Nașterea la Barcelona: cum e să naști acasă natural în doua zile. Nașterea a durat cât timp s-au umplut copacii de frunze - experiența mea

TEMA: Nasterea in Spania | 0 | 15/6/2022

Nasterea la Barcelona: cum e sa nasti acasa natural in doua zile. Nasterea a durat cat timp s-au umplut copacii de frunze - experienta mea

Curge curge timpul in jurul camerei, totul la fel, constant, intens, ei in jurul meu, noaptea perfecta. dintr-o data, in varful unei contractiii, aaaaaaaaaaaaaaaaa, o explozie in mine, un glob rotund, perfect de rotund, coborand spre dreapta, ce presiune, si mii de stropi in tot sufletul meu raspanditi, i-am simtit peste tot, calzi, puternici. apele. intreb rapid: ce culoare? maria vine in spatele meu, revine in fata, o aud, linistitor, curaaaaaaaaaaaaaaaaaate. pace, ce fericire, cu catva timp inainte, la ultimul tact, alicia imi spusese 9 cm, si am trait o jumatate de ora de euforie nebuna, numai ma gandeam 999999999999999, ce fericire, am scapat de preocuparea de la 8 cm, de la senzatia ca nu pot, de preocupare, asa cica e la 8 cm, eu n-am trait-o...

Dupa experienta asta ne-a luat o foame de a reinnoi totul, de a arunca tot ce aveam vechi, de a face ordine in viata, a fost vizibil de tot. Firul conductor in toata povestea asta a fost fata mea, Ariadna, si increderea omului meu in mine. daca ar fi sa fie din nou sunt sigura ca as face mai bine, dar am facut cat de bine am putut.

Cand am iesit prima data afara cu barbatul si copiii ( pana in Plaça Rovira) am gasit piata explodata de frunze, verde si verde. Pentru mine a fost ca si cum nasterea a durat cat timp s-au umplut copacii de frunze, lapsusul asta de timp intre copacii goi pe care ii vazusem sambata si totul infrunzit.

continuare de aici

Soțul spune că in 2 ore maxim e gata...

Nu mai stiu ce ora era, poate 10 seara, a vorbit de pe balcon la telefon, intuiam eu, cred ca vorbea cu cealalta moasa ce si cum, eu eram atat de bucuroasa in durerea mea, in valurile mele de intensitate, le traiam asa cum veneau, dar eram asa de fericita ca mergea bine, o fericire de nebuna, barbata-miu si eu, ea din cand in cand, la un moment dat mi-a facut un masaj in zona lumbara, ce bun, stateam mult pe minge, cumva partea superiora a corpului, era o forma sa ma misc fara a misca picioarele, caci imi parea imposibil...

Cred ca pe la 11 pe Toni l-a luat cumva o euforie, o pornire de activitate, a inceput sa-mi spuna ca e aproape gata, ca in maxim 2 ore e gata, eu ma uitam la el ca beata, cum deja??? Cred ca Alicia ii spusese ca vine cealalta si atunci el a tras concluzia ca era pe terminate, eu abia intrasem in ritmul constant, ma simteam in lumea mea. Mi-a spus si mie Alicia ca vine Maria, mi-a spus dupa aia sau mai incolo vine Maria, era asa pozitiva alicia, asa de rationala, am intrebat-o daca merg bine, mi-a spus ca “bueno, si”. la fiecare nu stiu cat timp asculta bebelusul, mi se parea asa de reconfortant sa ii simt inima batand, sa o vad pe ea linistita.

Am ajuns la dilatare 6

M-a intrebat daca vreau sa stiu cat am avansat, da, vroiam sa stiu, Doamne cat de tare durea pozitia asta cu fata-n sus, nu ma mira ca in spital se zbiara cerand epidurala, durea de cinzeci de mii de ori mai tare decat daca ma puneam cum imi iesea mie din suflet, mai mereu semi-incorporata, balansandu-ma, ce relax, desi dura putin, intre una si alta. Da, vreau sa stiu cum sunt. 6, imi spune ea, ce lent, ma gandesc eu. Si atunci incepe.

Intre dilatatie 6 si 9 cm a fost pentru mine partea cea mai frumoasa, ce fluid, ce intens, ce animalic, ce simplu, a fost faza in care am simtit ca SINGUR corpul isi urmeaza cursul, ca natura stie, ca nu am nevoie sa mi se explice. Intre cat de greu m-am pus pe nascut si cat de greu a fost sa termin, asta a fost partea cea mai legata, mai fluida si mai usoara. A fost cumva ciudat, surprinzator, nu ma asteptam sa fie asa, auzisem de nasteri "de rinichi", in care doare zona lumbara, eu am avut o nastere pardon "de cur", am patit ce stiam sau credeam ca vine doar in faza de expulzie, ni se zisese ca in expulzie simti ca si cum ai "caca un bostan", maria ne zisese asa, senzatia e de cagar un melon, ei bine, eu am trait asa jumate din nastere, o presiune innebunitoare, de simteam ca iese in clipele alea.

A inceput asta pe la 11 seara si s-a terminat pe la sfarsit, vreo 8 ore incontinuu. Cand a inceput m-a surprins, n-am zis nimic, dupa vreo 2 ore am inceput s-o bazai pe Alicia, simt presiune, e normal?, ea imi zice "bueno", poate dupa modul in care e angajat capul bebelusului simti tu asa presiunea. mai tarziu o intreb iara daca e normal, e frecventa senzatia asta, imi spune nu, nu e frecventa, dar ca unele gravide simt asa. A treia oara cand am intrebat-o mi-a spus "Paula, copiii SE NASC ASA". Am tacut.

Eram pe planeta nascării

Doamne cat auzisem vorbind de planeta nascarii, in sfarsit pluteam in ea, paradoxal presiunea asta fizica ma facea sa ma simt si mai aeriana, eram cumva semi constienta, nu ma mai durea asa tare, eram fericita fericita fara sa fiu constienta de asta, acum daca ma gandesc cred ca a fost unul din lucrurile pe care le-am facut la modul cel mai optimist in viata mea. Pluteam pluteam, nici barbatul nu ma mai bazaia cu ce vreau sau ce am nevoie, cred ca dintr-o data n-am mai avut nevoie de nimic, totul curgea singur, corpul mergea singur ca un fluid, ce fericire.

In linistea asta ( casa era in intuneric de sambata dimineata, era duminica noaptea, unele mame povesteau ca puneau lumanari, eu nici asta nu vroiam, alicia avea o lanterna, in pozele altora vazusem lanterna pusa pe capul lor ca la mineri, la noi nu, cum a fost asa lung o aprindea intermitent cand avea nevoie), in linistea asta a intrat maria pe usa, nu stiu cum a intrat fara cheie, nu am auzit interfonul, doar a venit langa mine, m-a imbratisat, mi-a zis "ce bine, paula", asa linistitor, asa cunoscut, si s-a asezat pe un scaunel jos undeva in camera. cand am povestit cum a fost am zis ca eu cred ca moasele au cheile caselor, caci nu stiu cum a intrat, atunci toni m-a intrerupt si a zis: ea nu stie, dar maria ne-a sunat si ne-a spus ca vine, ca e jos, am coborat si am parcat masina, am deschis usa cu ea, eu habar nu mi-am dat seama de nimic, nici ca a iesit barbatul din casa nici nimic.

LENT - DAR FLUID

A venit intre 12 si 1 noaptea, toate detaliile cu orele le stiu caci ele notau in foaia lor tot ce se intampla, toate datile cand mi-au facut un tact, toate datile cand ascultau inima bebelusuluil, frecventa cardiaca, ce am baut, ce am zis, ce vroiam, in ce plan era capul bebelusului, cum decurgea. Am si eu povestea lor, relativ la nastere in general scrie "LENT; DAR FLUID" ce minune.

Nu mai stiu cat a mai trecut, dar intre ora 1 si ora 3 cand am rupt apele am simtit ceva de nedescris, un detaliu pe care il port gravat intre oasele sufletului meu: am simtit cum avanseaza intre oasele bazinului meu capul bebelusului, am simtit cum trece prin mine, cum coccisul meu se deplaseaza, mangaie conturul corpului (capului presupun), a fost bestial, o senzatie ireala, de vis, de nedescris, cu senzatia asta ma duc pana pe alta lume, am zis tare: simt cum trece, a sarit alicia ca o boamba, ca un argint viu in spatele meu, cred ca nu s-a putut abtine nici ea, cu lanterna s-a uitat, si am vazut dupa aia scris "abombamiento", simteam asa carnal presiunea aia, si intuiam unde e, dar n.am avut curajul sa pun mana sa simt si eu unde se uita ea. referitor la ce simteam de cateva ore bune au scris "refiere presion rectal" hahaaaa, presion...

Curge curge timpul in jurul camerei, totul la fel, constant, intens, ei in jurul meu, noaptea perfecta. dintr-o data, in varful unei contractiii, aaaaaaaaaaaaaaaaa, o explozie in mine, un glob rotund, perfect de rotund, coborand spre dreapta, ce presiune, si mii de stropi in tot sufletul meu raspanditi, i-am simtit peste tot, calzi, puternici. apele. intreb rapid: ce culoare? maria vine in spatele meu, revine in fata, o aud, linistitor, curaaaaaaaaaaaaaaaaaate. pace, ce fericire, cu catva timp inainte, la ultimul tact, alicia imi spusese 9 cm, si am trait o jumatate de ora de euforie nebuna, numai ma gandeam 999999999999999, ce fericire, am scapat de preocuparea de la 8 cm, de la senzatia ca nu pot, de preocupare, asa cica e la 8 cm, eu n-am trait-o.

Cica moasele stiu intuitiv ca atunci cand o gravida vrea sa dispara din nastere, vrea sa plece, nu mai poate, e disperata, ele se bucura ca a ajuns la 8 cm. la astia 9 imi venea sa zburd ca o capra nebuna, ce fericita eram, am zis : "9, in viata mea nu am ajuns la 9. si fara sa rup apele" au ras bine, Toni si Maria.

Dupa aia a venit faza cu globul explodat, pentru senzatia asta si pentru cea cu coccisul a meritat tot. mi se pare o inselatorie, un furt epidurala, in majoritatea cazurilor, nu zic ca n-or fi cazuri unde o fi necesara, dar s-o oferi indiscriminat la toate e o lipsa de respect fata de mame, eu as fi pierdut astea doua faze unice. inainte de ultimul tact i-am spus inca o data aliciei e normal sa simt presiunea asta cu 6 cm, ea mi-a raspuns poate nu mai esti de 6...

Dupa faza cu apele am intrebat: pot face dus?

Dupa faza cu apele am intrebat: pot face dus? Maria s-a uitat la mine surprinsa si bucuroasa, mi-a zis, ce bine, clar ca poti, cred ca nu ma vedea in stare sa ma deplasez, dupa aia am inteles de ce s-a uitat surprinsa: drumul pana la baie a fost o expeditie crunta, si era drept, scurt si ingust, dar m-am simtit ca escaladand un munte inalt ca naiba in cele mai aspre conditii.

I-am cerut lui Toni sa ma sprijine dar am simtit ca mergea inaintea mea, eu cu mainile pe umerii lui, ca si cum ar avea un geam de cristal subtire in spate, si m-am enervat, m-am sprijinit de peretii holului. la dus mi-l pregatise el, mi-a dat dusul in mana, parea imposibil sa-l iau eu, m-am spalat nu stiu cum, nu stiu cum de am fost in stare, sa ies din dus a fost crunt de dificil caci am simtit cum increngurarea picioarelor ma doare de ma stinge, toata zona pelvisului era ca o innodare de oase, cred ca oasele sa desparteau si ma durea intr-adevar. as fi vrut sa am forta fizica sa ma uit in oglinda sa vad daca imi coborase burta, n-am putut, fetele povesteau in povestile lor ca au simtit la un moment dat cum cobora totul dintr-o data, in timp ce se atarnau de gatul barbatului sau de vreo usa, eu cred ca dusul asta a fost crucial ca bebe sa coboare vreunul din planuri, in notele lor ele tot scriu de planuri, de no caput, caput si, in fine, presupun ca in ritmul meu in vreun moment copilul A COBORAT, obsesia mea de la prima nastere, cand fata "nu cobora", pe mine ma dilata oxitocina sintetica, dar fata nu cobora. ei bine, acum a coborat.

A inceput faza de tranzitie

Pe la 3 au notat ele ca a inceput faza de tranzitie. Iesind din dus am zis cumva disperata: nu pot deschide picioarele, caci zona inghinala parea o incalcitura de oase, mi-a zis maria: stai linistita, mai tarziu. odata revenita alicia aranja iar plasticurile peste tot, ma enerva ca fashaiau, nici nu m-am apropiat de ele, eu ma simteam bine pe mingea mea, cred ca am stat acolo mult si bine, cam de la 3 pana pe la 6 trecute, expulzia mea de 4 ore. la 7 s-a nascut, a pus 7 si 10 in hartie, eu sunt sigura ca a fost 7 si 7. in fine.

Undeva in ultima faza s-a intamplat ceva care s-a lasat asumat la ceva vreme dupa nastere: nici nu stiu cum sa pun pe hartie. am obosit, dintr-o data, am simtit ca m-am sfarsit, ca nu mai pot, ca sunt goala de tot. vorbind cu maria dupa , cea care a stat cu mine cand a iesit bebelusul, ( alicia calcula frecventa cardiaca in timp ce cealalata ausculta), m-a ajutat enorm sa asum un lucru: neputinta aia, momentul ala de nu mai pot.

Mi-a spus asa: cand o sa crezi in viata ca nu poti ceva, adu-ti aminte de asta, adu-ti aminte cum ai putut. Am putut, a fost supraomenesc la sfarsit, a fost cumva de nedepasit, pragul meu, a fost atat de intens incat nici pana azi nu m-am uitat la cele 3 poze pe care nu stiu cine le-a facut in momentul ala. A fost un moment de multa valtoare, care merita o poveste aparte, si pe care nu ma simt inca in stare sa-l descriu asa cum a avut loc. ce stiu doar e ca m-am simtit literal ca o baba incovoiata, maturand cocosata, exact asa cum spun, MATURAND prin toate cotloanele sufletului meu cu o matura veche de nuiele, adunand toata PULBEREA de forta care imi mai ramasese.

Ca un praf fin, chinuindu-ma sa adun energia aia fina ca un praf luminos pe care n-o mai gaseam impreuna. a fost greu. a fost tare greu. si saptamani mai tarziu mi-am adus aminte ca in timp ce eram la spital cu fata in alta sala de nasteri o femeie urla, si dintr-o data am auzit-o racnind nu mai pot nu mai pot nu mai pot, racnetul ei s-a terminat cu un vaiet, ori i-au facut epidurala ori i-au scos copilul cu ceva. am putut, si a fost singurul moment cand am strigat, in toata nasterea, era 7 dimineata si in jurul meu cei 3 erau extenuati cred, alicia imi zicea trebuie sa treci peste durerea asta, dar pe mine nu ma durea deloc. doar simteam ca nu mai pot, ca sunt goala, ca nu mai e aer in camera, ca nu mai vine nici o contractie. Am putut, in oglinda de jos am vazut capul si dupa aia intr-un flash o lunecare de corp, ca un pestisor a alunecat in afara. Flashul cred ca e din cauza ca am inchis ochii inconstient, cu forta din mine.

Daca nu iese in urmatoarele 2 contractii mergem la spital

Practic, s-a intamplat ca Maria mi-a zis ca daca nu iese in urmatoarele 2 contractii mergem la spital, si in 5 secunde Toni si Alicia erau la usa, Toni imbracat, am simtit ca iau foc de nervi ( in fractiunea aia de secunda cred ca am trecut de la endorfinele cele mai imbatatoare la furia rosie a adrenalinei), am inceput sa strig Maria asteapta, ea mi-a spus dupa aia ca zicandu-i asta i-am dat speranta ca pot, caci mi-a zis toni mai tarziu ca paream foarte convingatoare zicand ca nu mai pot.

De fapt citisem asta, dar nu dadusem importanta: in faza de expulzie femeia are uneori nevoie de o injectie de adrenalina ca sa poata termina, si mie mi-au dat-o spunandu-mi asta, faza pe care o spuneau destul de des si celorlate. Michel odent spune ca in nu stiu ce triburi o lasa pe femeie in treaba ei cu moasa si la sfarsit vine un grup si o sperie de moarte, aproape de coliba unde naste, ca sa termine.

Cand l-am luat in brate pe omusorul meu mic si viteaz am inceput sa fac ca o animala, cred ca injectia amestecata de hormoni din clipita aia a fost un cocktail de nedescris. Scoteam un sunet ca din gatlej, ceva ce sunt sigura ca nu as putea repeta constienta fiind, ma simteam ca si cum m-as fi catapultat literal la 5000 de metri in sus.

N-am putut dormi in toata ziua aia de Luni, lunea Pastelui la noi, desi Toni ma boscorodea "au zis astea sa dormi ca ai nascut j'de ore in continuu", mi se falfaia oboseala, ma simteam zburand, imi lucea creierul in cap de lumina. Pe la 11 dimineata au plecat ele, dupa ce au strans tot, noi doi in pat, in sfarsit, eu am tinut sa ma dusui, ele erau impotriva, pana la urma m-au lasat 3 minute, mi-au zis ca desi nu par sunt bleaga de forte, asa era, sub apa mi-am dat seama ca eram ca un fluture. Imi pare rau ca nu am pus mana pe cordon sa vad ce textura are, l-a taiat barbata-miu.

Asa a fost...

In cursul diminetii intre altii am sunat-o pe sora maica-mii, in Timisoara, i-am zis Hristos a inviat si ea: ce voce suava ai! pai tocmai am nascut, si m-am emotionat, n-o sa uit veci cum mi-a spus de voce. Acum stiu cat e de important sa curga viata in jur, sa canti, sa surazi, sa relaxezi, si zice asta una care de stres era sa nasca la 43 de saptamani.

Dupa experienta asta ne-a luat o foame de a reinnoi totul, de a arunca tot ce aveam vechi, de a face ordine in viata, a fost vizibil de tot. Firul conductor in toata povestea asta a fost fata mea, Ariadna, si increderea omului meu in mine. daca ar fi sa fie din nou sunt sigura ca as face mai bine, dar am facut cat de bine am putut.

et in arcadia ego. si mi-a placut mult...

Cititi topicul original in comunitatea Desprecopii >>AICI

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unică care poate ajuta alte mămici in momentele grele! Numai așa vom schimba lucrurile în bine în Romania.😘