Vei citi:
Copilul tău nu este egalul tău
Egalitatea ignoră nevoile suplimentare ale copiilor noștri
Nu mai tipa! Fii o mamica ZEN!

Copilul tău nu este egalul tău

Ca părinte, dacă nu ești șeful familiei, liniile de autoritate se pot estompa foarte repede. Atunci când copiii tăi nu sunt siguri despre cine este cu adevărat responsabil, adesea acţionează, iar ca urmare, se angajează în comportamente riscante sau devin extrem de autoritari. Și în cele din urmă, începi să-i deranjezi pentru că nu ai cum să le spui ce să facă. Ai pierdut efectiv controlul.

Mulți părinți doresc să fie, de asemenea, prietenii copilului lor - nu le place deloc ideea de a fi șefi. Problema majoră a acestei abordări este că un prieten nu judecă, iar un prieten este un egal. Dar rolul copilului tău pur și simplu nu este egal cu al tău – ca părinte, trebuie să judeci și să fii responsabil pentru că, altfel, nimeni nu va fi responsabil.

Egalitatea ignoră nevoile suplimentare ale copiilor noștri

Începând de la naștere sau la scurt timp după aceea, părinții încep să manifeste anumite comportamente care sugerează că doresc să-și vadă bebelușii ca fiind egali, chiar dacă, cu siguranță nu o spun cu voce tare și nici măcar nu își dau seama că se comportă în acest fel. Cel mai important, părinții par să-și dorească ca cei mici să arate reguli fiziologice ca ei. Își doresc ca bebelușii lor să doarmă toată noaptea, să se poată distra fără să fie ținuți sau atinși sau să se calmeze atunci când sunt supărați. Când un părinte se plânge că bebelușul său nu doarme toată noaptea la 3 luni, vine din așteptarea că se poate gândi la somnul sugarului ca fiind somnul adultului cu (sperăm) treziri nocturne minime. Sau când un părinte se supără că bebelușul său vrea să fie ținut tot timpul, presupunerea de bază este că cel mic ar trebui să fie bine fără acest tip de considerație specială. Ca un adult. Cu toate acestea, copiii pur și simplu nu sunt capabili să facă asta.

Este treaba noastră să ne ajutăm copiii să învețe să doarmă? Să se calmeze? Să-și autoregleze propriile emoții? Absolut. Dar problema vine atunci când decidem să-i învățăm în moduri care ignoră și statutul lor de dezvoltare în favoarea unui statut mai asumat de adulți. Un copil nu învață să doarmă bine, fiind ignorat când se trezește înfometat sau cu dureri, deoarece un copil nu poate rezolva singur aceste probleme, spre deosebire de mulți adulți. Un copil nu învață să-și regleze emoțiile atunci când este lăsat să strige, deoarece copilul nu are nicio bază de gestionare decât prin intermediul îngrijitorului.

Mami, nu mai tipa la mine si iubeste-ma mai mult sau de ce nu putem creste un copil fericit daca tipam mereu la el

Mami, nu mai tipa la mine si iubeste-ma mai mult sau de ce nu putem creste un copil fericit daca tipam mereu la el... 

Ce fel de parinte esti? Te-ai gandit vreodata ca tipaturile si amenintarile pe care le urli copilului tau atunci cand esti nervoasa au un impact negativ asupra sa? Nu e un secret ca de multe ori ne trezim tipand la copilul nostru fara cea mai mica intentie de a-l rani sau agresa. Suntem insa, fara voie, prizonierii unui tip de parenting ce contine inca urmele felului demodat in care am fost noi crescuti...Desi nu exista un stil anume de parenting romanesc, ceea ce este clar este ca ca intr-o familie de romani se tipa nepermis de mult la copii. Citeste in continuare de ce cand tipam (zbieram) la copilul nostru ne ratam sansa de a fi parinti mai buni.

 

autor: Milena Sadova, Redactor Principal Desprecopii.com 
Milena este si psihoterateut sistemic cuplu și familie, copii, adolescenți.
Desprecopii.com - toate drepturile rezervate 2024
referinte: empoweringparents.com,psychologytoday.com, theconversation.com,

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️