneori pentru noi. Atunci cand sa intamplat am crezut ca totul sa prabusit si nu vroiam nimic decat sa fiu lasata sa plang intruna, nu am vrut nici macar sa incerc sa ma misc deoarece eu am cezariana in incercarea de a fi salvat baitelul meu, nu cred ca cineva poate intelege durera pe care o simti, o spun din experienta pentru ca atunci spuneam cu detasare ca mama mea a pierdut 4 sarcini toate intre 6 si 8 luni nu mi se parea o foarte mare pirdere sau nici macar nu ma gandeam la sentimentele pe care le-a avut, dar dupa cele intamplate si dupa ce am trait propria experienta am inteles ca durerea este imensa, ca legatura se formeaza din primele saptamani de viata nu dupa ce ai nascut, eu ii vorbeam in permanenta, ii cantam, il intrebam daca ii place ce am mancat, ii spuneam noapte buna sau buna dimineata, sau uneori cand ma sacaia il certam binenteles in gluma. Au trecut 9 luni de atunci chiar azi cand va spun povestea mea, pe data de 8 este ziua in care l-am inmormantat pentru ca sotul meu asa a dorit sa il inmormantam, eu nu l-am vazut pentru ca fusesem anesteziata total, am insa fotografii pe care insa nu le-am vazut inca, poate va intrebati de ce sincer imi este teama. Nu stiu cand voi scapa de durerea pe care o simt sau sa nu ma mai gandesc incepand cu momentul in care a inceput hemoragia si pana in momentul in care am adormit, nu pot sa il uit pe medicul meu curannt catodata simt nevoia sa il vad ma gandesc ca el la vazut ca a incercat sa il salveze ca la atins. Imi este dor de el si il intreb ce face si sper ca sa intalnit acolo sus cu tatal meu iar el are grija de el asa cum as fi avut eu, nu cred ca voi uita vreodata cu toate ca acum sunt din nou insarcinata in 10 saptamani, si sunt trista pentru ca eu tot la el ma gandesc mai mult decat la bebele din burtica si binteles ca imi este teama sa nu se repete motiv pentru care parca incerc sa neg sarcina acesta in loc sa fiu fericita, imi este necaz pe mine pentru ceea ce simt si sper ca cu timpul o sa ma comport ca si cu primul copilas, o sa incep sa ii vorbesc si sa il mangai. Acum o sa inchei felicitanduva inca odata pentru articol.
Am pierdut o sarcina dupa ce la 7 saptamani si 2 zile si-a incetat evolutia. Am suferit foarte mult. Am avut insa puterea de a trece peste si datorita fetitei mele, pe atunci de 3 ani si 8 luni, care avea multa nevoie de mine. In general acel an a fost unul de cosmar pentru noi. Regrat si acum acea pierdere, si, in general, cand merg la biserica aprind o lumanare si pentru sufletul acelui pui pierdut.Este foarte bun acest articol, pentru ca o femeie sa incerce sa-si revina dupa o asemenea pierdere. Imi doresc inca un copil, dar care intarzie sa apara. De cand am pierdut sarcina nu am mai ramas insarcinata, dar inca mai sper.
Cat de emotionant, mi-au dat lacrimile. Sa va traiasca papusica.
Dragelor, nu va lasati amagite, pilula si steriletul sunt avortive, cine foloseste aceste medode de contraceptie, nu stiu nici cate avorturi fac si nici cand.Defapt toate medodele contraceptive sunt pacat in fata Lui Dumnezeu.Sa ne intoarcem toti fata catre Dumnezeu si sa-l punem pe Dumnezeu inainte de toate..si toate celelalte atunci vor fi bune.
am 23 de ani si am un copil de 19 luni,folosesc pilula ca metoda de contraceptie.doar ca eu am o mica problema.......mama mea a fost operata de cancer mamar(de san)si in prescriptia pilulei spune ca nu e indicat de folosit in acest caz.as vrea sa stiu daca implantul are aceleasi efecte ca si pilula.......
am 31 ani, nu am avut nici o nastere, am avut doar o intrerupere de sarcina acum 10 ani, doresc sa imi fac ligatura trompelor uterine , sterilitate permanenta.. se poate asa ceva?va multumesc.
Nu sunt de acord cu avortul,risti sa nu mai poti avea copii,protejeaza'te.
super articol. ms
este un articol foarte reusit
ceaiul de menta sau tei ajuta la slabit?
foarte interesant ...
Buna va rog sa ma ajutati am facut 3 inseminari am ramas o dat insarcinat dar din pacat am ramas cu extrauterina si a mai ramas o dat tot cu extrauterina acuma am o singura tronpa va rog spunetim ce sanse am sa mai ramin luna ast am avut ovulatie ce sanse am sa ramn insrcinat dac am facut in perioda fertila ???
as vrea mai multe detalii la aceasta tema!! nu ar fi de prisos si imaginile!
interesant articolul!stiti cumva unde se pot face tratamentele si cat costa?multumesc
Asta este intradevar un articol bun. La obiect si profesional explicat.