Un subiect tabu: povestea unei mame depresive nu doar a unei nasteri la CF2. Ce am invatat EU

TEMA: Am nascut prin cezariana: povestea mea | 0 | 8/8/2025

Numele meu este Bianca. Nu vreau să vă spun doar cum am născut, ci vreau să vă deschid ușa spre o cameră întunecată din viața mea – cea a unei mame care a purtat pe umeri povara depresiei, un subiect încă prea adesea ascuns sub preș, ca și cum n-ar exista.

În urmă cu mai bine de trei ani, am primit un diagnostic care mi-a schimbat traiectoria vieții: episod depresiv sever cu anxietate. Medicamente grele, care mă țineau lipită de pat, zile în care lumina intra pe fereastră, dar nu și în sufletul meu. Am început tratamente, le-am oprit, le-am reluat… într-un șir nesfârșit de încercări de a mă ridica.

Și apoi a apărut el. Omul care m-a privit și m-a acceptat așa cum eram – uneori tristă până în măduva oaselor, alteori panicată, cu inima strânsă de frici. Atunci am știut: vreau un copil cu el. Vreau o familie. Vreau să cred din nou că pot să fiu fericită.

A început călătoria noastră cu pași timizi, dar plini de speranță. Am găsit un profesor ginecolog și un psihiatru care ne-au sprijinit și ne-au dat acordul pentru a păstra sarcina. Le voi fi mereu recunoscătoare – în special doctorului Bogdan Patrichi, de la Spitalul Obregia, care mi-a vorbit cu blândețe acolo unde alții mi-ar fi pus doar etichete. Am făcut testul Panorama, să fim siguri că fetița noastră este sănătoasă. Sarcina a mers bine, cu doar câteva episoade depresive scurte, pe care le-am depășit cu sprijinul lui și cu gândul la ea – la bebelina noastră.

Visam să nasc natural. Timp de 9 luni, am mers la ginecoloaga mea din copilărie, crezând că îmi va fi alături în acest plan. Dar nu. Îmi spunea mereu că e mai „ușor” prin cezariană și că astfel risc mai puțin să fac depresie post-partum – ceea ce, vă spun din inimă, nu este adevărat.

Și apoi a venit spitalul CF2 din București… un loc în care îți dai seama cât de singură poți fi într-un moment în care ar trebui să fii cel mai susținut. Un loc unde nu te învață nimeni nimic despre cum să-ți ții copilul, cum să-l alăptezi, cum să respiri tu însăți între două furtuni interioare.

Aceasta nu este doar povestea unei nașteri. Este povestea unei femei care a luptat cu umbrele din sufletul ei, în timp ce aducea pe lume lumină.

vei citi:
Am fost diagnosticata cu episod depresiv cu anxietate
Mi-am cunoscut jumatatea
Cu ajutorul medicilor sarcina a descurs bine
Vointa medicului de a naste prin cezariana
La spitalul CF2 din București, nu te invata nimeni mai nimic
Depresia nu e un impediment da a face un copil

nasterea prin cezariana

Am fost diagnosticată cu episod depresiv cu anxietate.

Și de acolo, viața mea a început să se împartă în „înainte” și „după”.
Acum mai bine de trei ani, am primit vestea pe care nicio femeie nu vrea să o audă: depresie severă cu anxietate. Au urmat pastile grele, zile în care abia puteam să mă ridic din pat și nopți în care îmi doream doar liniște în gânduri. Am început tratamente, le-am întrerupt, le-am reluat… totul într-o luptă continuă cu mine însămi.

Mi-am cunoscut jumatatea

Apoi, într-o zi, a apărut el. Omul meu. Viitorul meu soț. M-a privit și m-a acceptat cu toate umbrele mele: cu momentele în care eram tristă până la os, cu atacurile de panică, cu fricile care îmi răsunau în minte. Și atunci am știut că vreau să fiu mamă. Că vreau un copil cu el. Că vreau să risc totul pentru a avea o familie.

Cu ajutorul medicilor sarcina a descurs bine

Decizia am luat-o repede, fără să ne uităm prea mult înapoi. Eram pe un tratament mai ușor, dar chiar și așa, psihiatrul la care mergeam mi-a spus, fără pic de empatie, că „o să fac un copil handicapat” și că „nu am cum să duc sarcina”. Atunci am schimbat tot. Am găsit un profesor ginecolog și un psihiatru care au crezut în noi – și îi mulțumesc din inimă doctorului Bogdan Patrichi, de la Spitalul Obregia. Amândoi ne-au spus că putem merge înainte. Am făcut testul Panorama, iar vestea a fost bună: bebelina noastră era perfect sănătoasă. Sarcina a decurs bine, cu mici episoade depresive pe care le-am depășit.

Vointa medicului de a naste prin cezariana - irationala

Visul meu era să nasc natural. Timp de 9 luni am mers la ginecoloaga mea din copilărie, crezând că îmi va susține dorința. Dar nu. Mi-a spus că e mai „ușor” prin cezariană și că așa risc mai puțin depresia post-partum – un mit pe care vreau să-l spulber aici. În ziua în care mi s-a rupt apa, la spitalul CF2 din București, mi-a spus rece că nu am lichid, că am colul lung și închis și că „mă operează”. Am întrebat-o din nou de ce nu pot naște natural. Răspunsul? „Pot să te las să te chinui, dar nu mă interesează.” Și atunci am cedat. Am intrat în operație cu sufletul greu.

La spitalul CF2 din București, nu te invata nimeni mai nimic

Fetita a stat în izolare pana am primit rezultatul testului covid. Eu am fost dusa intr o rezerva unde am stat câteva ore pana s a dus efectul anesteziei și ulterior am fost dusa în salon unde era o alta doamna operata și chiar m am bucurat ca am avut o colega de camera. Bebelina am primit-o pe la 12 noaptea când a fost atașată la san, un sentiment minunat. Ulterior a doua zi m-au ridicat infirmierele iar durerea era horror dar știam ca nu voi primi bebelusa dacă nu ma ridic. După ce m-am dezmeticit un pic ,cu tot cu durere mi-au adus și puiul.

Despre spital – curat, dar cu mâncare sărăcăcioasă și personal cu plusuri și minusuri. Nu te învață nimeni cum să-ți alăptezi copilul, cum să-l atașezi corect, cum să te descurci în primele ore de mamă.

Depresia nu e un impediment da a face un copil

Și totuși… vreau să închei cu ceva important. Depresia nu e un zid care să te oprească să devii mamă. Nici tratamentul, dacă medicul își dă acordul. Aș alege nașterea naturală de 100 de ori, pentru că recuperarea după cezariană este grea și plină de efecte secundare. Dar, mai presus de asta, vreau să spun fiecărei femei care citește aceste rânduri: depresia nu te definește, nu te face mai puțin mamă, nu îți ia dreptul de a iubi și de a aduce pe lume un copil.

Avem nevoie de mai mult sprijin, de mai puțină rușine și de mai multe povești spuse cu sinceritate. Speranța nu moare niciodată.
Cu drag și cu multe îmbrățișări,
O proaspătă mămică ce a învins umbrele.

Autor - Bianca, o mamica de la Desprecopii
Util de citit:

- Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
- Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!