I-am interzis YouTube-ul și acum copilul nostru face YouTube pe seama noastră - confesiuni de tată

TEMA: Ecrane si timp digital | 0 | 23/6/2025

I-am interzis YouTube-ul si acum copilul nostru face YouTube pe seama noastra - confesiuni de tată

În era în care YouTube-ul este pentru copii ce era televizorul color pentru părinții lor, mulți dintre noi, părinții digitali, ajungem la un moment dat la aceeași întrebare disperată: „Și dacă i-aș interzice complet YouTube-ul?” Sună simplu și logic, mai ales când vezi cât de absorbit devine copilul de filmulețele cu jucării vorbitoare, tineri care țipă la Minecraft și „unboxinguri” de pungi cu slime.

Doar că realitatea e mai nuanțată: după ce oprești ecranul, nu oprești și fascinația. În multe cazuri, cum a fost și în familia noastră, interdicția n-a făcut decât să declanșeze o „revoluție offline” – în care copilul a început să recreeze universul digital cu hârtie, pix și multă, multă imaginație. Să interzici e simplu. Să gestionezi consecințele – e partea provocatoare.

I-am interzis YouTube-ul și acum copilul nostru face YouTube pe seama noastra

Totul a început nevinovat. Am zis „Gata! Fără YouTube! o saptamana” – decizie nobilă, alimentată de episoade de agitație extremă, hiperactivitate și reacții de parcă i-am tăiat conexiunea la oxigen, nu la internet. Credeam că vom redeveni o familie zen, cu joacă liniștită, puzzle-uri și poate niște pictură în aer liber...

Ei bine, am greșit.

În loc să se tăvălească după telefon, copilul nostru de 7 ani s-a transformat într-un prezentator iritant de YouTube... fără YouTube. Clasifică tot. Mâncare, jucării, rude, specii de câini, stări ale vremii și, mai nou, legume. Totul pe foi A4. În culori. Cu titlu mare scris cu pixul.

La masa de sear: „Această lasagna este nivel A. Dar spaghetele sunt clar B. Iar mazărea... F clar. Poate chiar G, dacă ar exista.” Noi? Inmarmuriti pe scaune, cu farfuriile suspendate între revoltă și resemnare.

Am vrut să îl deconectăm de la ecrane...

Am vrut să îl deconectăm de la ecrane. Acum avem multe fișe de evaluare pe masă și un copil care pare să aibă un podcast imaginar în capul lui. Si parcă e si mai agitat.

Nivelul maxim? Nu e A, ci S – de la „Superb” sau, cum spune el: „Special ca mine.”

La un moment dat, mama lui s-a enervat și a zis:
„Cum adică sarmalele sunt sub... supa-cremă de broccoli?!? Asta e o insultă!”
Tata a contestat notarea morcovilor cu F. „Băi, copilule, ăștia nici măcar nu sunt meniuri, sunt ingrediente!”

Evident, copilul era în extaz si se bucura la maxim de scadalizarea noastra...

Tocmai trecea la „top 5 rude enervante”. Am oprit tot înainte să ajungem la clasamentele despre părinți...

Concluzia la care am ajuns..

Atunci când interzici complet ceva copilului, acel „ceva” va căuta alte uși prin care să intre în viața lui. Plictiseala, creativitatea și nevoia de expresie găsesc întotdeauna o cale. Uneori, sub forma unei liste clasificate cu marcaj S, alteori sub forma unei gale de premiere a papanașilor.

✅ Nu interdicția totală este cheia. Ci echilibrul, filtrarea conținutului și mai ales implicarea activă a părinților.
Ah, și da – ține mereu la îndemână foi, pixuri... și simțul umorului. Vei avea nevoie de toate.

autor: Alex Gheorghiu - un tată
trimis la redactia Desprecopii.com