Comentarii la articole

vreau sa va zic ca mam chinuit de 2 ani sa fac un copil si an sfarsit ramasesem ansarcinata am facut toate ecografile si mia zis ca e foarte sanatoasa iar la varsta sarcini la 6 luni am racit si miam sunat medicul si mia spus sa beau ceai ca nu o sa se antample nimika la 32 de saptamani mi sa rupt apa am mers la spital si mia spus ca nu sunt de nascut eu pierdeam sange si un medic rezident mia spus ca am probleme cu rinichii,erea an seara acea medicul meu de garda dar la trimes pe ecel medic care mi spus ca am probleme cu rinichii,eu iam spus la rezident ca vreau la alt spital sa fiu transefrata si ca nu o sa mai stau acolo mia chemat an sfarsit medicul meu si mia spus ca nu o sa ma mai vada am stat pana a doua zi s vina medicii la lucru si am vb cu un medic si mia spus ca nu pot sa nasc normal mama mea la rugat sa nasc normal si nu avrut ma lasat fara lichid o saptamana pana ia zis mama cat o costa sa ma bage sa nasc odata si ia spus mamei ca 300 de euro o costa ia dat mama bani si ma bagt am nascut o fetita de 1700 kg erea perfect sanatoasa la nastere asa nea spus docora de copii iar dupa trei zile mia murit fetita cauza nu se stie la autopsie mia spus ca am fost eu racita si sa transmis raceala la ea ce trebuie sa fac cine este de vina va rog ajutatima sami revin

Am Fost la ecograf si aveam 5 saptamani totul era bine, dar dupa 2 zile am avut crampe si singerari am Fost la control si mi- au zis ça sunt 50 la suta sa- l pierd, a trebuit sa stau la pat o sapatamana, am facut analizele marti , iar dupa vineri sa vedem evolutia , din pacate m- au anuntat ça am pierdut sarcina , nivelul hormonului de sarcina a scazut de la 1650 la 375, nici macar nu am simtit cind l- am pierdut!! Am incercat mai mult de un an sa il am, am facut tratament hormonal timp de o luna si s- a prins imediat? Eram CEA mai fericita pers din lume , nu inteleg ce s- a intimplat, toate analizele mêle erau perfecte, nu stiu cum o sa pot trêce peste asta , urasc tôt si pe toata lumea in jurul meu, dak m- as fi dus si eu poate era mai bn !

DA ...si eu am pierdut o sarcina la 28 de sap,,nu credeam ca o sa am vreodata puterea sa vb despre asta....a fost fff greu numai cn a trecut pe aici poate intelege....nu am avut curajul sa vb despre asta togmai ptr ca nu am simtit ca persona de langa mn ar putea intelege ba mai mult vezi pe chipul lor ca mesajul nu a ajuns la ei nu inteleg de ce atata suferinta ptr un ;;avort;;nu este chiar asa spun doar atat ..atat femeilor mai alrs care sunt mame ar trebui sa intelega ca si noi am trait perioada sarcini cu ,copilul in pantece...am trait nastere la fel ca el numai ca la sfarsitul nasteri am primit un copil mort........timpul trece dar urma din sufletul nostru o sa ramana nu asteptati sa va inteleaga toata lumea ..........nu se poate....acum sunt din nou insarcinata si traiesc cu frica ca se poate intampla la fel e greu...poate ca acest copil poate sa mi umple oarecum o parte din gol ...............sa ne rugam ca d zeu sa nu ne incerce pe nici una cu copii nostri ...amin.

am pierdut si eu mai multe sarcini,urmate de depresii dupa depresii. M-am hotarat sa adopt si acum ma gandesc ca am pierdut atatia ani si am suferit atat de mult, cand sunt copii care se chinuie in orfelinate, copii abandonati pe care nu-i vrea nimeni. Sunt fericita cu alegerea mea si sper sa ne dea D-zeu sansa sa fim parintii unui copilas. E dureros sa pierzi o sarcina,dar ganditi-va la alternative. POate D-zeu vrea sa fiti mamele unor astfel de copii;nu le intoarceti spatele! Va pup!

Dragele mele, stiu si va inteleg ce simtiti, am pierdut si eu o sarcina si oricat de puternice am incerca sa fim, si oricat de mult ne-ar sustine cei din jur, nu e usor sa treci peste... Dar Dumnezeu e mare si necunoscute sunt caile Lui. De aceea va zic sa aveti credinta puternica si o sa fie totul bine, si o sa vina alta sarcina care o sa va stearga durerea din suflet. Dupa ce am pierdut sarcina, am citit pe unul din forumuri despre Sfantul Nectarie, am gasit pe net Acatistul si va sfatuiesc pe toate sa faceti acelasi lucru, sa va rugati neincetat si minunea nu va intarzia sa apara! Daca aveti ocazia, mergeti si la sfintele moaste ale Sf Nectarie, la Bucuresti, eu o s-o fac cu prima ocazie. Pe mine rugaciunile catre Sf Nectarie facatorul de minuni m-au ajutat foarte mult, acum sunt din nou insarcinata, multumesc Domnului. De aceea va indemn pe toate sa aveti credinta puternica, sa va rugati Sf Nectarie ca prin intermediul puternicilor sale rugaciuni, sa va Dea Domnul o noua sarcina. Doamne ajuta!

si eu am pierdut o sarcina la 13 saptamani in februarie si a fost fffffffffff multa durere in sufletul meu si al sotului.la 10 saptamani am fost la control si mi s-a spus ca e totul ok dupa o saptamana si juamtate am avut scurgeri maronii si m-am dus din nou la control,ceea ce speram sa nu se intample s-a intamplat,am vazut cum doctorita se straduia sa gaseasca inimioara care nu mai batea si mi-am dat seama ca inevitabilul se produsese deja,a urmat un chin in afara de cel sufletesc si unul fizic deoarece medicii care m-au consultat nu aveau pic de compasiune,asteptand pe hol sa ma consulte auzeam plansete de copii si vedeam afise ,cred ca e cel mai urat cosmar al unei mame.am o fetita,un ingeras de 2 ani dar ne doream un al doilea si cand a venit nu ne-am asteptat si ne-am bucurat dar ne-am bucurat degeaba....cred ca daca nu as fi avut fetita mi-ar fi fost mult mai greu dar pt ea am mers mai departe. acum asteptam sa vedem daca minunea s-a produs din nou si speram sa nu mai avem parte de probleme ceea ce doresc tuturor celor ce vor sa devina parinti,sa auzim numai de bine

buna sunt noua pe aici am trecut si eu printr o experienta urata anul trecut am facut un avort si nici acum nu mi am revenit am 39 de ani si nu mai reusesc sa raman dar intotdeauna mai este o speranta nu.cand vad un bb afara ma podideste plansul asta e poate nu sunt sa fiu mamica va pwp alexandra

buna fetelor, trist dar adevarat sa fi mamica doar noua luni (il simti cum te adora, respira si te atinge...) de fapt, nu mai e cu tine..de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna, de fapt...ai pierdut orice legatura cu lumea reala (incepand cu acea zi trista)...din acea zi sunt irecuperabila..desi mai am doi copii acela a fost este si va fi mereu in trupul sufletul si mintea mea! va pup

buna sunt madalina am 24 de ani si la fel ca si voi am avut o pierdere de sarcina,sunt sigura ca doar cine a trecut prin asta intelege ce este in sufletul nostru...sa incep cum este normal cu inceputul,am luat vreme de 9 luni anticonceptionale anul trecut in octombrie am hotarat sa nu mai iau si ca e timpul sa am un bebe pana in luna martie 2009 am folosit tot felul de metode sa nu raman insarcinata deoarece trebuia sa mi se curete organismulde la anti...cum nu am mai folosit nimic am si ramas au fost zile in care faceam si doua teste pe zi ne doream foarte mult un bebe si eu si viitorul meu sot(pe 4 iulie avem nunta)pana cand inainte cu cateva zile de paste am facut un ultim test si eram atat de fericiti incat nu ne mai pasa de nimic...a fost totul bine pana pe 12 mai cand am inceput sa sngerez m-am speriat si am mers la doctor aveam tensiunea 18 si colul deschis asa mi-a spus doctorul de garda(pe biletul de iesire col intre deschis nu stiu de ce mie mi-a spus altceva)pana seara mi-am pierdut puiul nu mai spun cat de greu imi este psihic,si nu cred ca imi va trece candva durerea pe care o simt in suflet nu o poate sterge nimeni si nimic niciodata,atatea planuri sperante,ma simt goala pustiita...tot ce-mi doresc este sa am un puiut cat mai repede.Va pup fetelor si sa ne dea Dumnezeu noua si la toate femeile din lume care isi doresc puiuti sanatosi si frumosi sa ne lumineze vietile...

buna fetelor inainte de orce vreau sa va sp ca imi pare extrem de rau si va inteleg suferinta!pe 11 ianuarie am pierdut si eu o sarcica la 18 saptamani cosmaru meu a incepu pe 9 ianuarie cand am fost la control pt ca asa eram programata in acea zi doc meu a constatat ca am colu deschis si punguta cu lichid iesita de la capu locului mia zis ca numai sunt sanse si ca in orce clipa urmeaza sa mi-sa rupa apa! nu am cuvinte sa va sp ce am simtit in acel moment toate cuvintele sunt de prisos :(( nu am vrut sa accept ce va urma sa se intampla pt nimic in lume am zis nuu nu se poate am simtit cum viata mea ia o intorsatura imensa:(( de 5 ani am asteptat acel copil si intro secunda am ramas fara ea sp ea ca am avut o fetitza pe care nu o voi uita nici o data si pe care o voi iubi toata vita mie greu sa accept ca am pierduto mie greu sa accept ca nu o mai simt in pantecul meu simt ca traescu un cosmar din care nu pot sa ma trezesc :(( am plans can am citit comtariile voastre am simtit durerea voastra :( ar mai fi multe de povestit din intamplarea mea nefericta dar prefer sa ma opresc aici ca ma doare fiecare clipa pe care mio aduc aminte!!! va doresc multa sanatate putere si d-zeu sa va bine cuvanteze pe toate cu copilsul mult dorit!va pup pe toate.

buna am pierdut si eu o sarcina de 4 saptamani.imi doresc mult un ingeras de acea am avut curajul de a ramane insarcinata la aceasta varsta, 17 ani.ce e cel mai dureros este ca tatal ingerului meu este indiferent la suferinta mea.am avut cel mai urat cadou de Craciun, MI-A MURIT COPILUL.

am pierdut si eu o sarcina la 22 sapt. la 2 zile dupa ce am fost la morfologie unde toate erau cum trebuie ba chiar era si baiat asa cum ne doream noi . E a doua sarcina pierduta daca nu ne-am dori asa mult un copil nu as mai incerca niciodata dar asa ... astepam cu nerabdare sa treaca timpul mai repede si sa putem incerca din nou

Buna, Si eu am trecut prin durerea pierderii unui inger.Puiul meu s-a oprit din evolutie la 9 saptamani.Ii o durere imensa ,ma simt ravasita si o sa ma doara toata viata pierderea lui.

e greu sa pierzi o sarcina si eu am pierdut una la 27 de saptamani nu pot uita nici o secunda acele clipe e foarte dureros sufleteste

buna am avut si eu o sarcina oprita din evolutie am facut un set de analize si miau esit bune pot sa mai am o alta sansa din nou anul acesta ce trebuie sa fac au trecut sase luni pot sa incerc din nou puteti sami spuneti si mie parea voastra va multumesc

Nici nu stiu cu ce sa incep,acum sufar foarte mult ptr k am pierdut din nou o sarcina,spun din nou pentru ca am mai pierdut una la sase luni,era fetita,au trecut doi anii de atucni si cu greu am vrut sa mai cred sa ma vindec de durerea din sufletul meu,dar am zis k va fi bine,si am ramas insarcinata si am pierdut la o luna mai exact,mam prezentata cu o sangerare si contracti,am avut parte de un avort spontan si de un chiuretaj dureros,am citi k multe femei au trecut prin asta si k durerea lor nu are cuvinte,sper ca eu sa ma vindec singura sa mai am curajul s amai incerc o data si sa cred in bunul; dumnezeu ca imi voi tine in brate copilul mult dorit,cat depre voi femeilor care ati suferit sper sa treceti peste durerea asta si sa capatai incredereain voi pentru k eua sta incerc sa fac

MA bucur mult ca am gasit un articol despre ceea ce ma durea si pe mine si ca vad impartasite povestile atator mame.Daca ma credeti am tastat pe google intrebarea care ma chinuie d ecateva zile:

buna!de la inceput vreau sa va spun ca va inteleg pe toate ce simtiti pt ca eu nu am pierdut o singura sarcina ci doua!una foarte mare adica 6luni si a doua saptamana trecuta la 3 luni.vreaun sa spun ca au fost doriti amandoi si a fost f.greu deoarece pe cel deal doilea lam pierdut acasa dimineata pe la ora 6 practic dupa accea miam dat seama mai bine si a fost ingrozitor ce am vazut.acum sigur ma gandesc la alt copil dar imi este teama mai ales ca medicii nu stiu din ce cauza.specific ca din prima luna mai ales ca a fost si planificat nu am mai facut nici un fel de efort deci nici la servici nu am mai fost.imi este f.greu si sunt si acum socata...

buna!Imi pare rau si ma cutremur cand va citesc povestile!Asa cum va inchipuiti si eu am pierdut o sarcina gemelara la 30 de saptamani.Bebelusii mei erau fetita si baietel si n-am crezut nici un moment ca voi trai ziua cand voi pleca spre casa cu mainile goale, trista si pustiita!Au trecut de atunci 3 ani jumatate dar inima mea inca mai sangereaza si ochii mei inca mai plang.E o trauma peste care o mama nu poate trece, indiferent de timpul scurs.Nu ma consider vinovata pentru ce s-a intamplat si nu am cautat vinovati, doar ca in mine si cu mine s-au petrecut mari schimbari, nu mai sunt aceeasi.Multe din lucrurile care erau importante pentru mine, acum nu mai conteaza.Durerea e cumplita pentru toate mamele care raman cu bratele goale, brate in care ar fi trebuit sa se cuibareasca bebe. Cauzele nu sunt cunoscute de nimeni, placenta imbatranita,fara motiv,hipertensiune,edeme, eu nu am scapat de nici unele. Mi-am facut toate analizele posibile si sunt sanatoasa, nu am nimic.Aceste analize le-am facut si inaintea sarcinii pentru ca a fost o sarcina dorita pe care am prins-o cu tratament urmat timp de 4 ani.Acum dupa inca 4 ani de incercari sunt gravida, dar nu e momnet in care sa nu ma gandesc ca e posibil sa se repete acelasi lucru. Daca voi ramane fara bebe?Si fac tot posibilul sa fie bine, tot ce depinde de mine.Dar va fi de ajuns?Prin asta doar am mai trecut o data si la fel am facut, am stat acasa si am avut grija de mine, nu am iesit din vorba medicului si pana la 27 de saptamani a fost perfect.Cum pot scapa de incertitudini?As vrea sa pot adormi si sa ma trezesc peste trei luni si atunci sa-l am pe bebe in brate, nici sa nu existe pentru mine aceste ultmime trei luni care imi par atat de lungi.Mi-e greu, nu fizic, psihic ma simt obosita, am obosit sa tot sper si sa -mi doresc sa fiu mamica, sa am casa plina.Roxana. stiu ca ti-e greu pentru ca si mie imi este.Din pacate nu de noi depinde,noi doar putem astepta si atat.sa fii puternica, si asta pentru tine nu pentru cei din jur, si sa continui sa faci tot ce e posibil pentru a-ti realiza visul.Iti doresc numai bine!

buna imi pare f f rau de ce sa intimplat.nici nu stiu de unde sa incep.dar voi increca in 2006 am a avut o sar cina care sa oprit in evolutie la 9 sapt dupa am tot fost la doctor si am ramas din nou insarcinata in mai 2007 pe 30iunie am avut nunta toate super bine si cu mare grija la un control de ruina sa zicem intr o simbata la 19sapt sa depistat ca este colul deschis si ca si a modificat forma.de aici incepe o intreaba istorie cu fiecare si dar fetita mea la 20 sapt nu a mai traitin aceea simbata m au internat dar doctorita care ma luat in evidenta nu avea voie decit garzi si ma preluat medicul de garda care m a tinut internata 1 sapt fara sa mi se faca serclaj(se coase colul)tot felul de analize si secretii cert este ca ma programat pentru serclaj peste 1 sapttimp in care am stat in pat si cu tablete am cerut externarea joi pina luni si simbata dim cind am mers la baie am simtit ceva in vagin am mers de urgenta la spital iar doctorul de garda a vrut sa ma consulte cu valvele nu l am lasat deoarece pe f o scria consult fara valve at mi a spus sa merg acasa sa i au no spa si sa vin luni la serclaj.dupa 10 ore a inceput o singerare puternica si am plecat de urgenta la spital acelaci spital era in camera de garda doctorul care ma ingrijit la prima sarcina pierduta.nu stiam ce sa fac?sa intru sau sa plec dar imi era tare rau.la momentul cind ma vazut mi a spus ca 5 luni nu am stiut de el sia acum sa ma ajute ca singerez cert este ca ma internat direct la sa la de travaliu si nu a mai avut ce face pt ca era f tirziu si intrasem in avort spontan pt ca nu se facuse serclaj m am chinuit cumplt 5 ore pina la 4 dim cind am nascut singura deoarece 1 moasa dormea iar alta era in sala de nasteri intr un chin teribil cert este ca dupa aceea a fost chemat doctorul si sa constatat ca fetita murise dar tot in chinuri groaznice .eu a si dori sa continui cu povestea dar este f trista.nu stiu daca o sa mai am vreodata curajul de a mai avea o sarcina prin ce am trecut.