Planificasem cezariană dar am ajuns la spital cu dilatație 7 așa că am născut natural la maternitatea Giulești și a fost o surpriză placută - experiența mea

TEMA: Am nascut prin nastere naturala:... | 0 | 18/12/2022

Planificasem cezariana dar am ajuns la spital cu dilatatie 7 asa ca am nascut natural la maternitatea Giulesti si a fost o surpriza placuta - experienta mea

Vorbisem cu doctora ce mi-a urmărit sarcina, la spitalul Giulesti, ca as vrea sa nasc prin cezariană, recunosc îmi era frica de travaliu. A fost de acord cu mine și ne-am programat pt cezariană. Dar, cu 2 zile inainte de ziua planificata, când ne întorceam spre casă eram în lumea noastră, cu 2 km înainte de casă noastră, o mașină ne-a lovit în lateralul mașinii, moment în care masina a început sa se învârtă, mie mi s-a deschis ușa, dacă nu m-ar fi prins soțul meu, probabil ar fi avut loc o tragedie. În fine, nimeni nu a pățit nimic, cred ca am făcut un atac de panică, îl tot puneam pe soțul meu sa se uite sa nu fiu plina de sânge...

Duminica seara pe la 10 seara mi s-au rupt membranele, nu am zis nimic, nimănui, pe la ora 12 aveam sa intram în casa, am intrat, mi-am făcut duș și m-am pus în pat, atunci a început distracția. Am ajuns la spital la 2:45, am intrat foarte încrezătoare spunându-i medicului de gardă ca eu sunt programata pt cezariană, la care dânsa ma poftește la control (și cum abia puteam sa fac 2 pasi), cu chiu cu vai, am executat, mi-a comunicat hotărâtă ca nu voi naște prin cezariană pt ca am dilatație 7 ... - iata experienta mea cu o nastere vaginala, de urgenta - la maternitatea Giulești, Bucuresti.

Vei citi:
Sarcina a fost relativ usoara
Stiam ca va fi fetiță, atat eu cat si sotul
Accident de masina inainte de nastere
Sa nu cumva sa îți treacă prin cap sa naști in seara asta
Drumul pana la spital a fost infernal
Am nascut la fix 38 de saptamani
Nașterea la Maternitatea Giulesti – Spitalul Clinic Prof. Dr. Panait Sirbu - alte experiente povestite de mămici

nastere vaginala

Sarcina a fost relativ usoara

Bună mămicilor și viitoare mămici. Sunt Roxana și am o fetita de 1 an și 4 luni. Sarcina nu a fost una planificată, dar ne-am bucurat pt aceasta binecuvântare. Sarcina a fost relativ usoara, doar ca am vomitat pe tot parcursul sarcinii, absolut tot, pana și apa, dar în rest foarte activă, nu puteam sa stau într-un loc absolut deloc, debordam de energie, am pus pana si gresie si parchet cu sotul meu :)).

Stiam ca va fi fetiță, atat eu cat si sotul

Ecografiile, morfologiile si toate analizele de sânge le-am făcut fără comentarii și ma bucuram de fiecare data când o vedeam, cea mai misto ecografie a fost cea in care aveam sa ii aflam sexul, oricum de cand am ramas însărcinată stiam ca va fi fetiță, atat eu cat si sotul meu spuneam tuturor "fetita noastra".

Lunile treceau atat de repede, eram efectiv ca un balon care se mișca, greu dar nu ma dădeam bătută. În ultimile 6 săptămâni (am născut la 38) nu mai dormeam, nu dormeam noaptea, nu dormeam ziua :)).

Accident de masina inainte de nastere

Vorbisem cu doctora ce mi-a urmărit sarcina, la spitalul Giulesti, ca as vrea sa nasc prin cezariană, recunosc îmi era frica de travaliu. A fost de acord cu mine și ne-am programat pt cezariană, eu foarte entuziasmata, pe 10 iunie ar fi trebuit sa îmi cunosc prințesa. Dar cum nu totul în viata nu iese conform planurilor, cu câteva zile înainte de ziua mult planificată, mai exact pe 5 iunie 2021, plec cu soțul meu sa ne luam saltea pt pat, ca doar aveam sa nasc prin cezariană, și sa am saltea nu știu de care, zis și făcut.

Când ne întorceam spre casă eram în lumea noastră, cu 2 km înainte de casă noastră, o mașină ne-a lovit în lateralul mașinii, moment în care masina a început sa se învârtă, mie mi s-a deschis ușa, dacă nu m-ar fi prins soțul meu, probabil ar fi avut loc o tragedie. În fine, nimeni nu a pățit nimic, cred ca am făcut un atac de panică, îl tot puneam pe soțul meu sa se uite sa nu fiu plina de sânge. Ne-am liniștit (asa zic acum, de fapt nu am putut sa ne linistim deloc, sa nu mai zic de dormit), a trecut ziua, îmi simțeam fetita și asta e tot ce conta, ma simțeam bine.

Ne-am "trezit" duminica de dimineață și am plecat sa cumpărăm mici, pe mine toată lumea ma aștepta în mașină și eu simțeam ca atunci trebuie sa îmi rearanjez "cuibul", în ideea în care toate erau pregătite de cel puțin 5 săptămâni. Toată ziua nu am avut stare, ma fâțâiam dintr-o parte în alta fără nici o logică, dar nimeni nu îmi spunea nimic, în sufletul meu simțeam ca în curând aveam sa nasc.

Sa nu cumva sa îți treacă prin cap sa naști in seara asta!

Duminica seara pe la 10 seara mi s-au rupt membranele, nu am zis nimic, nimănui, pe la ora 12 aveam sa intram în casa, am intrat, mi-am făcut duș și m-am pus în pat, atunci a început distracția. M-au luat durerile, ușoare, la 9 minute, soțul meu ma indemna sa dorm si a ținut sa îmi zica "sa nu cumva sa îți treacă prin cap sa naști in seara asta". Mi-am sunat doctora, i-am spus ce simt, dar parca deși simțeam ca a venit momentul, tot speram ca are legatura cu ce am mâncat spre seară :)).

Drumul pana la spital a fost infernal

Gluma, la 1:30 mi s-a rupt apa, soțul meu nu știa în ce parte sa apuce, mama vomita, iar tata încerca să mă liniștească, culmea, eu fiind cea mai calma din toți, atunci au început contracțiile din 3 în 3 minute. Mi-am anunțat doctora, care mi-a spus ca ma duc la spital ca avea sa vina și ea dimineață (asta credea ea). Abia am ajuns la mașină, simțeam ca ma rup în doua. Drumul pana la spital a fost infernal, nu ii suportam nici sa vorbească, cântam, sau cel puțin asa credeam eu :)).

Am ajuns la spital la 2:45, am intrat foarte încrezătoare spunându-i medicului de gardă ca eu sunt programata pt cezariană, la care dânsa ma poftește la control (și cum abia puteam sa fac 2 pasi), cu chiu cu vai, am executat, mi-a comunicat hotărâtă ca nu voi naște prin cezariană pt ca am dilatație 7 😮, m-am îmbrăcat în cămașă de noapte sau ce este aia (eram încă în pandemie și nu aveam voie cu nimic de acasă), am urcat în sala de travaliu, simțeam ca nu mai pot, acolo mor, le rugam sa îmi dea ceva sa ma mai lase durerile, care de acum erau din minut în minut. În tot acest timp vorbeam cu soțul meu prin mesaje, îl țineam la curent cu evoluția. La un moment dat am simțit nevoia sa împing, moment în care medicul de gardă mi-a spus sa mai aștept pt ca îmi vine doctora, de când i-am văzut chipul și pana am născut au fost fix 7 minute.

Am nascut la fix 38 de saptamani

M-a pus pe masa de nașteri, am impins de 2 ori (m-a auzit pana si soțul meu din parcare) și i-am auzit glasul Nataliei mele. La fix 38 de săptămâni, pe 7 iunie 2021 la 4:39, 3160 și 52 de cm, scor APGAR 10.

Sa nu va fie frica de nașterea naturala, fiecare corp este diferit, eu ma bucur ca a fost așa. Poate am fost norocoasa ca am născut atat de repede și totul s-a produs absolut natural, când a vrut atunci a venit. Ii mulțumesc lui Dumnezeu pt fetita mea care este perfect sănătoasă și atât de leita taică-său! ❤

Mii de mulțumiri domnișoarei doctor Caldararu Daniela (Maternitatea Giulesti) și personalului, curățenie, îndrumare si răbdare.

Autor - Roxana, o mamica de la Desprecopii - primita la adresa redactiei

Ai nascut de curand si vrei sa ne relatezi povestea nasterii? Trimite-ne atunci povestea nasterii puiului tau pe mail si noi o vom publica pe Desprecopii - cel mai citit site al parintilor din Romania. Povestea nasterii tale este o amintire speciala si unica care poate ajuta alte mamici in momentele grele!