Nasterea la Chisinau: Am născut prin cezariană de urgență la spitalul Nr.1 Gheorghe Paladi pentru ca bebe nu vroia să se nască - experienta mea

Nasterea la Chisinau: Am nascut prin cezariana de urgenta la spitalul Nr.1 Gheorghe Paladi pentru ca bebe nu vroia sa se nasca - experienta mea

Nasterea la Chisinau: Am născut prin cezariană de urgență la spitalul Nr.1 Gheorghe Paladi pentru ca bebe nu vroia să se nască - experienta mea

Mai intai am simţit o căldură "stranie" în burtă care cobora din regiunea diafragmei în jos, am mers la baie repede dar pentru prima data nu am încuiat uşa după mine. Da, era momentul aşteptat, s-au rupt apele! Nu a fost asemănător cu nici o istorioară povestită de colege, prietene, cunoscute, a fost total diferit, dar auzind alte istorioare cum a început naşterea, eram pregătită şi nu m-am panicat, ştiam că după ce se rup apele urmează contracţiile care pot veni şi peste câteva ore şi care trebuie monitorizate. Aşa am aşteptat în jur de 15-20 min şi uite că au apărut contracţiile, mai mult semăna a încordare iar durerea era minimă. Aşa am monitorizat contracţiile pâna erau din 10 în 10 minute...

• Am ales cezariana pentru că eram epuizată, nu mai aveam puteri, simţeam că gata, încă puţin şi cedez, îmi pierd cunoştinţa. Contracţiile erau practic fără pauze, permanente căci nu reuşeam nici aer să trag, de aceea am ales operaţia. Urma să semnez acordul pentru operaţie, dar cum? Căci eu nu puteam de durere, nici aer nu reuşeam să trag, nu să semnez ceva, undeva. Atunci am avut noroc că era soţul şi a semnat el - iată ce experienta am avut eu la spitalul Nr.1 Gheorghe Paladi - din Chisinău.

Vei citi:
Am simţit nevoia de a merge la baie
Da, era momentul aşteptat, s-au rupt apele!
Bebeluşul nostru nici pe departe nu se grăbea să se nască
Am ales cezariana!
Anestezia nu isi facea efectul...
Au urmat multe zile de recuperare

nasterea prin cezariana

Am simţit nevoia de a merge la baie

Bună, mă numesc Tatiana. O să vă povestesc despre experienta mea in timpul nasterii.
Am avut o sarcină destul de uşoară, fără toxicoză, fără careva probleme serioase, ultima ecografie făcută la 37 saptămâni arăta că bebeluşul este gata să vină pe lume...

Ziua când micuţa noastră a decis să apară era o zi obişnuită, aveam 38 săptămâni şi 4 zile. Eu fiind studentă am mers la ore, iar in jurul orelor 16:00 fiind în drum spre casă am simţit nevoia de a merge la baie, lucru straniu pentru mine deoarece eu foarte rar mergeam chiar şi în trimestrul 3 de sarcina comparativ cu alte viitoare mamici care la fiecare 10 min alergau. Deci atunci chiar am simţit nevoia şi fiind în apropiere de casa unor rude la care rămâneam periodic pe noapte deoarece îmi era mai aproape de studii, am decis să merg şi atunci la ea.

Când am ajuns am simţit că pot respira cu tot pieptul, şi nu mă puteam sătura de aer. În ultimul trimestru de sarcină respiraţia este mai superficială şi mereu aveam senzaţia că nu mă satur de aer. Ştiam că este semn că se apropie momentul mult aşteptat dar nu credeam că chiar aşa de repede v-a veni.

Da, era momentul aşteptat, s-au rupt apele!

În jurul orei 16:20 am simţit o căldură "stranie" în burtă care cobora din regiunea diafragmei în jos, am mers la baie repede dar pentru prima data nu am încuiat uşa după mine. Da, era momentul aşteptat, s-au rupt apele! Nu a fost asemănător cu nici o istorioară povestită de colege, prietene, cunoscute, a fost total diferit, dar auzind alte istorioare cum a început naşterea, eram pregătită şi nu m-am panicat, ştiam că după ce se rup apele urmează contracţiile care pot veni şi peste câteva ore şi care trebuie monitorizate. Aşa am aşteptat în jur de 15-20 min şi uite că au apărut contracţiile, mai mult semăna a încordare iar durerea era minimă. Aşa am monitorizat contracţiile pâna erau din 10 în 10 minute. La noi totul s-a petrecut destul de repede, la 16:20 s-au rupt apele, la orele 16:50 au început contracţiile, la orele 17:30 am solicitat serviciul 112 iar la ora 18:00 eram în secţia de internate a spitalului Nr.1 "Gheorghe Paladi", vis a vis de Mall, cu deschiderea colului de 4 cm.

Atitudinea personalului de la ambulanţă şi de la internare a fost destul de bună, cu toate că asistenta de la internare a spus ceva care pe moment mă afectase dar a trecut şi s-a uitat. Iar dacă e să fim serioşi, eram la prima naştere şi chiar să fi fost şi la a 2-a, a 3-a, oricum regulile spitalelor sunt diferite, nu poţi şti de ce o să ai nevoie şi de ce nu.

Atunci încă se permitea să fie cineva cu tine în sala de naştere şi soţul era acolo lângă mine.

Medicul care a asistat la naştere este doamna Dodu Stela, căreia îi mulţumesc mult pentru grijă, atenţie şi receptivitate.

În jurul orei 21:00 deschiderea era de 8 cm iar contracţiile destul de puternice, deja le simţeam şi practic erau din 2 în 2 minute. Cu toate acestea, doamna doctor îmi sugerase să mă culc, să mă odihnesc, deoarece aveam nevoie de puteri. Şi după procedura de anestezie epidurală puţin m-am odihnit, şi când spun puţin asta este chiar puţin, după aproximativ 30 min efectul anestezicului a început să scadă considerabil, iar dupa vreo 40 min practic contracţiile erau ca şi până la anestezie. Ceva destul de straniu şi pentru mine, şi pentru medici.

Bebeluşul nostru nici pe departe nu se grăbea să se nască

La orele 22:30 deschiderea era completă dar bebeluşul nostru nici pe departe nu se grăbea să se nască. Totul a decurs destul de repede şi deschiderea colului în câteva ore dar uite că nu a fost să fie chiar aşa de uşor şi frumos. În următoarea oră am fost vizitate de toţi medicii care erau de gardă şi încă câţiva la telefon şi am mai fost lăsată ca să vedem cum decurge mai departe.

Bătăile cordului copilului erau permanent monitorizate de aparat dar şi de medic, nu am fost lăsată fără supraveghere, plus că aveam alături şi soţul.

Peste un timp de aşteptare, cu contracţii practic fără pauze între ele şi după încă un consiliu dintre medicii de gardă în acea noapte, mi s-a spus ca avem 2 obţiuni: medicul la care urma să nasc era mai mult pentru aceea de a naşte natural cu ajutorul aparatelor (vaccum) sau o a doua opţiune a fost propusă de un domn doctor încă de când făcuse primul consiliu între medici - operaţia cezariană.

Eu care nu m-am gândit nici un minut nici până la sarcină dar nici în timpul sarcinii că o să ajung la cezariană, am ales fără să mai stau pe gânduri operaţia cezariană.

Am ales cezariana!

De ce? Pentru că eram epuizată, nu mai aveam puteri, simţeam că gata, încă puţin şi cedez, îmi pierd cunoştinţa. Contracţiile erau practic fără pauze, permanente căci nu reuşeam nici aer să trag, de aceea am ales operaţia. Urma să semnez acordul pentru operaţie, dar cum? Căci eu nu puteam de durere, nici aer nu reuşeam să trag, nu să semnez ceva, undeva. Atunci am avut noroc că era soţul şi a semnat el.

În continuare am auzit ora când am fost luată în sala de operaţie, ora 3:50, iar medicul anestezist a anunţat că au 10 minute la dispoziţie ca să mă pregătească pentru cezariană, mai bine zis să pregătească câmpul operator.

Parca ar trebui să urmeze operaţia, primul ţipăt, lacrimi de fericire, aplicarea bebeluşului pe piept... dar Nu în cazul meu. La mine continuarea este alta...

Anestezia nu isi facea efectul...

Totul era pregătit, medicul şi asistenta erau gata, era ora 3:59 şi a urmat prima incizie sub anestezie dar pe care am simţit-o ,nu doar ca medicul lucreaza, dar durerea de la incizie 🥺 parcă era totul bine, urma momentul fericit şi uite că iar ceva nu merge. A urmat încă o încercare ca să mă asigur şi eu şi medicii că simt durerea şi da, simţeam totul... de ce anume eu, de ce nu putea fi totul "ca la carte"?

În fine, doamna anesteziolog mi-a explicat ce urmeaza şi mi-a pus masca... după 3 inspiruri nu o mai auzeam iar următorul moment care l-am simţit era momentul când mă transportau în secţia de reanimare. Acolo asistenta a întrebat ora şi cineva a răspuns 6:55.

Primul meu gând: trebuie să mă trezesc că peste 30 min trebuie să merg la ore😁 După care a urmat: unde e fetiţa mea? De ce nu spun nimic de ea? De ce e ora 7:00? doar am intrat în sala de operaţie la 4:00... şi multe gânduri încurcate.

Iar în următoarele minute a venit soţul şi mi-a spus că totul e bine şi acuş îmi vor aduce fetiţa😍

Chiar dacă eram încă sub efectul anesteziei, prima întâlnire cu micuţa nu se uită, emoţiile te iau înainte iar lacrimile de fericire fără să vrei apar. Atunci eşti cel mai fericit om şi simţi că tot universul este acolo, lângă tine.

Au urmat multe zile de recuperare

A fost greu, dureros, dar am înţeles că am făcut alegerea potrivită la momentul potrivit deoarece am avut şi complicaţii în timpul operaţiei care puteau să se termine rău daca luam altă decizie.

Medicul m-a susţinut şi a fost alături mereu, chiar şi în zilele de weekend, şi noaptea, şi oricând era nevoie.

Personalul medical începând cu medicul, asistentele, infirmierele, au fost foarte receptive, de ajutor, multe lucruri am învăţat fiind acolo privitor la îngrijirea nou-născutului.

La final vreau să spun că nu regret că am născut la acest spital şi la acest medic. Dacă este să dau o notă, ar fi 9 din 10 pentru că unele momente totuşi au fost scăpate sau mai puţin luate în seamă.

Ca sfat pentru viitoarele mămici este să asculte medicul sau medicii ca în cazul meu, iar când este nevoie să facă o alegere bună atât pentru ea cât şi pentru bebeluş.

Autor - Tatiana, o mamica de la Desprecopii, care a trimis povestea nasterii la adresa redactiei

Util de citit:

Nasterea prin cezariana: motive medicale care o recomanda
Ce trebuie sa stii inainte de a trece printr-o nastere prin cezariana

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail  si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!

Alte povestiri despre nastere

Nasterea in timp de pandemie - jurnal de nastere

Am nascut la Suceava si sunt norocoasa ca am scapat cu bine - jurnal de sarcina

Nasterea naturala. Ar fi cazul sa impingi - jurnal de nastere

Nu recomand cezariana - spune Anca Serea, la a sasea nastere

Cand nasterea naturala se transforma brusc in cezariana - povesti de nastere

Forumuri recomandate

Nasterea unei stele!
Mamicile povestesc experientele lor la nastere. Clipe unice, traite la maxima intensitate.

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani.

autor: Tatiana, mamica membru DC - Toate drepturile rezervate (c) 2022

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII