A fost odata un fecior de imparat, care nu voia in ruptul capului sa se insoare.

Mama imparateasa, de teama ca el va incarunti si nu va intra in rindul lumii, un mostenitor din osul lor, ii aducea mereu printese, dar el nici nu ridica ochii la vreuna din ele.

In imparatia vecina, erau trei surori, care de care mai frumoase; mama se intreba daca nu cumva fiul ei iubeste pe vreuna din ele si nu vrea sa se destainuie si atunci pofti pe cea mai mare, sa vie, sa-i tie tovarasie.

Cum veni fata, ea o saruta pe frunte, o lua de mina ?i o insoti pina in odaia fiului ei si-i zise:

-  Te-am adus aci. draga mea, voind a ma incredinta de nu cumva fiul meu te iubeste. Daca adevarat va fi asa, sa stii ca te voi face mireasa lui.

Seara, cind se intoarse printul si intra in odaie, sezu pe scaun si incepu sa citeasca si sa scrie, fara sa se uite imprejur; iar dinsa, astepta ce astepta, pina o fura somnul si adormi pe canapea.

Dimineata, cind s-a dus imparateasa sa-i vada, a gasit-o singura:

- De cum a venit printul, nici nu s-a uitat la mine, ci mereu a scris si a citit, apoi a iesit din odaie fara sa-mi zica o vorba. Imparateasa i-a multumit, daruindu-i un frumos inel si a rugat-o sa-i trimeata pe sora mijlocie.

Sosind acasa, fata a povestit cele intimplate; sora cealalta s-a gatit si a plecat si ea sa-si incerce norocul. Imparateasa o primi tot asa de bine si dupa ce o insoti pina in odaia fiului ei ii zise:

- Daca printul te iubeste, te voi face mireasa lui.

Pe inserate, printul s-a intors acasa si s-a asezat pe scaun, fara sa-i arunce macar o privire, si dupa ce a citit si a scris cit a vrut, s-a sculat si s-a dus.

Dimineata, veni imparateasa sa vada ce au vorbit impreuna, dar fata i-a spus ca nici macar n-a vrut sa se uite la ea.

Imparateasa i-a daruit si ei un inel si a rugat-o sa-i trimeata pe sora cea mica.

Aceasta era cea mai desteapta  si cea mai frumoasa. imparateasa a gatit-o cu podoabe de-ale ei si a lasat-o sa astepte pe print. Dar inainte de a intra, fata vazu o colivie cu o pasare si o lua cu ea inauntru.

Dar printul, cum veni, se aseza la masa si se puse pe scris si pe citit, cu ochii atintiti in carte.

Daca vazu ca printul nu se uita la ea, fata incepu a cuvinta pasarii:

- Buna seara, puica, nu-mi ciripesti? Macar tu colivie si tu sfesnice, nu-mi vorbiti?

Atunci printul desclesta gura:

- Sandanum, sandanusum!
- Buiurum, sandanum! raspunse ea,  dar de sfiala nu mai slomni nimic; iar el, ispravind cu scrisul, o sterse.

Dimineata, cind a intrebat-o imparateasa de purtare printului, fata ii raspunse:

- Cum a intrat printul mi-a poftit buna seara!

Atunci imparateasa a rugat-o sa mai ramina o zi. Seara, fata vorbi iar cu pasarea si cu sfesnicul, iar printul raspunse iar pasarii si sfesnicului. 
 
Surorile o asteptara sa se intoarca acasa, dar ea nevenind, mersera la palat, unde o gasira vesela in tovarasia fetelor de la curte si a imparatesei. Cind o intreba de ce nu vine acasa, ea le-a dat sa inteleaga ca nu o lasa imparateasa sa plece de acolo.

- Cum, ti-a vorbit printul?
- Da, am vorbit cu el de mai multe ori.

Si surorile s-au invinetit de ciuda si se inapoiara acasa. Cum au iesit din palat, se mingaiau intre ele :

- Vezi sora, nu e adevarat ca a vorbit printul, dar ii place ei sa stea la palat si ne minte.
-  Stii ce sa facem? Sa-i aducem margaritarul ce-l are de vinzare giuvaergiul, sa vedem daca i-l va cumpara.
 
A doua zi, luind margaritarul de la giuvaergiu, s-au dus iara la curte si-au intrebat pe sora lor daca poate sa se roage de print sa i-l cumpere. Dinsa le-a cerut sa astepte raspunsul pe a doua zi. Ele au lasat acolo margaritarul si au plecat catre casa.

Mergind pe drum, vorbeau intre ele:

- Sa vedem ce are sa se faca si cine are sa-i cumpera piatra scumpa.

La venirea printului la palat, fata il intimpina:

- Sandanum, sandanusum.

Si el, la fel:

- Buiurum, sandanum.
- Surorile mele mi-au adus acest margaritar, sa-l cumpar; pot sa-l iau sau nu?
- sandanum, sandanusum, draga mea pasare, cheile sunt la dulap, galbenii sint in saltar, descuie si ia ce vrei. 

Dimineata ea impartasi imparatesei ca fiul ei i-a dat bani sa cumpere ce vrea.

Atunci imparateasa, de bucurie, a imbratisat-o ca pe copila ei. Cind au venit surorile la curte, ea le-a intrebat cit costa margaritarul, l-a platit si l-
a oprit la  ea. Atunci ele se inveninara si mai tare, dar tot nu voiau sa creada ca printul a vorbit cu dinsa.

- Sa n-o crezi, sora, doar stim noi ca e o  mincinoasa.  imparateasa i-a daruit margaritarul.
- Sa-i aducem acum o pereche de bratari, sa vedem o sa le cumpere si pe astea? In cealalta zi venira la sora lor cu o pereche de bratari de la giuvaergiu; iar dinsa s-a rugat de print da i-a cumparat si bratarile. Cind au venit din nou dupa bani, i-au
zis:

- Tu esti acum imparateasa; nu ne dai o masa sa vorbim si noi cu cumnatul nostru?

Ea le raspunse:

- Sa-i vorbesc deseara si, daca el va incuviinta, o voi face cu placere.

Apoi se inchise in camara ei si se puse pe plims: ”Ce sa ma fac? Surorile mele cauta numaidecit sa-mi faca un rau si nu stiu cum sa scap de ele.” Seara, cind printul s-a intors acasa si s-a pus sa scrie ca de obicei, dinsa incepu a plinge si a se vaicari, de nu mai putea sa se tina pe picioare.
 
- sandanum, sandanusum, i-a zis ea
- Buiurum, sandanum, ce ai pasarea mea, sfesnicul meu, de plingi? a intrebat-o printul.

Surorile mele doresc sa le chem la o cina, iar eu ni pot sa le fac pe voie; de aceea mi-am pierdut firea.

Ei insa o domoli, graind: 
 
- Draga pasare, dragul meu sfesnic, vinatorii te asteapta, bucatarii sint jos, giste, rate, gaini cite vrei, pune sa le taie si ospateaza-le.

Si ea se duse la imparateasa si-i spuse:

- Printul s-a invoit sa primesc pe surori si mi-a zis sa dau porunca bucatarilor ca sa intinda o masa, cum stiu ei mai bine. Maria-ta ce crede ca pot sa fac?
- Daca printul ti-a spus, asa sa faci; cheama deci oamenii si pune tu singura la cale.

Fata chema pe vinatori si-i trimise la vinat, apoi pe bucatari si le dete zor sa taie giste, rate si gaini si sa le pregateasca ospatul. Tinara fata era asa de buna si draguta, incit toti cei din palat o iubeau si-i faceau toate lefurile. La urma, chema pe rindas si-i facu cunoscut si lui despre aceasta cina, dar lui ii marturisi ca printul nu va fi de fata si-l invata ca indata ce se vor aseza si vor astepta pe print, ca sa inceapa ospatul, el sa scoata murgul din grajd pe usa din dos, sa-l aduca in curtea pietruita si sa-i dea drumul sa tropaie tare, incit tropotul sa se auda pina inauntru in casa, apoi sa trimeata la dinsa un argat, ca s-o cheme:

- Vino, domnita afara, ca printul vrea sa-ti spuna ceva.

Asa s-a si facut. A venit ziua cind surorile trebuia sa ia parte la masa. imparateasa era bucuroasa ca dupa atita amar de vreme va prinzi cu fiul ei, dar surorile zimbeau increzatoare, banuind ca toate erau niste prefacatorii. Tiinara se da cind si cind spre fereastra si se facea ca vrea sa vada pricina intirzierii dragului ei. Cind deodata se auzira tropote de cal, ce alearga in curte. Cele doua fete au ingalbenit de spaima, numai cea mezina se rumenise. Numaidecit se arata un argat si zise:

- Poftim jos, domnita, te cheama printul.

Degraba ea se dadu pe scari in jos, de unde se trase intr-un loc dosnic si incepu a plinge. Cum mergea incoace fi incolo, nestiind incotro s-o ia, a calcat pe o lespede de  marmura, care indata s-a clintit din loc. Ridica lespede si vazu o scara. Coborindu-se pe scara aceea, ajunse pe un ses foarte intins si mlastinos. Acolo incepu sa se plimbe in stinga si in dreapta, pina dete de o arie paraginita si plina de maracinis, unde gasi pe print dormind si alaturi de dinsul o zina si un copilas.

Atunci se repezi fara zabava inapoi la palat si comunica imparatesei ca printul nu poate veni ia masa, ci a rugat-o sa-i duca doua naframe de matase, una trandafirie si alta colilie, un pieptene de argint si o plapumioara de matase pentru un copilas, deoarece nascuse femeia unui om credincios al sau si vrea sa i le dea in dar.

Imparateasa porunci sa i se dea tot ce a dorit. Fata lua lucrurile si o incredinta ca indata ce va pune darurile in mina printului, va veni fuga inapoi la masa.

Cobori pe scara cea tainuita, de sub piatra miscatoare si incet, incet se apropie de zina si ii netezi parul incilcit de spini si o inveli cu marama cea alba, asternu plapuma de matase, ridica pe copil si-l puse deasupra, dupa ce mai intii li curati si lui capul de spini si colbarie, si-l acoperi cu marama cea trandafirie.

Apoi se sui iara la palat si se aseza ia masa, spre a se ospata cu surorile si cu imparatesa.

Zina, trezindu-se, s-a vazut pe sine si pe pruncul de-alaturi ingrijiti si in deplina curatenie, uimita se intoarse si zise catre print:

- Cine a fost fiinta, care a avut grija si bunatatea asta pentru noi?

El s-a jurat ca nu a vazut nici o femeie:

- Tu stii bine ca mi-ai luat lumina ochilor si nu pot vedea o alta femeie afara de tine. si ii povesti cum in fiecare seara aude o femeie stind de vorba cu pasarea si cu sfesnicul, dar ca n-a putut-o zari cu ochii lui.
 
Zina ii dete un talisman si ii grai:

- Iti dau acest talisman ca sa-ti vina lumina ochilor, dar te rog sa-mi juri ca nu iei de sotie alta femeie, decit pe aceea, care ne-a ingrijit pe mine si pe copil.

Si deodata, cum ea batu din palme, s-a stirnit un mare virtej de ape si un vint ca acela care luase pe print, intr-o zi cind era la vinatoare si a ridicat si pe copilas si spinii si s-au facut nevazuti cu zina cu tot.
 
Atunci s-a auzit un glas prin virtej zicind:

- Ramii cu bine! Tu n-ai sa ma mai vezi, nici pe mine, nici pe copilasul meu!

Era pe la amurg si printul suindu-se in odaia sa, gasi pe tinara fata cufundata in jale. El o imbratisa cu drag si o mingaie zicind:

- Sa incetam de acum si nici tu sa nu destainui cuiva ce ai vazut, nici eu ce stiu. Sa uitam si sa ne gindim la viitor. Eu sint fericit ca rn-ai scapat de vraja zinei. Hai sa mergem la mama, sa-i sarutam mina si de miine sa ne pregatim de cununie.

Ei s-au aratat imparatesei si in ziua urmatoare au inceput sa cinte lautele si s-a facut o nunta imparateasca, la care s-a bucurat toata lumea, afara de surorile haine, care plesneau de ciuda si minie. si asa, prin bunatatea si dragostea ei, mezina cea inteleapta l-a salvat pe print de blestem si au trait multi ani, fericiti! 

Pentru suport, prietenie si atitudine, va recomandam urmatoarele forumuri:

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️