Comentarii la articole

si eu la 18 ani am ramas insarcinata....e un dar de la dumnezeu knd ramani insarcinata......iti schimba viata radical un copil...............

pot ramane insarcinata daca am fost diagnosticata cu vaginita mixta?

Ne-am casatorit si am ramas insarcinata imediat, la 21 ani :) Am nascut de 3 saptamani o fetita superba, o papusa, multumim lui Dumnezeu. Nici nu stiti cat e de frumos sa ai copil la o varsta asa tanara. Corpul se reface foarte repede dupa nastere, dragostea dintre soti este si mai puternica iar cand iti zambeste comoara nu iti mai trebuie nimic. Eu incurajez toate femeile sa aiba copii chiar daca sunt tinere. Si eu sunt la facultate,dar nu ma impiedica cu nimic sa merg in continuare. Am mers si in sarcina, in perioada greturilor, merg si acum cand urmeaaza licenta. Nu va faceti griji, cand vine un copil pe lume, Dumnezeu rezolva toate lucrurile. toata lumea ne intreaba religia, de ne-am casatorit asa repede si am facut bebe: suntem ortodocsi.

ma bucur pt voi eu am pierdut doua sarcini si imi doresc tare mult un copil dar sunt optimista si stiu k va veni curand cu ajutorul bunului dumnezeu prima sarcina mi sa oprit din evolutie la 8 saptamani si a trebuit sa ma chiuretez iar a doua ma pornit hemoragia la 4 saptamani si am pierduto iar acum astept cu nerabdare sa raman din nou insarcinata sa am si eu un bebe mic'

Sunt insarcinata in 5 luni si am 21 de ani sunt foarte fericita cu sotul.neam dorit foarte mult acest copilas.mai bine gravida la 20 de ani fara probleme decat mai incolo si complicatii.

felicitari!!!!

foarte bun saitu as dori si eu sa vorbesc cu cineva despre sarcina oprita in evolutie mi sa intamplat acum si nu stiu ce sa fac

Sunt o mamica de 20 ani cu un bebe superb de 5 luni.Nu am citit decat sectiunea care ma interesa si anume 20-24 de ani...si nu prea sunt de acord cu ce s-a scrisIn primul rand financiar eu una chiar imi permit sa-mi cresc copilul,sdudiile mi-le continui si ma descurc,la fel de bine ma impac intre rolurile de mama,sotie si femeie;din punct de vedere emotional nu au fost probleme.Experienta de viata?E nevoie de asa ceva ca sa cresti un copil?!!Instinctul mater e tot ce conteaza!!!Iar site-urile si forumurile gen desprecopii.com mi-au fost de ajutor.Si nu in ultimul rand nu m-a interesat aspectul meu fizic,cel mai mult mi-am dorit sa fie puiul meu sanatos!!!

ff interesant ...cum ati ajuus acolo

Nu intelg , la fel am patito si eu si nu sint femeie pe o zi pe alta ma lasat sotia avem un copil mic de 2 anisori si nu mai vrea cu nici un chip sa ne inpacam , ma doare enorm stiind ca copilul meu nu o sa mai fie linga mine dar am inteles ca totul sa terminat ,toti imi spun ca trece sa tin capul sus dar doare enorm am slabit mult nu pot sa dorm nu pot sa maninc imi este asa de greu sa concep alta viata cu altcineva , imi sint mereu in gindurile mele si nu mai pot sa fac nimic .Imi este greu sa mai respir ,acuma sint plecat in Anglia la un prieten ca sa uit dar degeba nu pot si nici un sfat nu cred ca ma poate ajuta.O singura chestie exista si o poti simti cu adevarat iubirea pt copil si ea vrea sami ia vita mea de linga mine ,il iubesc enorm

Si eu sunt in aceeasi situatie prima oara s fost totul frumos..dar acum el este foarte schimbat eu stau singura plecata in strainatate si el acasa pe el nu il mai intereseaza de noi doi..el nu vrea sa mai plece cu mine tot timpul imi spune ca sa saturat...se poarta urat cu mine nu stiu ce sa mai ccred nu stiu daca este mai bine sa ne despartim..pentru ca el nu vrea nici sa discute cu mine...imi zice tit timpul sa il las in pace.

E JALNIC CAT DE MULT SE POT SCHIMBA UNII OAMENI....SI SOTUL MEU A PLECAT PT A FACE O FAM FERICITA....DEOCAMDATA DE VREO 3 ANI E NUMAI EL FERICIT....A UITAT DE MINE SI UN BAIETEL DE 8 ANI....AZI MI-A SPUS CA NU MAI ARE DE CE VENI ACASA......ATUNCI INSEAMNA CA ARE DE TOATE ACOLO...PE MOMENT CRED...CA ATUNCI CAND DE TERMINA SI BANII SI CURVELE TE LASA....IAR TU VEI GANDI CA VII ACASA..............CARE CASA...CARE BAIETEL????????????//......................

Multumesc pt postarile anterioare!Mi+au dat foarte multa liniste intr+un moment disperat al vietii mele...Tocmai am aflat ca sotul meu are un copil cu o alta femeie...ce sa fac???

cam la fel am patit si eu,doar ca fostul sot si-a ales o femeie casatorita care acum trebuie sa nasca.am fost mintita,jignita,etc tratata ca o carpa din cauza acestei femei.acum nu mai este cu ea dar banui ca a lasat o portitza deschisa ptr ea din cauza copilului ce va veni p lume.am un copil de 5 anisori,iar cand era cu ea a renuntzat la el spunea ca va veni sa il vada odata p an si sa fiu multumita,a fost destul de convins ca aceasta femeie va renuntza la familia ei fiind casatorita cu un neamt si avand f multa libertate incat noi n-am mai contat sub nici o forma.se ducea cu ea in statiuni la baile herculane,in italia la mare la o sora de a lui si ce ma intrigat cel mai tare ca aceasta sora alui la sustinut.apoi au inceput regretele si remuscarile dar stau si ma intreb daca aceasta femeie nu ar fii renuntzat la el se mai intoarcea la mine si la copil?ce merita un astfel de om?lam iubit cu toata fiinta mea,iam daruit cele mai minunate clipe trup si suflet.acum ma macina mult gandurile dupa o lunga suferintza daca sa mai stau cu el sau nu ptr ca nimic nu mai e la fel si ma intreb daca p viitor nu am sa fiu ranita din nou.mie teama de portita care ia lasato acestei femei care mi-a distrus familia ptr ca ii va veni p lume un copil.inima imi spune sa renuntz la el definitiv si sa o iau de la inceput.

Si eu dupa 15 ani de casnicie ultra fericita asa simteam eu,sotul meu s-a indragostit de o pustoaica.Baiatul meu avea 15 ani.Dupadivort copilul a ramas cu mine.Aveam 33 de ani as fi ipocrita sa spun ca nu am suferit. am spus ca dragoste cu sila nu merge ,spunindui sa duca sa fie fericit. Din acel moment mi am zis ca nu mai vreau pe nimeni neacceptind ca altul sa-i fie tata baiatului meu.Am avut un baiat exceptional cu o gindire matura la 20 de ani a placut o fata nu m am opus.facultatea a luato din prima .In anul 2 avea un copil si se ducea si la servici.totul a mers ca pe roate toate i-au reusit in viata,a facut de toate casa ,masini casa la copilul lui si am uitat are inca un baiat de 9 ani deci unul 20 altul 9.20 ani inainte de realizarile lor am stat impreuna l-am ajutat cu tot ce sa putut,in schimb tatal lui crestea copilul alteia si 25 de ani nu a stiut de fiul lui adevarat.pina in anul 2009 totul avea sa fie bine eram fericita ca sunt la casa lor fara lipsuri cu tot ce are nevoie o familie.Ei bine in acel an fiul meu incepuse sa aiva o somnolenta continua si a inceput mersul la doctorAnalizele nu au indicat nimic,ecograful la fel cind el s-a hotarit sa faca RMN diagnosticul a fost dur.Un om cit muntele fara sa aiva vreodata vreo internare,cu analize facute la 6 luni avea sa aiva cancer de pancreas cu metastaze pe ficat splina.acest diagnostic a terminat toata familia sotie,copii iar eu nu stiu de ce sa mai traiesc.Baiatul cel mare este in depresie iar cel mic plinge mereu.Eu sunt un om terminat definitiv.C UM SA FAC SA MAI POT TRAI?Iau de atunci antidepresive si tranchilizante.Nepotii ma iubesc mult si eu pe ei ca doar eu i am crescut.Dar nu i-mi poate inlocuii baiatul.Ajutatima si spuneti-mi cum pot sa mai traiesc.Ca sa dus sotul?floare la ureche dar ca unicul meu copil a plecat pe drmul fara intoarcere acesta este ceal mai grea lovitura care se poate da la o mama.Eu in fiecare dimineata fie iarna fie vara la ora 9 sunt la cimitir daca nu ma duc inebunesc iar acolo ajunsa ma intreb daca este adevarat si cimitirul este destul de departe.ajutatima cu un sfat.va multumesc

parca identic cu al tau e si cazul meu, doar ca rolurile sunt invers: eu, barbat (frumos, destept,fizic de invidiat la 40), ea -sotie devotata doar cincisprezece ani si cu trei copii acasa; totul s-a uitat de cand cel rau si-a bagat coada "ca asta nu e viata-fara societate, intalniri, prietenii artificiale, nopti pierdute...etc. " Eu am iertat-o pt copii dar am sufletul sfasiat si rabd pt copii, vorba cantecului "Caci copilul fara mama E ca frunza fara plop ". Stilul asta de viata (importat si inculcat) -sa nu-ti pese de nimeni decat de tine, face ravagii pe sufletele celor care vor sa lase ceva in urma lor in viata asta...Sfatul meu: sa te astepti pe lumea asta la orice, dar sa nu disperi ci sa te porti cu rabdare si iubire, pt ca avem porunca de la Dumnezeu sa ne iubim dusmanii, cu atat mai mult pe cel care ne-a fost tovas o mare parte din acest drum. Pe mine asta m-a sfatuit duhovnicul meu, iar ea si-a recunoscut duplicitatea, si-a recapatat respectul fata de mine, dar ca inainte nu mai este pt ca din drog nu scapi decat f.greu cu doze din ce in ce mai mici...de retinut: casnicie vine de la cazna, deci tb sa fim realisti cand facem pasul asta, e o lupta in doi ( nu intre doi) cu ispitele lumii. ps:dc crezi ca iti e de folos experienta mea, id mess, mihainc la yahoo

draga Hoppe, inteleg foarte bine prin ce treci, si din pacate nu este ceva care va trece repede si fara consecinte in viata ta si a copiilor tai, insa cred ca este mai bine un sfarsit dureroros decat o durerere fara sfarsit. Intr-un fel tu ai trait intr-o minciuna, pt in mod sigur sotul tau nu a fost cel pe care tu ai crezut si nici nu a tinut la tine si la familia voastra in felul in care tu ai tinut. Nu stiu sigur care au fost cauzele (ma gandesc ca a avut si el undeva dreptate) dar asta nu ii da dreptul sa se comporte cum s-a comportat. Ca sa-ti iubesti pe cineva mai intai trebuie sa te iubesti pe tine, ia-ti timpul de care ai nevoie ca sa iti revii si sa dai vietii tale sens si fara el in preajma, numai asa vei fi libera si vei lua hotarari bune, iubeste te pe tine si iubeste viata cu sau fara el,

NU cred ca trezire adin vis s-a petrecut odata cu

asa se intampla de multe ori in viata,copilul meu sa creat in minciuna si sa nascut asa,avand in vedere ca tatal lui ,iubeste minciuna.eu prefer momentan asa pentru ingerasul meu.nu e bine stiu dar avand vedere trecutul meu o fac ptr.copilul meu.un sfat.va rog sa nu face-ti ca mine,va urma doar suferinta.multa sanatate si fericire.a fii femeie nu e usor,dar viata e o scoala

Draga Hope. Stiu cat de greu iti este. Si la mine s-au dus 10 ani de casnicie pe apa sambetei. A fost greu si mai este inca, dar nu asa ca anul trecut. Am vrut sa ne despartim o perioada ca mergea tot mai rau si am constat ca nu i-am facut decat un bine. Am stat un an intreg sa-l astept sa revina la mine si la baiatul nostru. Si-a refacut viata, in momentul in care a vazut ca am introdus actiunea de divort s-a mutat cu persoana cu care traia. Nu vine la baiat , nu da telefon, dar copilul sufera. Anul trecut in preajama Sarbatorilor de iarna, stateam doar cu pastile ca nu puteam sa ma opresc din plans si nu puteam sa dorm. Recunosc ca am speriat si copilul. Acum este altfel. Mi-am dat seama ca am langa mine cea mai importanta fiinta de pe acest pamant. A fost langa mine si ma incuraja si ma mangaia cand nu stiam sa-i spun de ce plang. Nu exista dragoste mai mare si mai sincera decat cea pe care ti-o ofera copilul. Ce avem noi, ei nu au si nici nu vor avea vreo data. Asa am reusit sa-mi mai revin. Nu cred ca ma pacalesc singura. Chiar cred ca este un lucru bun ca s-a intamplat asa. Omul cu care m-am maritat nu m-ar fi lasat singura cu copilul.Daca a putut sa faca acest lucru nu mai era cel pe care l-am iubit. Nu crezi? Ai doi copii. Cred ca cel mai bine ar fi sa-ti concentrezi atentia asupra lor. Nici nu stii cat de mult te pot ajuta. Stiu ca sufera ca si al meu sufera. Iti doresc multa putere.