Comentarii la articole

Diana iti spun sincer, nu am inteles nimic din ceea ce ai vrut sa spui!

FOARTE BUN <>. AS VREA SA DAU SI EU O SUGESTIE CUM AM AVUT ACNEE IAR ACUM AM UN TEN FRUMOS.ERAM PLINA DE ACNEE SI AM INCERCAT DIVERSE METODE DE CURATARE, CEA MAI BUNA A FOST:SEARA, A SE CURATA BINE FATA CU SAPUN DOVE EXFOLIETING, DUPA NIMIC, DIMINEATA NU TE SPALA PE FATA, DOAR VARA CU APA CURATA, APOI FA-TE CU O CREMA (MAI ALES IARNA), DAR DACA AI MULTE COSURI EVITA CREMELE, APOI FA-TE CU UN FOND DE TEN CARE TI SE POTRIVESTE. MACHIAZA-TE SI VEI ARATA MINUNAT. SEARA SPALATE CU SAPUNUL DOVE SI STERGE-TE CU UN PROSOP DE FATA CURAT, SCHIMBA-L LA 2.3 ZILE SI SA FIE DOAR AL TAU PT FATA. NU TE STERGE CU PROSOPUL ALTCUIVA SAU NU TE SPALA CU SAPUNUL ALTCUIVA.AI NEVOIE DE PUTINE LUCRURI!! SI AI UN TEN FRUMOS.

Alaptatul a fost si este un cosmar si regret ca m-am inhămat la asa ceva. Acum are 13 luni si nu reusesc sa o ințarc. Lapte nu mai am dar ea suge puțin apoi musca mamelonul cu dintii . La inceput...primele 3 luni nu am dormit doua ore incheiate. Sugea si cate 3 ore . Eram praf. Dar pt că lua bine in greutate, totul era perfect, nu ? Nu conta ca ajunsesem la 48 kg la 1m60 inaltime. Ma clatinam de oboseala. Cand pediatra mi-a dat lapte praf sa-i dau, a fost o usurare ! In sfarsit am putut sa dorm noaptea doar cu 2 treziri. Marea mea prostie ca nu am ințărcat copilul atunci . Am continuat prosteste . Nu putem sa iesim nicaieri ca una doua vrea sa suga chiar daca e satula. Iar acum, când laptele a secat, e mai rău. Musca si iar musca... Cam asta e cu miracolul alaptarii..

Eu imi aduc aminte cu horror de perioada de alaptare.Baietelul meu sugea foarte greu, il tineam la san cu orele.Spatele nu il simteam, nu aveam timp sa mananc, sa merg la wc, apoi mi-a ranit sanul de urlam cand il alaptam.Groaznic. Eram o mama care nu dormea, nu se odihnea, depresiva, plangeam. Si te gandesti, sunt momente unice, care trec. Pai daca sunt unice, sa fie fericite si pt mama ori mama trebuie tratata doar ca sursa de hrana si atat? Acu sunt insarcianata cu al doilea, e decis deja- nu alaptez.

unele refuza sa alapteze ca de... tb sa mearga in discoteci..alaptatul este o piedica, tb sa stai acasa sa fii responsabila... asa e mai simplu ca dupa ce nasti sa rogi medicul sa-ti de-a un tratament de oprire a laptelui matern.. e nasol sa stai sa te mulgi in cazul in care vrei sa pleci la discoteca sau sa-ti protejezi sanul sa nu curga secretie....

am 3 baieti, ultimul nascut de doua saptamani. va spun sincer ca, pana si in timpul primei sarcini, desi nu stiam cum e sa alaptezi, eu imi faceam griji in privinta asta si ma intrebam daca o sa pot sa fac asta, daca o sa-mi placa sau nu. nu mi-a placut. in primul rand, nu aveam lapte, copilul plangea intruna, asistentele insistau enervant de mult, imi trageau de sfarc de crapam de durere si...ATENTIE, nu ma lasau sa prepar lapte pentru copil!!!!!!!!! ASTA A FOST ACUM 7 ANI. Pana la urma, sotul meu mi-a adus de acasa sticluta sterilizata, apa fiarta si i-am facut si, ghiciti, copilul a dormit 4 ore fara sa se trezeasca, de ma ingrijoram; era si comic, ma intrebam ce are de doarme asa mult. dar el, bietul, dupa vreo 2 zile de plans intruna, cu stomacul gol, era epuizat fizic si, in cele din urma, satul si a dormit bustean. va spun drept ca de atunci, urasc alaptatul. m-am mai chinuit si acasa cam o luna, pentru ca ma simteam cumva vinovata, dar chiar nici nu aveam lapte, abia de storceam 20 ml. si cu cata chinuiala. apoi a crescut cu NAN. si aa, de la bun inceput, copilul a luat extrem de greu sanul,efectiv nu voia sa-l accepte. poate laptele nu avea un gust bun, nu stiu. in fine, a fost un chin.dupa 3 ani a urmat al doilea copil. cam la fel. pe parcursul sarcinii ma gandeam la alaptat, ca o sa-mi fie greu. am nascut, dar nu a mai fost asa ORIBIL, ca prima data, adica i-am dat colostrul, lapticul venise dar, din nou, foarte putin. iar ma simteam vinovata, dar il puneam intai la san, apoi ii dadeam sticluta sa ma conving. o lua toata. din fericire, nu au existat asistente TURBULENTE care sa abuzeze de pledoaria alaptatului, faceam ce aveam chef si inca o chestie faina, in hol, intr-un locsor amenajat, eram libere sa preparam lapte praf pentru copii, era si sterilizator, fierbator, tot ce ne trebuia si nimeni nu se lua de noi. a fost o relaxare pentru mine. acasa, i-am mai dat vreo luna de la san, dar o luna chinuita, era clar ca nu se satura, desi ii placea la san. prin urmare, laptele era tot mai putin si la un mom dat, dupa vreo 2 luni de la nastere, nu mai era deloc si am trecut pe lapte praf humana.acum, dupa 3 ani jumate, la al 3 lea copil, la fel in ce priveste grijile pe care mi le faceam din timpul sarcinii, stresul, repulsia fata de alaptat, psihic ma demoraliza. eram deja epuizata , nu am mai lucrat, am stat acasa cu copiii, am facut totul pentru ei, sa le fiu aproape si stiam ca daca voi avea lapte, voi fi nevoita sa nu ma dezlipesc de bebelus, ceea ce ma ingrozea. de data asta, pe la 7 luni si ceva, aveam lichid in sani si nu mi-a placut, ma gandeam ca ..voi avea lapte mai mult. si asa a fost :) am ceva laptic, chiar am. nu sa nu mai am ce face cu el, dar am. insa, NU-MI PLACE SA ALAPTEZ, MA EPUIZEAZA PSIHIC, fizic. oricum, m-am convins si de data asta ca nu se satura, orice ar spune unele mame. cand ii dau si lapte praf, se linisteste, adoarme (daca nu-l doare burtica). daca ramane cu ce ii dau de la san, e vesnic agitat, cata cu gura intruna, plus ca bea laptic din biberon si dupa ce stau cu el tolanita in pat, la san si cate o ora!!!!!!!!! deci stau, desi urasc asta, fac tot ce pot sa-i dau ce e mai bun, desi nu stiu cat o sa mai rezist prihic sau sa stau numai pe acasa, sau sa dau doar o fuga pe undeva ca bebele are nevoie de sanul meu...si trebuie sa ma intorc repejor acasa. nu-mi place ideea de a fi dependenta fara sa vreau de chestia asta, sa nu mai scap de el un an, doi. apreciez mamele care pot, care rezista, care simt un val asa de entuziasm pentru alaptare si fac din asta caz, dar altele poate nu pot, nu se simt atrase. si eu asa sunt, o recunosc. acum ii dau ce am, cat am din sentimentul de vinovatie, nu din placere. pentru mine e o usurare sa-i dau lapte praf, sa stiu ca e satul, stiu cat a mancat si ca 3 ore stau linistita, fac ALTCEVA, nu stau tolanita in pat, LA CERERE, cate o ora sa traga intruna de san. nu ca as avea ceva cu aspectul sanilor, ci pur si simplu ma oboseste si nu-mi place. pot pleca de acasa linistita, pot sa-l las cu altcineva , etc, sunt multe beneficii. nu vreau sa ma stric de cap alaptandul luni la rand, stand numai pe acasuca , stresata fiind ca vai, iar trebuie sa-l pun la san.deci, fiecare cum este construita.eu nu pot, nu ma atrage, nu-mi place.

Am o fetita de 1 an si 3 luni si incontinuu vrea san toata noaptea se trezeste pentru tzitzi si suge asa de mult incat simt o senzatie de ardere si simt ca nu-mai pot ii dau mancarica da ea prefera tzitzi cu chiu cu vai mananca nu stiu ce sa mai fac cu ea eu chiar mi-am dorit sa o alaptez si cred ca este de ajuns 1 an si 3 luni ! Imi puteti spune ce sa fac? Va multumesc !

Si eu sunt printre cele care si-au pus tot felul de intrebari si si-au facut griji in ceea ce priveste alaptatul. Si grijile s-au adeverit pentru ca nu posed niste sfarcuri suficient de proeminente pentru a putea fi cuprinse de gura copilului. Ca atare, am cautat solutii, nici nu mi-a trecut prin cap sa renunt. Am incercat cu acele sfarcuri de silicon, fara mare succes, cadeau mereu, copilul se enerva, ii era foame, asa ca am inceput sa ma mulg si sa-i dau din biberon, am preferat asta, nu am vrut sa las copilul sa-i fie foame si sa-l determin astfel sa fie mai hotarat sa traga la san, nu inteleg de ce trebuie sa supunem copii acestui stress in speranta ca va suge mai bine!?... Am facut si rani de la pompa de muls, dar tot nu am vrut sa renunt. Laptele meu nu era suficient cantitativ, asa ca a trebuit sa facem completare cu mutl blamatul lapte praf(chiar nu inteleg, de ce, uneori chiar este singura solutie de alimentare a unui sugar, din diverse motive, si medicale si de alta natura). Cu toata stradania mea, pana la urma pe la 4-5 luni, s-a oprit lactatia, asa ca am mers pe lapte praf mult si bine, la 5 luni jumatate am inceput diversificarea, care a decurs fara probleme. Atat cat a fost posibil, am hranit copilul cu laptele meu, indiferent prin ce metoda, am incercat, nu am nimic sa-mi reprosez. Copilul a fost hranit intotdeauna la cerere, a avut mereu programul lui dictat de organismul lui. Acum are 2 ani jumatate si nu e un copil bolnavicios, din contra, pana la varsta asta nu am fost nevoita sa-i dau vreodata antibiotice. A avut doar raceli usoare. Nu este adevarat ca acea legatura dintre mama si copil se stabileste datorita doar alaptatului, si cand este hranit cu biberonul tot la pieptul tau sta si tot acolo adoarme. Si nici faptul ca multe mame renunta la alaptat din comoditate nu este adevarat...numai cine a hranit copilul cu biberon stie cat munca in plus inseamna asta: cu sterilizatul(si a pompei de muls, acolo unde e cazul, dupa fiecare utilizare, normal), cu pregatirea biberoanelor permanent, eu noaptea, ma trezeam oricum inainte sa inceapa el sa planga, pentru ca trebuia sa ma mulg, deci e mult mai simplu si mai comod sa scoti sanul afara si sa-l dai copilului, as fi vrut sa-mi fie si mie asa simplu, dar n-a fost sa fie...stiu insa ca am facut tot ce am putut sa-i fie bine copilului.Nu sunt de acord cu promovarea alaptatului in mod agresiv, cu etichetari ale mamelor care nu alapteaza din diverse motive, cu lauda de sine cat de mult a alaptat cutare mamica. Motivele "nealaptarii " sunt multe, uneori intr-adevar nejustificate, insa sunt si cazuri de natura medicala, a mamei sau copilului, si sunt cazuri in care lactatia chiar nu exista sau dureaza foarte putin...Si atunci de ce sa punem etichete si sa judecam? Spun asta pentru ca am dat peste astfel de "promovari " foarte agresive, care nu au nici o legatura cu realitatea, nu au rolul de a consilia mamele, ci doar de a le invinovati...e trist.

Alaptatul la san trebuie sa dureze atita timp cit va face placere. Mai bine un biberon dat cu dragoste decit sanul cu stringere de inima.

eu am o fetita de 2 anisori care inca mai vrea lapte de la san si nu stiu cum sa o fac sa nu mai vrea.....si cum sa fac sa nu mai am lapte dar fara sa iau pastile?

Am o fetita de 2 luni si jumatate pe care o alaptez. Pot sa va spun ca de putin timp am inceput sa simt si eu intr-adevar placere in timpul alaptarii pentru ca am avut probleme foarte mari cu sanii de la inceput. Am avut rani la ambii sani la mameloane, carne vie, daca ma credeti, si nu pot sa va spun prin ce chinuri treceam de fiecare data. Cand simteam ca se apropie ora de masa, mi se facea rau, ma lua cu lesin, asa dureri mari ce aveam. Dar multumesc lui D-zeu ca m-a ajutat sa trec peste perioada asta, dar si mie ca am avut atat de mare dorinta si nu am renuntat, desi am fost de foarte multe ori tentata sa renunt. Toata lumea m-a admirat ca am fost atat de rezistenta, desi nu mai eu stiu cum am trecut si nu le venea sa creada ca am putut sa trec prin asa mari dureri. Tot timpul ma gandeam ca trebuie sa-i dau copilului meu tot ce-i mai bun si ca trebuie sa trec prin orice ca sa-i fie bine pentru ca stiam cat de important este alaptatul. Am folosit tot felul de unguente, care m-au si ajutat, recunosc. In incheiere, vreau sa incurajez toate mamicile sa alapteze, pentru ca este cel mai important pentru copii lor si se creaza o legatura atat de frumoasa si de stransa intre mama si copil si indiferent ca au sau nu probleme la inceput cu alaptatul, sa nu renunte. Va multumesc.

Buna si eu stau cu un barbat care are un copil.. Intradevar poate sun rea cu el dar este needucat a foat crescut de bunicul lui pana la varstra de 7 ani... Imi spune in fata ca toate sunt a lui si dora maica are dreptul la toate.. Acuma chestia este ca maicasa la lasat la varsta de 2 ani si nu il cauta... Daca greseste si il pedepsesc nu am voie ca nu sunt masa asa mia spus el... Cred ca sunt uneori prea buna cu el nu stie sa zicamultumesc si nici cabd vrea ceva te rog frumos... Nu mai stiu ce sa fac... Catre mine zice una iar catre taicasau alta... Cei drept mia spus ca vrea sa se impace maicasa cu taicasau.. Dar femeia respectiva are famile... Deci mamaele vitrege sunt in vizor rau orice ii explic totul il ia de rau aproape de 2 ani ne cunoastem si tot nu intelege ca si taicasau are dreptul sasi faca familie

mamele vitrege , ce urat suna ..nu degeaba suna atat de urat ..asa cum poti sa ajungi sa iubesti o biata mata vagaboanda , sau un biet catel , probabil ca poti ajunge sa iubesti si copilul nevestei sau al barbatului de langa tine ..probabil ..insa eu ca mama adevarata de copil , nu as putea sa-mi las copilul sa iubeasca pe acea cu care jigodia de barbat a ales sa traiasca ..sunt o mama singura cu un copil , o fata , si nu as mai lasa fata dupa ce tatal ne-a parasit fara sa ne mai dea bani , fara sa se mai intereseze de ea , fara sa-i mai spuna la multi ani de ziua ei , repet nu as mai lasa-o sa-l iubeasca . Am incercat si eu si fata luni la randul s astabilim un contact cu el , era de scurta durata , copilul are telefon , odata nu o suna ..si atunci de unde atata psihologeala pentru un netrebnic ordinar care-si paraseste copilul si nu da nici un semn 10 ani , si apoi apare una psiholoaga amatoare ,care spune ca , copilul are dreptul sa-si vada tatal , si singura pentru ca altfel intelege ca se impaca cu mami ..ciudat ..acel copil nu mai este al acelui vagabond , care dupa o despartire de mama nu si-a mai asumat nici o responsabilitate fata de copil ..panarama respectiva de barbat nu mai are nici o fata ..eu daca as fi avut un astfel de tata l-as fi scuipat intre ochi ...lucru ce doresc sa-l faca fiica mea atunci cand va fi mare si individul va fi in izmene ..nu sa-i fie mila de lichea ca vai saracul ..dar cand ea avea nevoie de dentist el unde era ? cand ei ii trebuia o amarata de adeverinta el unde era ? cand ea avea amgdalele inflamate , licheaua unde era ? in bratele calde ale mamei vitrege ...asa ca vedeti-va de treaba si mai lasa-ti basmele , nu mai tot ii dati intr-una ca barbatul vai de capul lui , ca pleaca din cauza nevestei si bla bla , pentru ca intr-o ruptura si o cearta e nevoie de doi ..faza e ca ramane incriminata tot biata mama , care are grija de copil , ii bandajaza gatul la copil , si munceste ca apucata sa-i fie bine copilului ...clar si raspicat ...copilul meu va fi invatat sa vada adevarul ...nu ideatia tampita a unei psiholoage amatoare care da bla bla cu legi de prin finlanda ..si aberatiile unei mame vitrege egoiste si simandicoase ...pana la urma tot muiere e ...

Si eu sunt mama vitrega a unui bait de 13 ani ,sunt cu tatal lui de 12 ani ,(nu eu am fost motivul despartirii ,ci au devortat cand ea era insarcinata in 4 luni ,de ce nu stiu)oricum locuim in SUA ,si in 13 ani de zile am vz copilul de 2 ori ,vorbim cu el ,trimitem bani lunar desi mama lui vrea mai multi nu avem de unde ,lunar avem si noi cheltuieli si daca trimitem lui mai m,ulti bani noi va trebui sa renuntam la altceva si nu vreau ..stiu toata lumea crede ca in SUA ..este extraordinar ,si curg banii din cer ,dimpotriv amulta munca ,chiriile sunt mari .platile mari si lunar ramanem in casa acum extra 100 150 doalri si trebuiesc sa ii pun deoaprte pentru orice eventualitate ,mentionez ca am si eu o fata de 28 de ani din pacate fosta sotie inca il mai asteapta pe el ,doreste tot timpul sa vb cu sotul meu si asta ma dernjeaza ...

Eu sunt o mama vitrega a unui baietel de 5 ani si 5 luni. Il cunosc de la 3 ani. Sta cu mama lui 16 zile din luna iar cu noi (eu si tatal copilului) restul timpului. Nu stiu daca sunt rea sau buna sau daca il cresc bine sau rau, dar stiu ca il iubesc si ca ma iubeste. De cate ori vine la noi face lucruri care ma uimesc si pe care le face orice copil pentru mama lui. il innebuneste pe tati sa-mi ia flori, cercei in forma de gargarite si bratari cu cristale Swarowski...de unde o fi auzit el de ele :)). Si desi mama lui face tot posibilul sa-l intoarca impotriva mea vreau sa va spun ca nu reuseste deloc. Iar eu nu ma zbat sa LUPT sa-i castig dragostea. NU!! Il cert cand nu este cuminte, il laud cand face bine, sunt mandra de el cand vad cat de frumos evolueaza si in fiecare zi avem momentele noastre de iubire in care ne strangem in brate si ne spunem ca ne iubim. Ba pot sa spun ca face lucrurile astea mai des cu mine decat cu tati. La inceput am crezut ca este imposibil sa ajung sa iubes

Cel mai frumos Craciun este cel in care toata familia se reuneste la masa, cand deschidem cadourile de sub bradul impodobit, cand vin colindatorii printre fulgi de nea...

Depinde de persoana,de caracter.Am avutsi eu...nu stiu cum sa spun norocul sau ne-norocul de a avea langa mine copilul barbatului cu care eram..cam un an a durat.Inca de la-nceput m-a cucerit repede baiatul,s-a lipit de mine inca din prima zi.Ii faceam toate,,mofturile

am doi nepoti gemeni de 4 ani si 7 luni si as dori sa-i dau la fotbal m-ar interesa niste cluburi sau asociati in bucuresti .serioase

am doi nepoti de 4ani si 7luni si as vrea sa-i duc la fotbal m-ar interesa niste cluburi sau asociati

scrima