Parentingul sub presiunea realizarilor versus caracter, valori morale si fericire - o dilema a educatiei

TEMA: Educatia copilului | 0 | 31/1/2018

Nici un parinte nu vrea sa isi streseze prea tare copiii, dar nici nu isi doreste ca ei sa ramana in urma cu realizarile scolare. Si atunci cand un numar mare de copii se intalnesc cu profesori pentru a lucra la matematica sau la cursuri de citire, iau lectii de pian, invata o limba straina si practica sporturi organizate inainte de a termina programul de la gradinita, este normal sa credeti ca si copiii vostri ar trebui sa faca acelasi lucru. Orice parinte are momente de panica cand isi da seama ca sunt - pana la urma - responsabili de realizarile viitoare profecionale ale copilului.

Este parentinul sub presiune cheia fericirii copilului? Iata o sincera trecere in revista a dilemelor oricarui parinte...

in acest articol veti citi mai multe despre:
Nimeni nu isi doreste ca al lor copil sa ramana in urma
Partea buna a parenting-ului sub presiune
Exista cel putin doua pericole suplimentare si ascunse ale parenting-ului sub presiune
Parintii prioritizeaza implinirea profesionala a copiilor
Parenting-ul sub presiune ridica, de asemenea, si asteptarile parintilor
Costurile pentru cresterea copiilor sunt naucitoare
Viata nu este o competitive
Odiseea unui parinte de scolar: emotii si nesiguranta despre care nu vorbeste nimeni

Parentingul focusat pe realizari si note

Ryan Avent - un senior editor de la prestigioasa revista Economist - dar si tata, ne povesteste cu sinceritate despre stresul parentingului intens focusat pe realizari si note, ce a devenit atat de comun in cadrul clasei sociale de elita din America.

Inarmat si cu ideea ca (a) admiterea la o facultate buna nu a mai fost vreodata atat de competitiva si (b) sa fii inscris la o scoala “buna” nu a mai avut atat de multa importanta ca acum pentru a avea un viitor de succes, parintii cu educatie aleasa vor ca ai lor copii sa isi contruiasca un CV demn de o cariera la o varsta frageda.

Fiorul de panica ...

Si, chiar daca el si sotia lui s-au straduit sa nu puna in nici un fel presiunea pe copii lor, martusiseste ca a simtit “un fior de panica” cand a auzit programul scolar si activitatile extracuriculare ale colegilor de clasa a fetitei lor de 6 ani...

Nimeni nu isi doreste ca al lor copil sa ramana in urma

Astfel de anxietati sunt cunoscute parintilor din intreaga America, in special celor care traiesc in sau in jurul unor orase mari si “de putere” care se focuseaza pe statut, cum ar fi New York, Washington, Boston sau San Francisco. (Avent si familia lui traiesc chiar in afara resedintei de regiune, in Arlington, Virginia.)

Nimeni nu vrea sa isi stimuleze prea tare copiii, dar nici nu isi doreste nimeni ca ei sa ramana in urma. Si atunci cand un numar mare de copii se intalnesc cu profesori pentru a lucra la matematica sau la cursuri de citire, iau lectii de pian, invata o limba straina si practica sporturi organizate inainte de a termina programul de la gradinita, este normal sa credeti ca si copiii vostri ar trebui sa faca acelasi lucru.

Partea buna a parenting-ului sub presiune

...asa cum l-a numit Avent, este ca investind mai mult timp si mai multe resurse in copii, ii poti ajuta sa-si realizeze pe deplin potentialul in calitate de studenti, sportivi, artisti, etc. Dezavantajul evident este ca presiunea excesiva poate produce niveluri de stres nesanatoase, in timp ce sporesc riscul depresiei si/sau epuizarii excesive. Chiar si profesoara de drept de la Universitatea Yale, Amy Chya – autoproclamata “mama-tigru” a carei carte din 2011 a oferit o aparare calificata a parenting-ului sub presiune – a recunoscut ca, atunci cand una din fiicele ei a incetat sa cante la vioara si s-a orientat spre tenis, ea a spus mamei ei (relateaza Chua) “sa nu distrug tenisul, asa cum am distrus cantatul la vioara”.

Exista cel putin doua pericole suplimentare si ascunse ale parenting-ului sub presiune

In primul rand, incurajeaza implicit copiii sa aprecieze performanta mai mult decat dezvoltarea caracterului. Dupa cum scrie jurnalistul Rod Dreher: “In aceste zile nimeni nu simte o obligatie pentru nimic mai inalt decat propriile ambitii si dorinte.” Intr-adevar, atunci cand clasa meritocratica se ia la intrecere si are prioritate fata de orice altceva, standardele morale de baza devin negociabile. Aceasta este o lectie a scandalurilor de inselaciune, care au provocat scandalul de la Universitatea Harvard si liceul de elita din New York City, Stuyvesant, in 2012. (ziarul New York Times a descris fostul scandal ca fiind cel mai mare scandal a Universitatii Harvard din istorie).

Parintii prioritizeaza implinirea profesionala a copiilor

Vorbind despre Harvard, cu cativa ani in urma cercetatorii de la Harvard Gratuate School of Education au chestionat mai mult de 10.000 elevi de scoala generala si liceu din intreaga tara si i-au intrebat pe care din urmatoarele trei lucruri il considera ca fiind cel mai important: “afectiunea fata de ceilalti” “implinirea profesionala” sau “sa fii o persoana fericita (sa te simti bine in cea mai mare parte a timpului”). Aproape 80% au ales fie “implinirea profesionala” (48%), fie fericirea personala (30%), in timp ce doar 22% au ales grija fata de aproapele.

Analistii de la Harvard au obtinut rezultate similare atunci cand au cerut elevilor sa identifice cea mai mare prioritate a parintilor lor in ceea ce priveste cresterea copiilor: peste 80% au raspuns “implinirea profesionala” (54%) sau “fericirea personala” (27%), fata de doar 19% care au raspuns “grija fata de aproapele”. In plus, echipa de la Harvard a constatat ca aproximativ 80% dintre adultii din scoala – precum cadrele didactice, administratorii si alti membri ai personalului – au observat ca parintii prioritizeaza “implinirea profesionala a copiilor inaintea grijii fata de oameni”, in timp ce “un procent similar a observat ca parintii prioritizeaa fericirea personala inaintea grijii fata de oameni”.

De asemenea, studiul a confirmat, nefiind intr-un mod surprinzator, ca “multi copii din comunitatile bogate si mijlocii simt o presiune mare, violenta si debilitanta pentru a atinge niveluri ridicate, ducand la o serie de probleme emotionale, etice si comportamentale.” Parintii nu sunt singura sursa a acestei presiuni, dar cu siguranta ei contribuie la ea, in speranta ca ofera copiilor lor avantajul competitiei de care au nevoie pentru a-si depasi concurenta. Cu toate acestea, dupa cum a aratat studiul Harvard, “Copiii care sunt supusi unei presiuni intense de realizare de catre parintii lor in comunitati afluente nu par sa depaseasca performanta celorlalti studenti.”

Parenting-ul sub presiune ridica, de asemenea, si asteptarile parintilor

Pana la urma, cineva trebuie sa plateasca pentru lectii, meditatii, tabere, team-build-ing, sau alte programe – si in timp ce, in multe cazuri, platesc pentru educatie in scoli private. De aceea parintii cu asteptari mari tind sa aiba venituri mari.

Si asta ne aduce la al doilea pericol ascuns al parenting-ului sub presiune: Descurajeaza oamenii de la a avea familii numeroase – sau, altfel spus, ii descurajeaza de la a avea mai multi copii pe care si-ar fi dorit sa ii aiba, dat fiind faptul costurilor de a fi la “zi” cu parenting-ul. Analistul politic, Samuel Goldman, de la Universitatea George Washington, USA - a observat: “Nu mai este de ajuns ca sa platesti facturile si sa mentii un echilibru financiar in familie. Parintii tineri, in special cei din clasa sociala medie, cred ca trebuie sa ofere o educatie exceptionala, o viata din plin culturala, obiecte materiale luxoase, si asa mai departe. Sa faci asa ceva pentru un singur copil este destul de greu. Dar sa faci asta pentru doi sau trei este aproape inimaginabil, in special pentru ca este aproape sigur nevoie de doi salariati in casa cu norma intreaga.”

Prin urmare, multi parinti decid sa aiba 1 copil sau 2, in loc de 3 sau 4. In timp, aceste decizii au contribuit la scaderea ratei de fertilitate in America, care a scazut de la 3,65 in 1960 la 1.84 in 2015.

Costurile pentru cresterea copiilor sunt naucitoare

Ce e drept, chiar si parintii care au revocat parenting-ul sub presiune, de multe ori, gasesc naucitoare costurile pentru cresterea copiilor in epoca moderna. Acesta este un motiv pentru care multi americani se casatoresc tarziu si fac copii la varste inaintate decat in anii trecuti. “In 1976”, raporteaza de curand Census Bureau, “cam 85% dintre femei si 75% dintre barbati se casatoreau pana la varsta de 29 ani. Pentru a avea acelasi procentaj astazi, trebuie sa ne uitam la persoanele care sunt in decada a patra de viata.”

Parintii nu pot controla inflatia ce a crescut costul cresterii copiilor. Dar ei pot controla cantitatea de presiune de pe umeri ca sa-si transforme copiii in “Achivatrons super educati” (in cuvintele lui David Brooks, ziarist la New York Times). De asemenea, parintii pot controla cantitatea de presiune pe care copiii lor ar trebui sa o aiba pentru a face CV-ul “perfect” si sa castige competitia meritocratica.

Viata nu este o competitie

Pentru ca, in cele din urma, viata nu este o competitie. Asa cum spune Avent: “In viata, spre deosebire de educatie, nu sunt castigatori… Nu exista o linie de sosire unde rezultatele sunt comparate si sunt clasati invingatori sau invinsi. Parintii invesesc o cantitate masiva de timp ca sa-si pregateasca copiii pentru a castiga o cursa ce nu poate fi castigata. Acei copii invata sa alerge nebuneste spre un rezultat final, pana cand renunta sau sunt extenuati din cauza oboselii.”

Parintii ce vor isi cresca copii sub presiune ar trebui sa-si ia aceste cuvinte in inima.

Si totusi ...

Viata nu isi are apogeul cu o diploma de la Princeton sau cu o slujba de la McKinsey sau din a fi membru la un club select. Sunt oameni de serviciu fericiti si investitori bancari nefericiti. In loc ca acesti copii sa devina hiper-competitivi “achievers” (obtinatori), mamele si tatii ar trebui sa ii ajute sa aiba un caracter, sau abilitati necesare pentru a avea succes in prietenii, casatorie si parenting – pentru ca acest tip de succes aduce in cele din urma cea mai mare satisfactie si fericire.

Odiseea unui parinte de scolar: emotii si nesiguranta despre care nu vorbeste nimeni

Cand copilul tau incepe scoala, il conduci cu privirea incarcata de dragoste si grija pe usa scolii. Intr-un fel, din prima zi de scoala iti oferi copilul unui angrenaj de educatie care va dura 12 ani cel putin. Urmeaza insa o adevarata odisee emotionala atat pentru copil cat si pentru parinti ...

Iata Odiseea unui parinte de scolar: emotii si nesiguranta despre care nu vorbeste nimeni.

Iata sfatul psihologilor de la Desprecopii.com despre modurile de inteligenta ale copiilor si modul lor specific de invatare.