Anxietatea la început de școală: întrebări frecvente și răspunsuri de la specialist

TEMA: Meseria de parinte | 0 | 4/9/2025

Anxietatea la început de școală: întrebări frecvente și răspunsuri de la specialist | video | Desprecopii.com - Canal YouTube

Începutul școlii este o etapă importantă, dar și plină de emoții. Pentru copii, înseamnă schimbări majore: colegi noi, reguli noi, profesori noi. Pentru părinți, înseamnă grijă, întrebări și dorința de a-i sprijini cât mai bine pe cei mici.

Andreea Moraru, moderator Desprecopii.com, a discutat cu doamna Dr. Andreea Pop, Medic Psihiatru Pediatru și Psihoterapeut, despre emoțiile firești de început de drum, dar și despre anxietatea care poate apărea la copii în primele săptămâni de școală. Împreună, au trecut prin cele mai frecvente întrebări pe care le au părinții în această perioadă.

Ce este anxietatea de început de școală?

E firesc ca un copil să aibă emoții atunci când începe școala. Mulți simt „fluturi în stomac”, au un gol în piept sau pun multe întrebări legate de ce urmează. Toate acestea fac parte din procesul de adaptare și sunt chiar benefice, pentru că îi ajută să învețe cum să gestioneze situații noi.

Dar există o diferență între emoțiile normale și anxietatea școlară. Emoțiile firești apar, dispar și se atenuează treptat, pe măsură ce copilul se obișnuiește cu noul mediu. Anxietatea, însă, este persistentă și greu de controlat.

„Anxietatea este ca o furtună care nu se oprește. Copilul plânge intens dimineața, are dureri de burtă sau de cap, refuză școala și nu se liniștește nici cu ajutorul părinților. Dacă emoțiile firești trec odată cu adaptarea, anxietatea blochează copilul și îi afectează viața de zi cu zi.” explică doamna Dr. Andreea Pop.

Care sunt cele mai frecvente semne de anxietate școlară?

Anxietatea nu se manifestă doar prin plâns sau teamă vizibilă. Ea are și simptome fizice și schimbări subtile de comportament. Astfel, părinții pot observa două simptome principale: durerile somatice și schimbările de comportament.

Simptome somatice: dureri de burtă sau de cap, greață, neliniște fizică. Acestea apar mai ales dimineața, înainte de școală, dar dispar în weekend sau după-amiaza. Părinții pot crede că este o problemă medicală, dar, de fapt, ele reflectă trăirile emoționale ale copilului.

Schimbări de comportament: un copil independent poate deveni brusc foarte atașat de părinți. Refuză să doarmă singur, cere mereu să fie ținut în brațe și are dificultăți în a se separa de figurile de atașament.

Alte semne: plâns intens, crize de furie, refuzul mâncării sau gânduri obsesive de tipul „dar dacă se întâmplă ceva rău?”.

„Atunci când vedem aceste schimbări repetate și persistente, nu mai vorbim doar de emoții firești. Sunt semnale că anxietatea copilului a devenit o problemă și are nevoie de sprijin”, subliniază doamna Dr. Andreea Pop.

Cum își pot ajuta părinții copiii în perioada de tranziție?

Adaptarea nu începe doar odată cu prima zi de școală, ci mult mai devreme. Modul în care părinții își pregătesc copilul și pe ei înșiși contează enorm.

Ritualuri de despărțire: părinții pot exersa despărțirea de copil lăsându-l pentru perioade scurte cu bunicii sau alte persoane de încredere. Repetarea aceluiași gest sau mesaj de „la revedere” devine un ritual care îl ajută pe copil să accepte despărțirea cu mai multă ușurință.

Obiecte de tranziție: un pluș preferat, o eșarfă sau un obiect care miroase a părinți îl poate ajuta pe copil să se simtă în siguranță chiar și atunci când nu este acasă.

Atitudinea părintelui: copilul „citește” emoțiile părintelui. Dacă părintele este copleșit, anxios sau vinovat, copilul va resimți aceleași trăiri.

„Nu îl traumatizați pe copil când îl lăsați la grădiniță sau la școală. Din contră, felul în care îi vorbiți acum devine mai târziu vocea lui interioară. Mesajul pe care îl transmiteți "Am încredere în tine, poți să faci asta" are o valoare uriașă”, spune medicul.

Ce greșeli fac părinții cel mai des?

De multe ori, din dragoste și grijă, părinții fac greșeli care, fără să-și dea seama, amplifică anxietatea copilului. Una dintre ele este hiperprotecția: atunci când părintele sare să își salveze copilul de fiecare dată când plânge sau refuză școala, transmite mesajul că emoțiile sunt periculoase și nu pot fi gestionate singure.

O altă greșeală des întâlnită este minimalizarea emoțiilor prin replici precum „Nu ai de ce să plângi” sau „Nu-i nimic”. Astfel, copilul ajunge să creadă că trăirile lui nu sunt valoroase și că ceva nu este în regulă cu felul în care se simte. La fel de dăunătoare este și proiecția propriilor frici. Un părinte care se întreabă constant „Dacă nu îi va plăcea învățătoarea?” sau „Dacă nu se va conforma regulilor?” transmite, conștient sau nu, neliniștea sa către copil, iar acesta ajunge să ducă o povară dublă, propria teamă și teama adultului.

„Tendința de a proiecta propriile frici asupra copilului dublează anxietatea. În loc să spunem "Ai grijă!", e mai util să le validăm emoțiile”, atrage atenția doamna doctor.

Cum pot fi pregătiți copiii din timp pentru școală?

Doamna Dr. Andreea Pop recomandă părinților să facă pași mici, dar constanți, pentru ca schimbarea să fie mai blândă:

Vizitați școala înainte de prima zi. Plimbați-vă împreună prin curte, arătați-i sala de clasă și explicați-i unde este toaleta. Chiar și un joc de mingea în curtea școlii poate face locul mai familiar.
Exersați traseul până la școală de mai multe ori, transformându-l într-o poveste. Copilul devine „propriul erou” în această aventură de început de an școlar.
Povestiți din propria experiență. „Și eu am avut emoții când am început școala, dar învățătoarea m-a ajutat să trec peste frică”, astfel copilul înțelege că nu este singur.
Introduceți o rutină de dimineață încă din vacanță: spălat pe dinți, mic dejun, îmbrăcat. Cu cât aceste obiceiuri devin automate, cu atât mai puțină energie va consuma copilul în primele zile de școală.

Cum se diferențiază frica de necunoscut de anxietate?

Mulți copii nu se tem doar de despărțirea de părinți, ci și de necunoscut: colegi, reguli, profesori. Dar părinții îi pot ajuta prin analogii și povești: „Învățătoarea ta este ca educatoarea de la grădiniță, doar că te va învăța să citești. Colegii noi pot să fie și ei pasionați de dinozauri, ca tine. Hai să vedem ce descoperi mâine!”. Prezentată astfel, experiența nu mai pare o amenințare, ci o curiozitate de explorat.

Când trebuie să cerem ajutor specializat?

Nu toate emoțiile de început de școală au nevoie de intervenție medicală. Însă, dacă simptomele durează mai mult de 4-6 săptămâni și copilul nu mai mănâncă, nu mai doarme, nu se mai joacă sau își pierde interesul pentru activitățile obișnuite, este momentul să cerem ajutor.

Primul pas: psihologul clinician, care face evaluarea.
Al doilea pas: psihoterapia (terapie cognitiv-comportamentală, terapie prin joc, terapie familială).
Al treilea pas: psihiatrul pediatru, atunci când simptomele sunt moderate spre severe și afectează funcționarea zilnică.

„Important este ca părintele să ajungă la un profesionist, indiferent de cine este primul specialist. De acolo, va fi ghidat mai departe”, subliniază doamna Dr. Andreea Pop.

Anxietatea la început de școală este o emoție firească, iar fiecare copil o trăiește în felul lui. Important este ca părinții și cadrele didactice să fie atenți, răbdători și să îi ajute pe cei mici să facă trecerea mai ușor. Ceea ce contează cel mai mult este ca micuții să simtă că sunt ascultați, înțeleși și sprijiniți. Iar părinții trebuie să știe că nu sunt singuri în fața acestor provocări și că, atunci când emoțiile devin prea greu de dus, ajutorul specializat poate face o mare diferență.

Sperăm ca această discuție să fie de folos familiilor aflate acum în pragul unui nou început și să aducă mai multă liniște și încredere.

Urmăriți podcastul integral pe canalul nostru de YouTube DesprecopiiTV și nu uitați să dați like & subscribe pentru a primi în continuare informații valoroase de la specialiști.