Nu mă dilatam deloc iar bebe nu era poziționat bine așa că am născut prin cezariană: nașterea puiului meu

Nu ma dilatam deloc iar bebe nu era pozitionat bine asa ca am nascut prin cezariana: nasterea puiului meu

Nu mă dilatam deloc iar bebe nu era poziționat bine așa că am născut prin cezariană: nașterea puiului meu

Sarcina a decurs minunat până la final, nu am avut nici un fel de problemă, burtica creștea din ce în ce mai mult și eram tot mai nerăbdătoare să-l cunosc pe bebe. Umblam precum un pinguin :)))) și nu puteam să mă aplec nici măcar să îmi iau pantalonii pe mine darămite să mă mai încalţ.

Bebe insa nu dadea nici un semn ca ar vrea sa vina pe lume. Nu mă dilatam deloc iar pe lângă asta bebe nu era poziționat cu capul "pe canal" (cum zicea dr.), ci era într-o parte (asta mi-a zis și la ultimul ecograf dar am sperat până în ultima clipă că bebe se va așeza cum și unde trebuie) nu am avut noroc.

Într-un final, împreună cu doctorul am luat decizia de a face cezariană. Puteam să încerc natural dar șansele de a ajunge la cezariana erau de 80% și atunci am hotărât să o facem direct. Pierdusem deja și lichidul și riscurile se adunau, așa că mi-am luat inima în dinți și am zis "asta e, poate așa vrea Dumnezeu și așa vrea puiul meu să vină pe lume". Am ajuns în sala de operații unde m-au cuprins toate emoțiile, frică, groază, panică, pe toate le-am avut...

- veți citi:
În 24 Iunie la ora 6 dimineața mi s-au rupt membranele
Fiecare control era tot mai dezamăgitor :(
Mi s-a făcut rahianestezia și a început calvarul pentru mine
La 11:40 a venit pe lume puiul meu care a avut 3050 kg și 48 cm

nastere cezariana

Bebe nu dadea nici un semn ca ar vrea sa vina pe lume

Data probabilă a nașterii se apropia (22 iunie), emoțiile creșteau din ce în ce mai mult, îmi doream foarte tare să nasc natural iar cu cat se apropia termenul cu atât emoțiile erau din ce în ce mai mari.

Bebele meu nu dădea nici un semn cum că ar vrea să vină pe lume, a venit și ziua de 22 Iunie iar eu nu aveam nici un simptom, semn, nimic. E clar că acea dată e doar orientativă și nu e neapărat obligatoriu să naști atunci, dar eu mă așteptam ca măcar să am vreun semn ceva, dar eu eram bine mersi acasă fără să simt ceva diferit fată de restul zilelor.

Făceam foarte multă plimbare și mișcare în ideea că îl voi stimula pe bebe și se hotărăște să vină pe lume pentru ca eu nu mai rezistam, abia mă mișcam, temperatura de afară era insuportabilă, nopțile nu mai dormeam, burtica îmi era grea, mă apăsa foarte tare jos, mă durea spatele, picioarele îmi erau atât de umflate încât de la mărimea 35 la pantofi a trebuit să iau 37 ca să-mi fie comod și câte și mai câte.

În 24 Iunie la ora 6 dimineața mi s-au rupt membranele

În 23 Iunie am hotărât să merg la ţară, aer curat, mișcare, liniște, etc. Probabil mișcarea și aerul curat din 23 i-au priit lui bebe că în 24 Iunie la ora 6 dimineața mi s-au rupt membranele. Aproape la ora 7 am ajuns la spital. Evident ca birocrația ne omoară și până mi s-au făcut actele pt internare a mai trecut aproape o oră.

La primul control făcut de moașă mi s-a spus ca nu sunt dilatata absolut deloc, durerile erau suportabile și le aveam din 10 în 10 minute. După ce mi s-a făcut clisma am avut dureri mai puternice și erau din 5 în 5 minute, le suportam, mă gândeam că fiecare durere mă duce mai aproape de momentul în care am să-l ţin pe bebe în braţe.

Fiecare control era tot mai dezamăgitor :(

Nu mă dilatam deloc iar pe lângă asta bebe nu era poziționat cu capul "pe canal" (cum zicea dr.), ci era într-o parte (asta mi-a zis și la ultimul ecograf dar am sperat până în ultima clipă că bebe se va așeza cum și unde trebuie) nu am avut noroc.

Într-un final, împreună cu doctorul am luat decizia de a face cezariană. Puteam să încerc natural dar șansele de a ajunge la cezariana erau de 80% și atunci am hotărât să o facem direct. Pierdusem deja și lichidul și riscurile se adunau, așa că mi-am luat inima în dinți și am zis "asta e, poate așa vrea Dumnezeu și așa vrea puiul meu să vină pe lume". Am ajuns în sala de operații unde m-au cuprins toate emoțiile, frică, groază, panică, pe toate le-am avut.

Mi s-a făcut rahianestezia și a început calvarul pentru mine

Zic calvar pentru că nu i-am dat nimic anestezistului și aici mă refer la acea mită cu care s-au obișnuit majoritatea cadrelor medicale și din această cauză a vorbit aiurea și m-a făcut să cred că nu prea e sigur pe el dacă îmi dă corect injecția în coloană. Evident că m-am panicat și mi s-a făcut rău pe masa de operații, gândindu-mă că voi rămâne invalidă pentru că anestezistul nu mi-a administrat bine anestezia.

Am primit puţin oxigen și mi-am mai revenit puțin, auzisem cum m-au tăiat, da, se aude exact cum ai tăia o hârtie :o, apoi imediat mi-a spus asistenta de la capul meu ca urmează să-l scoată pe bebe și voi simți acest lucru. Da, într-adevăr am simțit când l-a împins doctorul din partea de sus și când l-a scos, dar totul a fost suportabil datorita faptului ca eram amorţită.

La 11:40 a venit pe lume puiul meu care a avut 3050 kg și 48 cm

Când l-am văzut am uitat de toate, eram așa fericită că puiul meu e bine. Am fost dusă în salonul unde am așteptat să treacă efectul anesteziei după care m-au transferat pe secția maternitate. Ei bine, de aici a început noua mea viață de mămică. În primă fază mi-a fost adus copilul să-l mai văd și să încerc să-l pun la sân apoi din a doua zi mi l-au lăsat la mine și mi-am intrat serios în rolul de proaspătă mămică. Deși îmi era foarte greu sa ma ridic din pat și să mă ocup de bebe pentru că mă durea îngrozitor operația, mi-am luat inima în dinți și am zis ca pentru puiul meu trec și prin foc.

Bun venit puiule, eu sunt îngerul tău păzitor și voi fi lângă tine mereu. Te iubește mama! :*

Util de citit:

Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail  si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!

Alte povestiri despre nastere

Nasterea in timp de pandemie - jurnal de nastere

Povestea unei mame depresive nu doar a unei nasteri la CF2 - un subiect tabu: ce am invatat EU

Nasterea naturala. Ar fi cazul sa impingi - jurnal de nastere

Nu recomand cezariana - spune Anca Serea, la a sasea nastere

Cand nasterea naturala se transforma brusc in cezariana - povesti de nastere

autor: Andreea07,  membra a Comunitatii Desprecopii.com -
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2021 

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII