Copiii și animalele de companie - o relație simbiotică

TEMA: Animalute de casa | 0 | 2/6/2021

Copiii si animalele de companie - o relatie simbiotica

De cele mai multe ori familiile care decid să achiziționeze sau să adopte un animal de companie o fac la dorința copiilor. Sau cel puțin așa se justifică părinții, care de multe ori își doresc și ei foarte mult acest lucru, dar din diverse motive nu au facut-o încă. Astfel, în momentul în care copilul cere insistent un animal, apar prilejul, contextul și explicația pentru lărgirea familiei.

Copiii își iau foarte în serios rolul de stăpâni

Este interesant că de la vârste fragede, de când sunt în clasa pregătitoare chiar, unii copii își iau foarte în serios rolul de stăpâni și își însoțesc animalele la veterinar. Ei fac acest lucru pentru că sunt interesați să știe ce se întâmplă cu prietenul lor cu blăniță, pe care nu vor să-l piardă nicio clipă din vedere. Când ajung în cabinetul veterinar copiii sunt foarte atenți la ce se întâmplă, urmărind toate mișcările medicului ca niște mici detectivi. Sunt foarte interesați să înțeleagă care sunt procedurile medicale aplicate, pașii următori în tratament etc. Eu le explic mereu pe înțelesul lor fie că ne uităm la ochișorii sau la gurița animăluțului, îl ascultăm la inimioară sau îi verificăm blănița. Pentru a crea o relație de încredere cu micii stăpâni ai pacienților, este obligatoriu să le spunem dacă găsim ceva în neregulă și ce e de făcut pentru ca lucrurile să revină la normal cu starea de sănătate a prietenilor lor necuvântători.

Copiii sunt foarte empatici și curajoși

Atunci când își asumă responsabilitatea de a avea grijă de animalul lor, copiii sunt extrem de implicați. Cei de gimnaziu și de liceu vin uneori chiar singuri cu animăluțele la cabinet, mai ales dacă sunt cazuri în care trebuie să le administrăm niște tratamente zilnice, iar părinții sunt ocupați. Ceea ce am observat este că acești copii sunt foarte empatici, sunt alături de animal chiar dacă acesta schelălăie sau miorlăie pentru că i se face o injecție sau o mică intervenție mai dureroasă. Și animăluțele sunt de multe ori mai liniștite dacă vin însoțite de copii. Din ce am observat adulții sunt în unele cazuri mai agitați, încearcă să afle dinainte toate informațiile, pe care de multe ori nu le avem nici noi, cu alte cuvinte să controleze procesul.

Copiii sunt mai ancorați în prezent și mai concentrați pe a fi de folos prietenului lor blănos. Și când vin împreună cu părinții, tot copiii sunt mai deschiși și vor să afle în primul rând ce se întâmplă chiar atunci, se administrează o injecție de exemplu, și cum pot să ajute, nu ce urmează să se întâmple într-un pas ulterior. Dacă li se spune dinainte la ce să se aștepte, de exemplu câinele va mârâi sau va schelălăi pentru că îl doare sau îl ustură puțin, copiii sunt extrem de cooperanți cu personalul veterinar, uneori, după cum spuneam mai sus, prin contrast cu părinții lor.

Am văzut foarte puțini copii care să se întoarcă și să își astupe urechile dacă animalul plânge în timpul unui consult. Nu doar că sunt curajoși, dar se și așteaptă să se întâmple lucruri bune și au încredere.

Dr. Florentin Vrînceanu are o vastă experiență de peste 20 de ani în medicină veterinară, cu specializare pe animale de companie. În prezent conduce clinica Novavet, pe care a înființat-o în 2001

Sunt și cazuri în care copiii insistă foarte mult pentru a primi un animal de companie, promit că vor avea grijă de acesta și că îl vor scoate la plimbare, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna. Părerea mea este că acest lucru nu are legătură efectiv cu animalul, ci cu felul în care copilul a fost educat să își asume responsabilități și cu dinamica respectivei familii în general. Dacă există vreo bunică mereu binevoitoare și dornică să îi care ghiozdanul micuțului, între timp ajuns în gimnaziu și mai înalt decât ea, este clar cine va ieși cu câinele la 7 dimineața afară pe ploaie și vânt.

Copiii și animalele de companie - o relație simbiotică

Oricum ar fi împărțirea responsabilităților într-o familie cu privire la creșterea și îngrijirea unui animal și chiar dacă copilul nu joacă până la urmă un rol atât de important, beneficii vor exista oricum. Dacă nu va ieși copilul cu cățelul afară, vor ieși părinții și vor face ei mișcare ceea ce nu strică până la urmă nimănui. Un alt plus, și un lucru foarte important de altfel, este legat de atmosfera din casă care este mult mai pozitivă și destinsă în prezența animăluțelor. Acestea îi înveselesc cu giumbușlucurile lor și pe cei mici și pe cei mari, crează momente de conexiune pentru membrii familiei și le oferă subiecte de discuție. În general animalele sunt în centrul atenției într-o casă pentru că știu să se facă observați, doriți și plăcuți.

În familiile unde există animale încă înainte de apariția unui bebeluș, acestea ajung în marea majoritate a cazurilor să se atașeze foarte mult de copil. Câinii, cel puțin, devin îngerii păzitori ai celor mici. Atunci când aceștia plâng, latră și ei pentru a-i chema pe părinți, de asemenea îi păzesc și îi amuză stârnindu-le zâmbete. Se ajunge astfel ca relația dintre animalele de companie și copii să fie una simbiotică. Iar această relație specială între copii și câini nu are legătură cu talia acestora, contrar unor temeri pe care le-am mai auzit exprimate, eu personal în peste 20 de ani de experiență nu am auzit ca un câine mare să atace un copil. Mai degrabă pot apărea mici incidente cu pisici care pot zgâria copiii accidental, în frenezia jocului.

Ca recomandare, pentru familiile mai active și cărora le place să iasă zilnic din casă, este ideal să aibă un câine. Dacă contextul este altul, atunci sunt de preferat pisicile. Sau de ce nu, sunt multe familii care au și una și alta, am observat că în jur de 30% dintre proprietarii de câini au și pisici. De asemenea, mulți dintre iubitorii de pisici au câte două sau chiar mai multe, în funcție de spațiul disponibil, ca să se joace și între ele și cu copilul sau copiii. Și de ce nu, să se joace și cu adulții. Aceștia în momentul în care vin acasă obosiți sau stresați se remontează foarte bine în compania unui animal de companie.