Parentingul simplificat: sau cum mai putin este secretul pentru a creste copii mai calmi, mai fericiti si mai siguri pe ei

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 25/5/2017

Cand ne-am imaginat prima data cum va arata viata noastra de familie, cu siguranta imaginea nu a inclus mazgaleli pe peretele din living, un dormitor plin cu jucarii si cosul mereu plin cu rufe de spalat. Plus un program mereu incarcat. Insa orice parinte isi va da seama ca tot ce este prea mult, strica echilibrul familiei si are un impact negativ asupra educatiei copilului.

Iata sfaturile unui psiholog la moda despre parentingul simplificat: sau cum mai putin este secretul pentru a creste copii mai calmi, mai fericiti si mai siguri pe ei.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Viata este mult prea ocupata
Care erau sperantele si visele noastre initiale originale?
Simplificarea mediului
Defineste ritmul familial
Simplificarea programului
Filtrarea lumii adultilor
Cum stim ce sa le permitem?
Este timpul sa va intrebati pe voi insiva

Parentingul simplificat

In supra-aglomeratul domeniul al cartilor pentru parinti, din cand in cand apare o carte care se citeste ca o gura de aer proaspat. La fel este cazul si cu “Simplicity Parenting: Using the Extraordinary Power of Less to Raise Calmer, Happier and More Secure Kids” (Parentingul Simplu: Folosirea Puterii Extraordinare a lui Mai Putin pentru a Creste Copii mai Calmi, mai Ferictiti si mai Siguri), de Kim John Payne (Editura Pallantine Books, 2010).

Cateva idei si sfaturi de parenting care merita enumerate:

Prea multe lucruri, prea multe optiuni si prea putin timp

Ceasul ticaie prea redepe si toti parintii au aceasta impresia ca timpul trece mult prea repede. Cei mai multi parinti recunosc ca viata lor este mult prea ocupata. Payne descrie astfel fenomenul care se intampla de 20-30 de ani pana in prezent: “prea multe lucruri, prea multe optiuni si prea putin timp.”

Antidotul, scrie Payne, este sa mergem inapoi la temelia vietii simple de familie.

Care erau sperantele si visele noastre initiale originale?

Cand ne-am imaginat intaia data viata de familie, cu siguranta nu a inclus mazgaleli pe peretele din living un dormitor plin cu jucarii si cosul mereu plin cu rufe de spalat.

Mult mai degraba, ne-am imaginat picnicuri, joaca cu jucarii de bebe, dansul in bucatarie, bezele la foc, carti citite la lumina lampii si umbrele marionetelor pe perete. Ne-am imaginat rasete si prostioare dragute.

Payne scrie ca scopul cartii este de a ne ghida inapoi catre acea viziune, pentru a intelege sufletele copiilor nostri si pentru a face casele si familiile noastre locuri de refugiu si calm. Putem face acest lucru in 4 moduri.

Simplificarea mediului

Majoritatea copiilor au prea multe lucruri: prea multe carti, jucarii, filme si animalute. Numarul de elemente inghesuite in dormitorul copilului il face sa fie nu numai haotic, ci si o provocare pentru copil in ceea ce priveste facutul alegerilor.

Copiii au nevoie de spatiu pentru creativitatea de gandire si de joc, care poate fi sufocata de prea mult.

Aici, Payne spune din experienta sa de educator Waldorf: Pastrati jucariile simple. Concentrati-va pe cele care permit cel mai mult jocul imaginativ, precum blocurile si hainutele jucariilor, in timp ce evitati jucariile care licaresc, suna si controleaza jocul. Reduceti numarul jucariilor la jumatate, iar apoi mai injumatatiti-le o data.

Aceasta este o strategie pe care o putem aproba din toata inima. Exista si varianta simplificaii dormitoarelor copiilor nostri prin metoda KonMari.

Se pot elimina toate jucariile si decoratiunile din dormitoarele baietilor nostri, inclusiv birourile si ce se afla sub paturi. De asemenea, poti scapa de aproximativ o jumatate din hainele lor. Rezultatul poate fi drastic. Copiii vor dormi mai bine.

Defineste ritmul familial

Payne recunoaste ca familiile sunt mai ocupate decat au fost vreodata si ca acest lucru nu se va schimba. Cheia este sa stabiliti un cadru care va permite pauze.

Mult din aceasta poate fi realizat prin intermediul consecventei si al repetitiei, doua lucruri care ii fac pe copii sa prospere. (Intreaba orice parinte care a trebuit sa citeasca “Goodnight Moon” /Noapte buna, luna/ 300 de nopti la rand.) Consecventa si ritmul permit copiilor sa se simta ca intr-un buncar de securitate chiar si atunci cand pe alte planuri ale vietii ar putea fi haos.

Printre ideile listate de Payne se afla si: cina familiala care devine un timp al discutiei comune; o intalnire saptamanala duminica pentru a planifica ceea ce urmeaza sa aiba loc saptamana urmatoare; si o rutina de culcare cu povesti si cantece.

Familiile pot adopta alte ritualuri care li se potrivesc: clatite sambata dimineata, plimbari de-a lungul lacului duminica si pregatirea mesei impreuna.

Cercetarile au dovedit ca aceste ritualuri nu numai ca asigura consecventa, dar si introduc copiii in crezurile si activitatile familiei. Ritualuri precum studiul Scripturii in familie, rugaciunea familiala si o seara saptamanala dedicata familiei construiesc pe ideea de ritm familial.

Payne vorbeste despre importanta pauzei, acele spatii linistite in care poti rasufla in voie. “Relatiile sunt adesea construite in intervale, in spatiul dintre activitati, cand nu se intampla nimic” scrie Payne.

Am descoperit ca minunile mele ma intreaba lucruri importante pentru ei ca si cum am fi pe picior de plecare. M-am schimbat de la a fi exasperata la a realiza ceea ce incearca sa-mi transmita: “Incetineste, mama. Am nevoie sa ma asculti.”

Aceste momente de ascultare au devenit mai importante pe masura ce copiii au crescut. O plimbare cu masina intre activitati poate fi o ocazie de a opri radioul si de a lasa linistea sa conduca discutia. Invitarea unui copil in bucatarie pentru a taia salata pentru cina poate deveni o cale prin care el sa povesteasca despre ziua lui la scoala.

Simplificarea programului

Cu cativa ani in urma, am intalnit o mama a cinci copii care mi-a spus strategia ei de simplificare a programului: Nimeni nu avea voie sa indeplineasca vreo activitate pana cand nu implinea varsta de 10 ani.

La acel timp, am crezut ca aceasta idee era un pic cam radicala, insa acum vad intelepciunea din decizia ei. Ea le-a permis copiilor ei sa-si mareasca interesele inainte de a se indrepta catre sport, arta sau lectii de muzica. Astfel, nu si-a protejat numai copiii de programul supraincarcat, ci si pe ea insasi.

Acesta este exact opusul a ceea ce fac cei mai multi parinti din Vest. De indata ce copilul murmura primele cuvinte, ii vedem facand dribbling cu bile, ciupind notele de la pian si luand lectii de arta, astfel incat sa-si poata gasi un hobby.

In timp ce toate acestea sunt alegeri minunate, programarea copiilor mici isi pune amprenta asupra familiei. De fapt, cu cat ma uit mai mult in jur la familiile ocupate, imi intaresc mai tare concluzia ca acei copii sunt bine. Eu pentru parinti ma ingrijorez.

Payne aseamana programele noastre cu rotatia culturilor. Cu cat incercam mai mult sa ne aruncam spre un singur domeniu, asteptandu-ne la un mare randament si cultura, cu atat ne distrugem solul vietilor noastre.

Este o analogie buna deoarece recunoaste refluxul si fluxul necesar al vietii de familie. Daca ai 4 copii care iubesc fotbalul, primavara ar putea fi o perioada ocupata pentru familia ta. De asemenea, ar putea insemna refuzul altor activitati precum baschetul sau inotul in afara sezonului de fotabal. Daca doua nopti ale saptamanii sunt pline-ochi de activitati, ar insemna ca ar trebui sa lasi celelalte nopti la libera alegere a copiilor.

Ideea unui Sabat poate parea fermecator de invechita in programul actual de 24/7. Dar Payne afirma ca familiile noastre inca au nevoie de o zi de odihna, un timp in care sa se intalneasca impreuna, ca familie.

Filtrarea lumii adultilor

Constientizarea evenimentelor din lume nu este rea pentru copii, insa asa cum Payne subliniaza, copiii nostri sunt mult prea tineri pentru a digera atat de multe stiri.

In timp ce noi credem ca ne educam copiii, ceea ce facem in realitate este sa ingramadim asupra lor o serie intreaga de probleme nerezolvate. Imi amintesc ca atunci cand eram copil eram innebunita de durere cand auzeam de distrugerea padurilor tropicale. Ce puteam face eu in legatura cu asta? Pai, am reciclat. Am adoptat un delfin si i-am tinut lectii mamei despre utilizarea platourilor de hartie, insa in realitate, nu am avut niciun control asupra padurilor tropicale. Asa cum Payne scrie: “Saturatia mass-media caracterizeaza epoca noastra, insa nu trebuie sa inunde copilaria copiilor nostri.”

Am devenit extrem de constienta de acest lucru in timpul acestui caustic ciclu electoral. Copiilor mei le place sa vorbeasca despre politica si sa urmareasca dezbateri, ceea ce este bine pentru adolescenti, insa nu trebuie ca fiul meu de 6 ani sa participe la discutii despre Trump vs. Clinton.

Cum stim ce sa le permitem?

Asa cum scrie Payne “Copiii trebuie sa stie ca au un loc intr-o lume buna si un viitor promitator.” Cum stim ce sa le permitem? Payne spune ca ar trebui sa folosim acest barometru de masurare pentru discutiile din cadrul familiei: Este adevarat? Este dragut? Este necesar?

Payne spune ca a scris cartea deoarece parintii veneau mereu si mereu cu aceasta intrebare: Ceva este in neregula cu copilul meu; Ce pot face pentru a-l ajuta?

Inainte de a ne grabi spre terapii si medicamente, Payne considera structura vietii de familie ca locul numarul unu din care trebuie sa se inceapa.

“Ca parinti, noi suntem arhitectii vietii zilnice a familiei noastre”