Copilul anxios: 9 lucruri pe care parintii trebuie sa le faca

TEMA: Educatia copilului | 0 | 14/3/2017

Anxietatea este o parte normala a copilariei si fiecare copil are perioade de anxietate. Fazele de anxietate prin care trece un copil sunt cel mai adesea normale si ne-problematice. Insa trebuie stiut ca atunci cand copilul trece printr-o perioada de anxietate, va inceca sa evite activitatile publice sau anumite activitati. Iata 9 metode utile pentru parinti, in abordarea crizelor de anxietate ale copilului si sfatul psihologilor.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Nu vreau sa merg la scoala azi. Ma doare burta brusc.
Il privesti pe Tudor vezi o spaima pe chipul lui
Nu esti singur
Inceteaza sa-ti mai linistesti copilul
Evidentiaza plusurile ingrijorarii
Adu la viata ingrijorarea copilului tau
Invatat-ti copilul sa fie un detectiv al gandirii
Permite-i sa se ingrijoreze
Ajuta-l sa se indrepte de la "Ce ar fi daca" la "Ceea ce este"
Evita tot ceea ce provoaca anxietatea
Ajuta-l sa lucreze cu ajutorul unei liste de verificare
Practica Auto-Compasiunea

Nu vreau sa merg la scoala azi. Ma doare burta brusc.

Cand toti copiii merg spre scoala, Tudor se intoarce catre mama lui si ii spune spune “Nu vreau sa merg la scoala azi. Ma doare burta . Te rog nu ma obliga sa merg.” Pfff ... te gandesti iata-ne din nou in acelasi punct. Ceea ce ar trebui sa fie o simpla rutina de dimineata se transforma intr-o provocare descurajanta. De fapt Tudor are o criza de anxietate.

Il privesti pe Tudor si vezi ca nu are de gand sa mearga la scoala ...

Vrei sa il mangai. Doresti sa ii usurezi grijile excesive care au devenit parte integranta din viata sa de zi cu zi. Mai intai, incerci logic. “Tudor, am mers pe jos patru blocuri in plus pentru a prinde acest autobuz si pana acum nu te-a durut deloc burtica.” Pare de neclintit.

Ii oferi asigurarea ta. “Iti promit ca vei fi ok. Timmy, uita-te la mine... ai incredere in mine, nu-i asa?” Timmy da din cap. Cateva secunde mai tarziu sopteste “Te rog nu ma obliga sa merg.”

Recurgi la manie: “Tudor - mergem la scoala si ne urcam in acest autobuz CHIAR ACUM sau vor exista consecinte grave. Nu ai voie cu iPad-ul o saptamana!” Te priveste ca si cum l-ai obliga sa mearga pe scandura/punte. El urca invins in autobuz. Te simti groaznic.

Daca ceva din toate acestea iti suna familiar, sa stii ca nu esti singur

Cei mai multi parinti ar muta muntii din loc pentru a usura durerea copilului lor. Si parintii copiilor anxiosi ar muta planetele si stelele din locul lor. Doare sa-ti vezi copilul ca se ingrijoreaza pentru situatii care, sincer, nu par chiar atat de infricosatoare. Iata despre ce este vorba: Pentru mintea copilului tau, aceste situatii sunt cu adevarat amenintatoare. Chiar si amenintarile preconcepute pot crea o adevarata reactie a sistemului nervos. Noi numim acest raspuns anxietate, raspuns pe care eu il cunosc destul de bine.

Oare au parintii un sentiment coplesitor de grija?

Iata ce spune un psiholog american:

Mi-am petrecut cea mai mare parte din copilarie dezvoltand un persistent sentiment coplesitor de grija, pana cand, in final, la douzeci si ceva de ani, am decis sa caut o solutie. Ceea ce am invatat in ultimele doua decenii este ca multi oameni sufera de ingrijorare debilitanta. De fapt, 40 de milioane de adulti americani, precum si 1 din 8 copii, sufera de anxietate. Multi copii lipsesc de la scoala, rateaza sctivitatile sociale si odihna potrivita din timpul noptii numai din cauza gandurilor ingrijoratoare din capul lor. Multi parinti sufera de frustrari si au un sentiment de neajutorare atunci cand sunt martorii acestei stari zilnice a copilului lor.

Am mai invatat si ca in timp ce nu exista nici o solutie generala pentru anxietate, exista o multime de tehnici minunate bazate pe cercetare care pot ajuta la gestionarea acesteia, multe dintre ele sunt foarte simplu de invatat. ASTEAPTA! De ce parintii mei nu au stiut despre asta? De ce nu am stiut eu despre asta? De ce nu se invata aceste abilitati in scoala?

As vrea sa pot merge inapoi in timp si sa-mi invat versiunea-mi mai tanara cum sa faca fata, dar desigur, acest lucru nu este posibil. Ceea ce este posibil este sa incerc sa ajung la cat mai multi copii si parinti cu aceste abilitati de depasire a anxietatii. Ceea ce este posibil este sa invat copiii sa depaseasca stadiul de supravietuitor pentru a gasi intr-adevar sensul, scopul si fericirea in vietile lor. In acest scop, am creat un program de alinare a anxietatii, numit GoZen. Iata 9 idei extrase din programul GoZen, pe care parintii copiilor anxiosi le pot incerca imediat:

Inceteaza sa-ti mai linistesti copilul

Copilul tau se ingrijoreaza. Tu stii ca nu exista niciun motiv de ingrijorare, fapt pentru care spui: “Ai incredere in mine, Nu ai de ce sa te ingrijorezi.” Asa este, nu-i asa? Toti am vrea sa fi fost atat de simplu. De ce asigurarea ta trece pe langa niste urechi surde? De fapt, nu urechile provoaca problema. Copilul tau anxios doreste cu disperare sa te asculte, dar creierul nu permite ca asta sa se intample. In timpul perioadelor de anxietate, pentru supravietuire, in corpul tau se executa o basculare rapida de tranzitii mentale si chimice. Cortexul prefrontal, sau partea cea mai logica a creierului, se pune in asteptare in timp ce creierul mai automatizat emotional preia comanda. Cu alte cuvinte, copilului tau ii este foarte greu sa gandeasca clar, sa utilizeze logica sau chiar sa-si aminteasca cum sa finalizeze sarcinile de baza. Ce ar trebui sa faci in loc sa incerci sa rationalizezi ingrijorarile?

Incearca ceva numit metoda IEEI!

Ingheata – ia o pauza si respira adanc de cateva ori impreuna cu copilul tau. Respiratia profunda poate ajuta la inversarea reactiei sistemului nervos.

Empatizeaza – anxietatea este infricosatoare. Copilul tau doreste sa stie ca il intelegi.

Evalueaza – odata ce copilul este calm, e timpul sa va dati seama ce solutii exista.

Indeparteaza – Indeparteaza-ti vina; esti un parinte minunat care ii ofera copilului sau instrumenele necesare pentru a-si mangeria ingrijorarea.

Evidentiaza plusurile ingrijorarii

Aminteste-ti ca anxietatea este destul de grea fara ca un copil sa creada ca este ceva in neregula cu mine. Multi copii dezvolta chiar anxietate pentru anxietate. Invata-ti copiii ca ingrijorarea are, de fapt, un scop.

Pe cand stramosii nostri vanau si strangeau alimente exista un pericol in mediul inconjurator, iar ingrijorarea i-a ajutat sa evite atacurile de la pisica dinti-de-sabie ascunsa in tufis. In timpurile moderne, nu mai trebuie sa fugim de pradatori, insa am ramas cu amprenta evolutiei care ne protejeaza: ingrijorarea.

Ingrijorarea este un mecanism de protectie. Ingrijorarea declanseaza o alarma in sistemul nostru si ne ajuta sa supravietuim pericolului. Invata-ti copiii ca ingrijorarea este perfect normala, poate ajuta la protejarea noastra, si toata lumea o experimenteaza din cand in cand. Uneori sistemul nostru declanseaza alarme false, insa acest tip de ingrijorare (anxietate) poate fi tinut sub control cu unele tehnici simple.

Adu la viata ingrijorarea copilului tau

Asa cum probabil stii, ignorarea anxietatii nu ajuta. Dar scoaterea ingrijorarii la lumina si discutarea acesteia ca si cum ar fi o persoana reala ajuta. Creeaza pentru copilul tau un personaj tulburat. In GoZen l-am creat pe Widdle Tulburatul. Widdle personifica anxietatea. Widdle locuieste in creierul care este responsabil de protejarea noastra atunci cand suntem in pericol. Desigur, uneori Widdle scapa putin de sub control, iar cand aceasta se intampla, trebuie sa discutam cu Widdle. Poti folosi aceeasi idee cu un animal de plus sau chiar cu jocul de rol la domiciliu.

Personificarea ingrijorarii sau crearea unui personaj are multiple beneficii. Poate ajuta la demistificarea acestei infricosatoare reactii fizice pe care copiii o experimenteaza atunci cand isi fac griji. Poate ajuta la reactivarea creierului logic, si este un instrument pe care copiii il pot folosi singuri in orice moment.

Invatat-ti copilul sa fie un detectiv al gandirii

Aminteste-ti, ingrijorarea este modalitatea creierului de a ne proteja de pericol. Pentru a ne asigura ca suntem foarte atenti, mintea exagereaza adeseori obiectul ingrijorarii (Ex: confundam un bat cu un sarpe). Poate ati auzit ca invatarea copiilor sa gandeasca mai pozitiv le-ar putea calma grijile; insa cel mai bun remediu pentru gandirea tulburata, distorsionata nu este gandirea pozitiva; ci gandirea corecta. Incearca urmatoarea metoda:

Prinde-ti gandurile: Imagineata-ti ca fiecare gand pe care il ai pluteste deasupra capului tau intr-un balon (asa cum vezi in benzile animate). Acum, prinde unul dintre gandurile ingrijoratoare precum “Nimeni de la scoala nu ma place.”

Strange dovezi: Apoi, strange dovezi pentru a sprijini sau a nega acest gand. Invata-ti copilul sa nu hotarasca sa isi faca griji bazat numai pe sentimente. Sentimentele nu reprezinta fapte. (Dovada acuzatoare: “A fost greu sa gasesc pe cineva sa stea la masa impreuna cu mine ieri.” Dovada negatoare: “Eu si Sherry facem temele impreuna, ea imi este prietena.”)

Provoaca-ti gandurile: Cea mai buna (si mai distractiva) modalitate de a face asta este sa iti inveti copiii sa aiba o dezbatere cu ei insisi.

Permite-i sa se ingrijoreze

Asa cum stii, spunandu-le copiilor tai sa nu se ingrijoreze, nu ii vei impiedica sa faca asta. Daca ei ar putea sa isi impinga pur si simplu sentimentele departe, ar face-o. Insa permiterea copiilor sa isi faca griji in mod deschis, in doze limitate, poate fi benefica. Creeaza un ritual zilnic numit “Timpul Ingrijorarii”care dureaza intre 10-15 minute. In timpul acestui ritual incurajeaza-ti copiii sa se elibereze in scris de toate nelinistile lor. Poti face activitatea distractiva prin decorarea unei cutii a ingrijorarii. In timpul perioadei de ingrijorare nu exista reguli cu privire la ceea ce constituie o ingrijorare valida, merge orice. Cand timpul s-a scurs, inchide cutia si spune la revedere tulburarilor zilei.

Ajuta-l sa se indrepte de la "Ce ar fi daca" la "Ceea ce este"

Poate nu stii asta, insa oamenii sunt capabili sa calatoreasca in timp. De fapt, mental ne petrecem o multime de timp in viitor. Pentru cineva care se confrunta cu anxietatea, acest tip de calatorie mentala in timp poate exacerba grijile. Un calator in timp tipic isi adreseaza intrebarile ‘ce se intampla daca’: “Ce se intampla daca nu pot deschide dulapul si ratez cursul?”, “Daca Suzy nu-mi vorbeste astazi?”

Cercetarile arata ca revenirea in prezent poate ajuta la atenuarea acestei tendinte. Practicarea exercitiilor de plenitudine a mintii reprezinta o metoda eficienta de a face acest lucru. Plenitudinea mintii aduce un copil de la ce ar fi daca la ceea ce este. Pentru a face aceasta, ajuta-ti copilul sa se concentreze asupra respiratiei sale pentru cateva minute.

Evita tot ceea ce provoaca anxietatea

Copiii tai doresc sa evite evenimentele sociale, cainii, scoala, avioanele sau practic orice situatie care le provoaca anxietate? Ca parinte, tu ii ajuti sa faca aceasta? Desigur! Este un lucru firesc. Partea de zbor a reactiei de zbor-lupta-inghetare iti indeamna copiii sa scape de situatia amenintatoare. Din nefericire, pe termen lung, evitarea inrautateste anxietatea.

Deci care este alternativa? Incearca o metoda pe ccare noi o numim ‘amplificare’. Copiii care sunt capabili sa-si gestioneze grijile le impart in bucatele usor de manevrat. Amplificarea foloseste acest concept de bucatire si expunerea treptata pentru a ajunge la obiectiv.

Sa spunem ca urmasului tau ii este frica sa stea pe leagane in parc. In loc de evitarea acestei activitati, creeaza mini-obiective pentru ca el sa ajunga mai aproape de obiectivul principal (exemplu: mergi pana la intrarea in parc, apoi intra in parc, mergi la leagane si, in final, aseaza-te pe leagan). Poti folosi fiecare pas in parte pana cand expunerea la acesta devine extrem de usoara; aceasta este atunci cand stii ca este timpul sa treci la urmatoarea treapta a scarii.

Ajuta-l sa lucreze cu ajutorul unei liste de verificare

Ce fac pilotii instruiti atunci cand se confrunta cu o situatie de urgenta? Ei nu improvizeaza, ci apeleaza la listele lor de verificare in caz de urgenta. Chiar si cu ani de antrenament in spate, fiecare pilot actioneaza conform unei liste de verificare deoarece, uneori, atunci cand esti in pericol, este greu sa gandesti clar.

Atunci cand copiii se confrunta cu anxietatea se simt la fel. De ce sa nu creezi o lista de verificare pentru ca ei sa aiba o metoda pas-cu-pas de calmare? Ce iti doresti ca ei sa faca atunci cand simt prima data ca se apropie anxietatea? Daca respiratia ii ajuta, atunci primul pas este sa ia o pauza si sa respire. Apoi, ei pot evalua situatia. In cele din urma, poti crea pentru copilul tau o copie a listei de verificare, la care sa apeleze atunci cand se simte ingrijorat.

Practica Auto-Compasiunea

Sa-ti privesti copilul cum sufera de anxietate poate fi dureros, frustrant si confuz. Nu exista parinti care sa nu se fi intrebat la un moment dat daca nu cumva ei sunt cauza anxietatii copilului lor. Iata cum sta treaba, cercetarile arata ca anxietatea este adesea rezultatul mai multor factori (genele, fiziologia creierului, temperamentul, factorii de mediu, evenimentele traumatice experimentate, etc). Te rugam sa nu uiti ca nu tu ai provocat anxietatea copilului tau, insa tu il poti ajuta sa o depaseasca.

Cu scopul de a obtine o viata mai sanatoasa pentru intreaga familie, practica auto-compasiunea. Aminteste-ti, nu esti singur si nu esti tu de vina. Este timpul sa indepartezi auto-critica debilitanta, sa te ierti si sa te iubesti pe tine insuti. Tu esti campionul copilului tau.

Cum sa-ti ruinezi copilul pe viata: 10 sfaturi

Am intalnit parinti de acest fel si in Romania. Parinti care isi inunda copilul cu daruri materiale foarte scumpe fara a da doi bani pe educatia afectiva, inteligenta emotionala si pregatirea pentru viata a copilului lor. I-am urmarit din umbra. La ei banul e fara limita Rasfatul e la maxim.

Nu exista limite de educatie iar ambitiile sunt intotdeauna legate de bani si lucruri materiale. Dorintele copilul sunt lege. Afla acum 10 modalitati prin care te asiguri ca scumpul tau copil nu va reusi in viata...

Despre rasfat mai cititi:

Cum apare rasfatul
Motivam copilul prin recompensari?
Copiii au nevoie de disciplina

Mai multe despre psihologia copilului aici >

Forumuri dedicate psihologiei copilului

Cabinetul PSI: Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti si cunoscatori.

PARENTING - sau despre meseria de parinte

redactor: Luana Ungureanu-vanDijk, Psiholog, Utrecht Olanda - in exclusivitate pentru Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2017
referinte: The Journal of Child Psychology and Psychiatry - 2017