Frustrarile unei tinere sotii - jurnal de casnicie
Frustrarile unei tinere sotii - jurnal de casnicie
Sunt casatorita de aproape doi ani cu un barbat pe care il iubesc la nebunie. Avem un copil, un anisor...o situatie buna,sprijinul neconditionat al parintilor...toate frumoase si armonioase ...dar e musai sa-si bage cineva coada....
A trecut doi ani de cand eu nu prea mai stiu ce inseamna stat degeaba, fara griji si fara treaba. Muncesc ca prostul, sa fim mereu in curatenie, ma rog, ce pot si eu sa fac. Sunt tanara, sunt frumusica, nu sunt o ignoranta, cum necum duc si facultatea pe picioare..as vrea sa am mai multa intelegere, sprijin si stima din partea sotului...
despre frustrarile unei sotii, veti citi:
Scenariul este perfect si totusi
El este o persoana mai rece care cu greu spune ce simte
Imi lipseste romantismul
Cum sa pastrez flacara pasiunii totusi?
Ce spun parintii de la Desprecopii
Despre casnicie si viata in 2
Poveste reala de pe forumul Desprecopii:
Scenariul este perfect si totusi
Sunt membra pe forum de mult timp, dar nu sunt prea activa. De regula apelez la sfatul vostru taman atunci cand am o problema. Caci atunci ne amintim de prieteni mai abitir, nu?
Sunt casatorita de aproape doi ani cu un barbat pe care il iubesc la nebunie. Avem un copil, un anisor...o situatie buna,sprijinul neconditionat al parintilor...toate frumoase si armonioase.dar e musai sa-si bage cineva coada....
Sotul meu este un incapatanat, ajung sa il cataloghez ca egocetrist, in unele sitatii.avem si noi cateva bube!
Firma lui este, sau cel putin eu asa percep, prioritara. Lucreaza din pasiune si de multe ori pune familia noastra pe locul 2. Cate seri nu vine la 8-9 acasa, timp in care eu stau si astept, si ma descurc destul de greu cu casa, copil, spalatcalcat, facut mancare...imbaiat copil, care mi se pare greu caci acum e mare, nu mai sta...In fine - nu sunt o persoana absurda, nu-mi doresc sa il tin dupa fustele mele dar de cand ne-am casatorit am tot luptat sa il fac sa isi schimbe ordinea prioritatilor - sa il fac sa isi doreasca sa petreaca mai mult timp cu mine... Apoi, cand a aparut copilul, cu amandoi am resuit temporar - cu chiu cu vai, cu ifose si ochi dati peste cap, pufaieli si mutre, reuseam sa il mai scot din casa, sa mai capat si eu o ora de plimbare...
Apoi cu bebe, prin jurul blocului, caci era prea mult sa ne urce in masina pentru a petrece si noi 2 ore in aerul curat dintr-un parc oarecare.
Ma supar pe moment, apoi tot eu incerc sa repar lucrurile, sa ii vad mai cu seama partile bune, etc. fac pasul spre impacare, spre pupaturi...
El este o persoana mai rece care cu greu spune ce simte...
El este o persoana mai rece care cu greu spune ce simte, cu greu scoate un te iubesc pe gura din proprie initiativa. Mangaieri, imbratisari subite, venite din partea lui, hmmm,nu prea vad. Nu vreau sa il manii pe Dumnezeu, nu este un baiat rau, dar nu-i asa ca dai, dai, dai cu drag si devotament, dar vine momentul cand iti doresti sa mai si primesti?
De cand a venit copilul casa intreaga eu o tin. Uneori ma cuprinde un soi de disperare. El nu ma aude cand ii spun ca nu mai pot, ca sunt cocosata de mijloc, ca nu mai am forta si nici nervi si ca am nevoie de ajutorul lui...In ultimele saptamani m-a ajutat cu curatenia in bucatarie...dar cu copilul nu sta deloc - nu are rabdare, nu are dorinta asta de a o invata ceva, sau de a ajunge la inima ei, de a-i face jucarele...Copilul plange cand e singura cu el, nu are nici ea rabdare sa stea intr-un loc asa cum ar vrea el, ca sa nu il solicite prea mult din punct de vedere fizic...si atunci iata a tot eu trebuie sa le fac pe toate, in timp ce el isi continua treaba de la serviciu acasa, adica statul la calculatorul pe care l-as crapa imediat daca ar fi dupa mine!
Imi lipseste romantismul
A trecut doi ani de cand eu nu prea mai stiu ce inseamna stat degeaba, fara griji si fara treaba. Muncesc ca prostul, sa fim mereu in curatenie, ma rog,ce pot si eu sa fac. Sunt un tar de om, am 22 ani, sunt frumusica, nu sunt o ignoranta, cum necum duc si facultatea pe picioare..as vrea sa am mai multa intelegere, sprijin si stima din partea sotului.
I-am sugerat de nenumarate ori sa facem si noi ceva romantic, sa puna el la cale ceva frumos, i-am spus ca imi doresc din tot sufletul sa pastram relatiile tinere intre noi, nu sa ne lasam atrasi intr totul in iuresul asta infernal al vietii. Trebuie sa existe ceva care sa actioneze ca un liant. Nu pricepe - nu ia initiativa si, ce-i mai nasol, este ca imi taie si mie avantul cand pun eu la cale ceva.
Sunt atatea lucruri pe care trebuie sa le inteleg la el, pe care el imi cere sa le inteleg...sa inteleg ca trebuie sa lucreze noptile, sa inteleg ca vine tarziu acasa-si pleca tarziu de cele mai multa ori, dar pe mine nu ma ajuta cu mai nimic cat e aici, sa inteleg ca merge si in weekenduri la firma, mai rara, dar o face...sa inteleg ca nu vrea la mare, sa inteleg ca e nepasional, sa inteleg ca trebuie sa munceasca, ca are probleme, ca este acaparat de ce face, ca nu are timp de noi, ca nu are rabdare pentru copil- desi ni l-am dorit-...nu-i un capat de tara ce mi se intampla, dar si multe nemultumiri de-astea in lant nu duc la nimic bun. Pentru ca, va spun, sunt momente cand nu mai imi vine sa fac eu pasul spre impacare sa astept si de la el ceva, ca acum, desi stiu ca astept degeaba - mai imi fac si iluzii...
Mai si daca nu mi-ar pasa, daca as fi o nesimtita interesata doar de persoana ei...dar voi ma credeti ca il pup si-n fund, scuzati expresia, incerc sa imbin cat pot de bine statutul meu de sotie, cu cel de mama, de gospodina, astfel incat el sa nu imi simta lipsa? Adica eu ma gandesc la el! El la mine, nu! Nu se gandeste la dorintele mele, la asteptarile mele. De cele mai multe ori lui i se cuvine totul - si nu numai cu mine, ci cu toti ceilalti. Toti suntem datori sa stam drepti in fata lui, sa-i facem toate poftele, in timp ce el...
Cum sa pastrez flacara pasiunii totusi?
Stiu ca ma iubeste. Nu indrazvesc sa cred ca nu ar fi asa. Ne-am casatorit din dragoste, nu ne-a obligat nimeni, v-am spus, avem o situati de invidiat - dar eu ma simt frustrata si nefericita cand trec prin momente ca acesta. Nu stiu ce m-as fi facut fara soacra mea, careia eu ii impuiez capul cu tot ce mi se intampla si care ma ajuta sa trec mai usor peste ele...
Cum sa il fac mai responsabil, mai implicat in intretinerea unei conduite familiale, in intretinerea pasiunii dintre noi doi, in conectarea cu copilul lui, care desi e mic, stie de toate???cum???
Multumesc pentru rabdare. autor: sol, membra a clubului Desprecopii.com
Ce spun mamicile de la Desprecopii
Iata citeva din raspunsurile venite din partea comunitatii Desprecopii.com. Toate mesajele legate de acest subiect le puteti gasi pe forumul Desprecopii.com - in sectiunea "In unul sau in doi ... mergem mai departe" (aici)
Of... de ce va maritati atat de devreme fara sa locuiti impreuna si fara sa cunoasteti obiceiurile si omul de langa voi...
Iubita mea, nu e bine ca la asa putin timp dupa casatorie sa incepi sa-ti pui intrebari. Te cred ca-l iubesti insa daca din frustrarile tale faci o problema care sa iti macine nervii... nu te vad bine..
Munceste e drept, aici trebuie sa il intelegi mai ales daca e singurul ce aduce bani in casa. N-ai ce sa faci, pentru voi munceste
Cum am mai spus si in alta postare (ce inseamna o casnicie fericita) daca asa a fost si inainte de casatorie probabil ca nu-l vei schimba mult decat daca este mai tanar, aproape de varsta ta. Barbatii dupa 30 de ani nu mai faci nimic cu ei dpdv al maleabilitatii.
In ceea ce priveste copilul incearca cateva tertipuri.. Spune-i ca ai neaparat nevoie de ceva de la chioscul din coltz si lasa-l singur cu copilul pretz de jumatate de ora, cheama-l atunci cand ii faceti baie si roaga-l sa te ajute, la fel si cand il schimbi sau pur si simplu pune-i-l in in brate ca sa-l adoarma.. Incercati sa faceti totul imprueuna in ceea ce priveste copilul si pas cu pas... sa-i lasi si lui niste atributii legate de copil ( mie numai tata mi-a facut baie pana la 6 ani)
In ceea ce priveste ajutorul in casa.. aici e si mai greu.. dar atunci cand gatesti de ex.. nu-l ruga.. pus si simplu pune-i si lui cartofii intr=un castron sa-i curetze el si ii duci la nas in fotoliu in timp ce se uita la tv.
Cat despre initiativa erotica... sau sentimentala.. aici rar se gasesc parteneri 100% compatibili, asa ca unul de obicei face mai mult decat celalalt. Dar nu faceti nimic fara comunicare. E drept ca esti foarte tanara si deja ai o gramada de lucrui pe cap ca sa mai inveti sa fii o super femeie in viata sotului tau. Dar se invatza, incet incet poate vei reusi sa-l faci pe sotul tau sa ia initiative. Creaza tu scenarii, fii tu cu initiativa si nu mai astepta sa-ti ofere el pentru ca vei astepta mult si bine.
Si mai ales.. discutati, orice problema aveti. Sunt convinsa ca ceea ce ne=ai spus tu nu i=ai marturisit si lui. Stii ce-as face? As printa toate raspunsurile pe care fetele de aici, din experienta lor tzi le vor da.. si i le-as da ca lectura de seara..
Nu dispera. Esti tanara. Daca de pe acum iti faci probleme.. e grav, si iti afecteaza sanatatea cuplului.
Discutati si nu uita sa fii si femeie pe langa mama. / (autor: cami30)
Daca e posibil, ai putea sa-l vizitezi in timpul zilei, la serviciu. Ia copilul la o plimbare in jurul prinzului, eventual mergeti si serviti masa impreuna, iesiti la o scurta plimbare.
Cum spuneau si fetele, cauta si aplica diverse tertipuri.
Apoi, in curind copilul va merge la gradinita, cel putin cu program redus, si atunci, de ce nu, poti sa-ti gasesti ceva de lucru la firma sotului, veti fi mai mult timp impreuna, si-n plus vei avea flexibilitatea sa lucrezi citeva ore si sa te ocupi si de copil. Doar ai pile la sef
Solutii se gasesc. Stiu ca e greu uneori sa dai numai de la tine si astepti sa vezi ca mai si vine... dar daca nu vine si nu vine, apoi il iei usor la antrenament si-l inveti cum sa-i vina. /(autor: Bubbles)
Sol,situatia mea se aseamana foarte mult cu a ta,cu deosebirea ca noi ne cunoastem de 11 ani.Am fost prieteni trei ani,acum 8 ani ne-am casatorit,avem un baietel de sapte ani.Cand cel mic avea 2 ani,ne-am despartit,eram foarte tineri,am avut multe probleme,cu sanatatea celui mic care a fost grav bolnav si bineinteles financiare,parintii n-au fost alaturi de noi si au profitat de situatie pentru ca nu au fost de acord cu casatoria noastra,asa ca ne-am despartit.Am stat despartiti doi ani,apoi ne-am impacat si de trei ani suntem din nou impreuna,iar de trei ani am aceleasi probleme ca si tine.Munceste de dimineata pana seara,iar atunci cand are posibilitatea sa vina mai devreme acasa,nu o face,gaseste altceva de facut.In casa nu ma ajuta absolut deloc,nici nu ar avea cand,din moment ce nu sta aproape deloc acasa,iar de cel mic nu se ocupa absolut deloc,dealtfel nici nu sunt apropiati tocmai din cauza ca nu petrec prea mult timp impreuna.Si eu sufar de lipsa romantismului,ca si tine,si simt ca,prins in vartejul vietii din ziua de azi,el ne-a pus pe locul doi,pe primul loc fiind banii.
Cumva totusi suntem tot pe locul unu pentru ca banii astia tot pentru noi ii vrea,dar eu simt ca trece viata pe langa noi si cel mic creste,iar el pierde toti anii astia.Ma doare si pe mine, ca si pe tine,pentru ca eu nu asa mi-am inchipuit familia mea,iar el nu era asa inainte de a ne desparti,dar e drept ca atunci nu avea responsabilitatile de acum,atunci ne ajutau parintii cu bani,acum trebuie sa ii ajutam noi pe ei.Incerc si eu sa-l inteleg,stiu ca ne iubeste,dar el isi manifesta tare greu sentimentele,eu insa sper ca la un moment dat se vor schimba iarasi prioritatile si isi va da seama ca trebuie sa petreaca mai mult timp cu noi.Incerc sa nu-l mai bat la cap si sa-i spun mereu acelasi lucru,ca ar trebui sa stea mai mult cu noi,pentru ca stiu ca nu-i place sa fie cicalit.Nu pot sa-ti dau o solutie,pentru ca nici eu n-am gasit-o inca,poate ne mai zic fetele cate ceva,ti-am scris doar ca sa vezi ca mai sunt si altele in situatia ta,viata din ziua de azi e foarte grea si asta afecteaza in primul rand familia. Oricum,nu dispera,noi suntem alaturi de tine (autor: rosa sinensis)
Stii cum vad eu lucrurile? Nu ti-ai trait tineretea. Ai visat un sot cu bani, atent, romantic, sa faca rost de bani dar sa te ajute acasa, sa stea cu copilul, sa mergeti in excursii, in voiaj, la iarba verde...dar sa aduca bani, sa zambeasca, sa aduca flori, sa mergeti la restaurant, dar ....sa aduca bani....si asa mai departe.
Realitatea dura insa este alta. Banii se produc greu. O alta realitate dupa mine in proportie de peste 75% este ca un barbat nu a fost si nu va fi femeie niciodata asa cum nici o femeie nu a fost si nu va fi barbat niciodata. Ca ne place sau nu sa acceptam aceasta realitate (atentie!) naturala e cu totul altceva. Tot eu vin si spun in nume personal ca omul ca e barbat ca e femeie nu are limite. Limita este doar acel prag la care a ajuns.
Dincolo de el e urmatoarea limita pe care va dori sa o atinga.
Tot din perspectiva barbatului casatorit si cu doi copii pot sa spun ca timpul va va schimba pe amandoi. Pot sa te asigur ca e foarte greu sa traiesti cu vise si intre dorintele spuse sau nespuse si realitatea cotidiana e extrem de mare diferenta. /autor:Marius)
Hai sa ma bag si eu in vorba. Eu sint un d-aia deplasata care m-am maritat la 20 de ani. Si intradevar a fost greu la inceput fiind amindoi studenti si cu servicii pe deasupra. Eram si noi soarele si luna cu programul. Dar siti ceva: cind aveam putinul timp liber il petreceam IMPREUNA. Obositi frinti si tot gaseam o ora, doua pentru un film sau o juma de ora de dans.
Treaba in casa facem impreuna si in ziua de azi cu doi copii. Avem amindoi servici si cu doi baieti tot gasim timp sa petrecem IMPREUNA.
Casatoria este si pentru bine si pentru rar dar nicaieri nu scrie ca trebuie sa fie rau NUMAI pentru femeie. Este lipsa de dragoste si de bun simt.
Nu are nici o importanta la virsta te casatoresti. Dragostea, intelegerea si respectul RECIPROC trebuie sa fie pe primul plan.
Eu nu inteleg acest fenomen ca numai barbatul este obosit si hai sa umblam in virful picioarelor ca el aduce banii acasa. Si el trebuie sa isi asume responsabilitati in casatorie, nu numai adusul banilor. Sa ne fie cu iertare, este de o mie de ori mai simplu sa te duci la servici decit sa stai acasa: copil, curat, mincare, samd. /(autor: Ocebine)
Deci eu cred ca o iau razna. Si ce daca "oficial" m-am maritat la 24 de ani??? Asta inseamna ca gata pana atunci mi-am trait traiul mi-am papat malaiul si urmeaza perioada in care trebuie sa ma sacrific pentru bani? Daca m-am simtit bine cu sotul meu inainte de menaj si copil acum trebuie sa tac si sa inghit ca doar am avut perioada mea de distractii? Pur si simplu nu inteleg de ce puneti totul pe seama varstei. Nu are nici o legatura cu varsta. A mai zis cineva: nu exista varsta pentru discoteca si varsta pentru pampersi, nu exista etape strict delimitate in viata din acest punct de vedere (adica de azi pana marti merg la discoteca apoi zic adio si ma asez la cratita pe o perioada nedeterminata). Imi pare rau pentru cine nu este de acord cu mine dar eu zic ca daca numai asta ar exista in vietile noastre multi ne-am lua campii si la 32 de ani nu numai la 22.
Intr-adevar Sol are nevoie de sfaturi si multi au inceput s-o judece. Nu cred ca asta este tot ce poate astepta de la viata; nu cred ca ar trebui sa zica mersi ca nu o alearga sotul ei sa-i puna perna pe fata, sa zica mersi ca face menajul ca sunt altii care n-au firma si nu stiu ce e aia gatit ca manaca paine goala. E simplu sa dai din gura si sa zici asta ai vrut asta ai avut.
Si chiar daca sotul ei a fost asa si inainte ce e rau in incercarea de a-l face sa se mai gandeasca si la altceva decat la munca, munca, munca si iar munca??? Ce e rau in a-l face sa-si schimbe putin prioritatile? In fond de cand a aparut copilul acestea s-au si schimbat dar numai pentru el nu. El are o singura responsabilitate fata de familie? Sa aduca bani? Nu cred. Sincer eu nu cred ca Sol nu a stiut cu cine se marita, nu cred ca a luat o hotarare iresponsabila si acum a dat de greu si nu mai vrea. Eu cred ca vrea lucruri naturale, normale intr-o casnicie. Putina atentie, putina destindere, putin aer curat, o plimbare, o discutie despre nimic etc. Nu vrea luna de pe cer. Chiar nu inteleg de ii sariti asa in cap.
Pe de alta parte Sol, eu zic ca faptul ca te-a ajutat in ultimele saptamani este un semn bun. Repet, incearca sa vorbiti deschis si sa gasiti calea de mijloc. /(autor: Androix)
Despre casnicie si viata in doi, mai cititi
Cat de egoisti sunt barbatii?
8 lucruri despre casatorie – pe care nu ti le spune nimeni dinainte
Ce faci cand simti ca el nu te iubeste ...
Atractia sexuala in cuplu - cand atractia sexuala dispare
Despre infidelitate si hormonii barbatilor
Cele 4 hopuri pe care o casnicie nu le poate trece
Forumuri de discutie ...
Femina intim
Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.
In unul sau in doi... mergem mai departe!
Probleme cu casnicia, suport, incurajari, pareri ... nu ezitati si usurati-va gandurile aici!
redactor: Milena Sadova - redactor Desprecopii.com - 2019 - © - toate drepturile rezervate
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 7 comentarii
Buna tuturor! E prima oara cand chiar scriu pe un forum. Probabil ca disperarea m a adus aici. Am doi copii si sotul meu lucreaza in strainatate. 2019 a fost cel mai greu an din viata mea. El nu stie sa se comporte normal, sa relationeze sanatos cu copiii si sa comunice in general. Am ajuns la capatul puterilor. Simt ca innebunesc si as vrea sa mor, sa numai vad nimic in fata ochilor. Sunt asa de multe de spus, si totusi spun atat de putin in mesajul asta. Nu stiu unde sa ma duc, cui sa cer ajutor. Am 27 de ani.. m am casatorit la 22 fortata cumva de imprejurari /‘ avut o viata grea si totusi am ales fafa prea multa intelepciune sa mi traiesc viata langa o persoana cu care nu am ce sa vorbesc, doar ca sa scap de viata mea angerioara. Imi regret deciziile si am incercat sa lupt in ideea ca le am si eu pe ale mele.. el avand grija sa mi aminteasca mereu ca nu sunt perfecta si ca mi ia copiii daca divortez. De divortat nu am cum s o fac pt ca nu am nici un venit si baietii sunt mici inca. 2-3 aninu stiu unde o sa ajung. Parintii mei nu locuiesc auci si n au nici ei o situatie prea infloeitoare. Ma simt intr o groapa din care nu am cum sa ies. Cat timp sunt singura cu baietii, e liniste in casa si pot sa i educ feumos, cand apare el, numai urlete si neintelegeri. Nu ii intelege, nu stie cum sa discute cu ei si stilul lui comunist ii face sa reactioneze brutal. Ma doare foarte mult ca nu pot sa ajut in vreun fel la schimbarea situatiei. In acelasi timp nu vreau sa astept inconstienta fafa sa fac ceva..
Dragi oamenifemeia nu este niciodata multumita!sunt intr o relatie de aprox 5 ani, avem un copil de 3 ani si de cand a aparut bebele s-au schimbat lucrurile.suntem un cuplu cu un nivel de trai destul de ridicat ( vacante f scumpe,iesiri constante, casa, masina proprietati destul de multe).ideea este ca atunci cand am cunoscut-o , stiam foarte bine cu cine stau, ca nu exista nici un fel posibilitate materiala din partea ei. ideea e ca pe mine nu ma interesa nici cat negru sub unghie aspectul asta . alesesem cu inima, nu cu buzunarutotul a fost ok pana a nascut cand au inceput problemelevreau sa fiu scurt si sa trec direct la subiect spunand ca noi am stabilitca eu o sa am grija sa asiguram ca nu ne lipseste nimic si ca ea sa aiba grija de casa si de copil ( asta inainte sa se nasca bebe)s-a nascut bebe si : mama copilului nu mai putea era obosita - atunci am hotarat sa isi ia pe cineva care sa o ajute cu curatenia in casa de cateva ori pe luna cand simte ea ca are nevoie. pana aici okau incepu scandalurile apoi cu referire la parintii mei , ca de ce suna sa intrebe ce face copilul? ca de ce trebuie sa muncesti u pentru ei ( eu am o firma impreuna cu tatal meu - firma infiintata cu mult timp in urma de el).scandalurile astea au degenerat iN ALTELE: 'nu esti in stare sa faci nimic singur',nu esti bun de nimic, esti un incapabil.acum eu pana una alta plecam dimineata si ma intorceam noaptea de la birou in timp ce ea doar toca bani si ma jignea. luati in considerare faptul ca nu a miscat un ac de cand eram noi impreuna, eu ma zbateam si tot eu nu eram bun de nimic.evident ca la un moment dat am rabufnit si am intrebat-o ce nu ii convine. si mi a raspuns clar ca eu nu ii asigur nimic , ca ea nu are un barbat care sa se descurce singur si ca sunt condus. ca vrea ca eu sa nu mai am nici o treaba cu ai mei si sa ma apuc de ceva singur. am intrebat o de ce trebuie sa fac un lucru ca asta atata timp cat am o baza asigurata si ca eu trebuie doar sa dezvolt ce au inceput altii. concluzia ei : tu nu esti in stare fara tactu! in fine . atunci am intrebat o de ce nu face ea ceva daca e asa nemultumita si mi a raspuns ca ea e invatata altfel. ca acasa nu o punea nimeni la munca - in conditiile in care nici macar bani de metrou nu avea. in alta ordine de idei nu am fost in stare de nimic : doar i-am asigurat tot confortul si tot timpul a avut cam ce a vrut ( in limitele posibilitatilor evident), vancanta in strainatate de ziua ei, de 14 feb , in fiecare vara 2-3 concedii, coafor, menajera in casa, nu cred ca a mers cu metroul de 2 ori de cand e cu mine ( ca nu mai poate ca are un ''statut'') , rstaurante, cafenelesi nu sunt bun de nimik. Evident au degenerat toate discutiile si ne am despartit pentru ca eu nu mai puteam sa accept reprosuri nefondate de la o persoana care peste noapte s- a schimbat datorita mie ( lipsit de modestie o spun) si care probabil ca in capul ei a devenit "patroana ". acum nici sa munceasca nu isi gaseste pentru ca facultatea evident a lasat o de o parte . ce iti trebuie carte daca ai cash?nici acum nu imi vine sa cred ce avea in capconcluzia e ca femeia e nemultumita tot timpul. trebuie procedat altfel: amandoi muncim lafel, amandoi avem grija de copil lafel, amandoi cheltuim lafel.daca ai copil si el munceste ce vrei sa faca? femeilor e usor sa zici cuvintele " e nevoie de bani pentr.. " dar sunt exagerat de greu de facut : ....barbate imi trebuie pentru copil , barbate imi trebuie sa ma vad cu o prietena, barbate nu mai am bani nici de taxi, imi trebuie la coafor, nu am haine , vreau un rimel, imi trebuie ca ies cu copilul in parc........si la final nu e bine ca trebuie sa stea cu copilul si noi muncim de ne sar capacele sa fie toata lumea ok si ca nu stam cu familia. si daca nu avem bani........vai de capul nostru.....
pai data viitoare ia si tu unul normal. lasa-i pe-astia de la primarii, consilii judetente etc. Normal ca spagile sunt pe primul loc.
Draga mea,Cand am inceput sa iti citesc povestea , m-am regasit pe mine, cum eram acum cativa ani in locul tau....Acum sant cu totul in o alta situatie si sant cu totul fericita, dar ce traiesti tu acum eu am trait acum cativa ani si nu a fost usor deloc. Tot ce am invatat din eperienta mea si cu certitudine iti pot spune ca oamenii nu se schimba niciodata, tu esti singura care se poate schimba si poate schimba ceva in jurul tau, nu ai sa reusesti sa schimb omul de langa tine niciodata.Cea mai buna cale de uramt e intodeauna cea mai grea, dar odata ajunsa acolo iti dai seama cat de usoara este.Viata in doi nu trebuie sa fie o povara, Viata in doi e absolut minunata cand persoana cu care esti te completeaza cu desavarsire, si cand vei intalni aceea persoana vei intelege perfect despre ce vorbesc.Iti doresc mult succes!
Serios acum, parac suntem in epoca de piatra...Femeia sta si gateste si barbatul freaca menta...Marius draga, imi pare foarte rau pentru nevasta ta, sincer, e o eroina. Revenind la topic, din pacate, noi, oamenii nu ne schimbam pentru nimeni, nu avem cum. Exeperientele prin care trecem ne modeleaza dar nu ne schimba. Nu ai cum sa crezi ca poate se schimba, poate copilul o sa il faca mai altfel; nici tu nu te-ai schimbat dee cand te-ai casatorit, te-ai maturizat si te-ai slefuit dar esti la fel. Poti doar sa incerci sa il faci sa inteleaga prin ce treci prin diferitele tertipuri care iti sunt descrise si in comentariiile de mai sus, asta doar daca el vrea sa inteleaga. Asa cum el te-a luat si te-a acceptat asa cum esti, asa ai facut si tu cu el...
Buna! Chiar asa de greu e sa fii casatorita? :( Dupa cati ani de relatie ma sfatuiti sa ma casatoresc? Mentionez ca am o relatie de 1 an cu prietenul meu, eu am 19 ani si el 28 si ar cam vrea se insoare in viitorul apropriat.
Draga mea, Am citit cu mirare ce scrii tu si voi incerca sa fiu scurt. La fel cum tie iti place sa fii iubita, sustinuta si ajutata, la fel ii place si lui. Ia nu mai fa tu curat in casa, nu mai fa mancare, nu-i mai spala si calca hainele macar asa din cand in cand..... FOLOSESTE PUTEREA EXEMPLULUI! Daca nu intelege si nu se schimba, lasa-l draga mea cat esti tanara. Sunt altii! Ti-=o spun din experienta! O zi placuta
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII