Autonomia copilul tău după vârsta de 6 ani | ABC DE PEDIA, podcast marca DespreCopii&Roxana Hristianovici, Episodul 23

Până la ce vârstă ar trebui să stau cu copilul la teme?

Problema temelor școlare este una dintre cele mai delicate pentru părinți. Mulți se întreabă până când ar trebui să stea lângă copil, ca să fie siguri că acesta își face datoria. Alexandra Iftode explică faptul că sistemul de învățământ actual nu favorizează independența elevilor, ceea ce face ca prezența părinților să fie încă necesară.

Astfel, părintele are rolul de a întreba, de a ghida copilul: „Ce ai învățat interesant astăzi? La ce ți-a fost greu? Ce ai vrea să înțelegi mai bine?”. În acest fel, tema nu mai devine o corvoadă, ci o ocazie de dialog și descoperire. E un proces lung, dar care clădește treptat dorința copilului de a învăța pentru el, nu doar pentru notă.

Când își poate face singur ghiozdanul?

În spatele ghiozdanului pregătit zilnic se ascunde o lecție mult mai importantă: responsabilitatea. Alexandra subliniază că, atunci când părintele ia mereu asupra lui această sarcină, copilul rămâne pasiv și nemotivat. De aceea, chiar și micile lucruri uitate acasă au valoarea lor educativă.

Este mai bine ca un copil să descopere singur cum e să ajungă la școală fără un obiect esențial, pentru că acea experiență îi va rămâne mult mai clar întipărită decât orice mustrare. „Mama învățării este experiența”, subliniază Alexandra. Iar părintele poate interveni apoi cu blândețe: „Cum putem face să nu mai uiți stiloul? Vrei să îți faci o listă sau să verificăm împreună în weekend?”. În felul acesta, copilul învață să-și creeze propriile sisteme și obiceiuri.

De la ce vârstă poate copilul să își pregătească singur gustarea?

Responsabilitatea pentru micul dejun sau pentru gustarea de școală poate începe mult mai devreme decât credem. Încă din grădiniță, copiii sunt capabili să pregătească mici gustări sau chiar să facă surprize părinților la sfârșit de săptămână.

Obiceiul acesta îi ajută nu doar să devină autonomi, ci și să simtă că aduc o contribuție reală în familie. Când un copil își pregătește singur sandwich-ul, înțelege că are un rol în propria sa rutină, iar acest mic gest îi întărește încrederea în sine. În plus, mesele devin și un prilej de joacă și creativitate, uneori gustarea capătă mai multă valoare tocmai pentru că a fost făcută de mâinile lui.

Când e momentul potrivit să îi dau bani de buzunar?

Gestionarea banilor este o lecție care se învață pas cu pas, iar Alexandra recomandă să începem de timpuriu, cu sume mici și experiențe concrete. Ea explică că primul contact al copilului cu banii ar trebui să fie sub forma unui buget clar, stabilit pe o perioadă fixă.

În felul acesta, copilul experimentează singur ce înseamnă să rămâi fără bani, să faci alegeri sau să amâni o dorință pentru mai târziu. Alexandra aduce în discuție și un experiment celebru, cel cu bezelele (Marshmallow Test), care arată exact cum unii copii preferă satisfacția imediată, iar alții înțeleg valoarea răbdării. Aceeași lecție se aplică și la bani: nu suma contează, ci experiența de a învăța să prioritizeze.

Ar trebui copilul să fie plătit pentru sarcinile din casă?

Pentru mulți părinți, ideea de a recompensa copilul pentru treburi casnice pare o metodă bună de motivare. Cu toate acestea, treburile din casă nu sunt opționale, ci fac parte din viața de familie. A plăti copilul pentru a-și face patul sau pentru a pune masa ar însemna să transformi responsabilitatea în tranzacție.

„Eu nu sunt pro a plăti copilul pentru taskurile pe care le face în casa în care locuiește. Categoric nu, pentru că sunt taskuri pe care trebuie să le facă ca membru al familiei.” spune Alexandra.

În schimb, dacă părinții doresc să îi încurajeze să câștige bani, se pot găsi sarcini suplimentare sau activități speciale care să nu țină de obligațiile zilnice. De exemplu, un adolescent poate participa la un proiect, poate ajuta într-o tabără sau poate contribui la o activitate de familie care iese din rutina zilnică. Astfel, banii câștigați vor avea valoarea unui merit, nu a unui troc.

La ce vârstă pot să îl las singur acasă sau să circule singur?

Autonomia legată de siguranță este, poate, una dintre cele mai grele decizii pentru părinți. Când să lași copilul singur acasă sau să circule fără tine cu autobuzul? Alexandra spune că nu există o vârstă universal valabilă, ci contează maturitatea copilului și mediul în care trăiește: „Dacă poți să mergi cu metroul și cu autobuzul, categoric poți gestiona și o noapte singur acasă. Dar e vorba de încrederea pe care tu, ca părinte, o dai copilului tău.”

Un copil crescut într-un sat liniștit poate merge singur la școală mult mai devreme decât unul care trăiește în mijlocul unei metropole aglomerate. La fel, dacă vorbim despre transportul în comun, pregătirea trebuie să fie graduală: exerciții repetate, reguli clare și supraveghere discretă până când copilul dovedește că se descurcă. În esență, părintele trebuie să găsească echilibrul dintre a oferi libertate și a menține un control discret, folosindu-se de tehnologiile actuale care permit verificări rapide și sigure.

Ce este normal în comportamentul unui adolescent?

Adolescența aduce schimbări bruște și uneori greu de înțeles pentru părinți. De la lipsa igienei până la izolarea în cameră, toate par semne de îngrijorare. Dar Alexandra ne liniștește aceste temeri, astfel de comportamente sunt parte din procesul natural de transformare și adaptare, chiar dacă par deranjante: „E normal ca un adolescent să nu se spele câteva zile la rând. E normal să doarmă la prânz zile întregi și apoi să nu doarmă nopțile. Este absolut normal să nu vorbească cu tine cu zilele, pentru că își reglează niște lucruri.”

Adolescenții au nevoie de spațiu, de timp pentru a-și regla emoțiile și de libertatea de a se exprima chiar și printr-un aparent „haos”. Părintele nu trebuie să intre în panică, ci să găsească modalități discrete de a fi prezent: un mesaj scurt, o mâncare lăsată la ușă, o atenție mică. Totuși, există și semnale care ar trebui să ridice un semn de întrebare: pierderea în greutate, tulburările grave de somn sau semnele de bullying.

Adevărata provocare pentru părinți este să recunoască linia fină dintre comportamentele normale ale adolescenței și situațiile care necesită ajutor specializat.

Această discuție dintre dr. Roxana Hristianovici și Alexandra Iftode deschide o fereastră către realitatea parentingului modern: provocările de zi cu zi, dilemele între control și libertate și nevoia de a-i lăsa pe copii să învețe din experiențele lor. Independența nu se construiește peste noapte, ci pas cu pas, prin încredere, consecvență și comunicare. Așa cum spune Alexandra: „La bază, mama învățării este experiența.”

Sperăm că această discuție v-a oferit răspunsuri și idei utile despre cum să sprijiniți copiii în drumul lor spre independență. Dacă v-a plăcut "rezumatul" nostru, vă invităm cu drag să urmăriți episodul complet pe canalul de YouTube DesprecopiiTV, unde veți găsi dialogul integral dintre dr. Roxana Hristianovici și Alexandra Iftode, dar și multe alte podcasturi inspiraționale despre parenting și dezvoltarea copiilor.

Nu uitați să dați subscribe & share, pentru că fiecare gest de sprijin ne ajută să aducem în fața voastră specialiști valoroși și discuții care merită ascultate.

 autor: Desprecopii.com - Toate drepturile rezervata (c) 2025

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️