Cel mai important truc de parenting? Nu răspunde imediat - sfatul specialistului in parenting Amalia Averescu
Cel mai important truc de parenting? Nu răspunde imediat - sfatul specialistului in parenting Amalia Averescu
Cel mai important truc de parenting? Când copilul țipă, plânge, lovește, refuză sau pare că face exact opusul a ceea ce îi cerem, primul impuls al părintelui este să reacționeze imediat. Ridicăm tonul. Amenințăm. Explicăm prea mult. Punem o pedeapsă pe care, câteva minute mai târziu, o regretăm. .....Cel mai bine: este sa Nu răspunde imediat - sfatul specialistului in parentig Amalia Averescu
Cel mai important „hack” de parenting? Nu răspunde imediat
Când copilul țipă, plânge, lovește, refuză sau pare că face exact opusul a ceea ce îi cerem, primul impuls al părintelui este să reacționeze imediat. Ridicăm tonul. Amenințăm. Explicăm prea mult. Punem o pedeapsă pe care, câteva minute mai târziu, o regretăm. Nu pentru că suntem părinți răi, ci pentru că sistemul nostru nervos interpretează uneori comportamentul copilului ca pe o provocare care trebuie oprită rapid.
Dar una dintre cele mai importante abilități de parenting nu este găsirea replicii perfecte. Este capacitatea de a crea o mică pauză între comportamentul copilului și răspunsul nostru.
Uneori, câteva secunde pot schimba complet ceea ce urmează.
Copilul nu îți face o criză. Copilul trece printr-o criză
Atunci când un copil mic plânge puternic, se aruncă pe podea sau refuză să coopereze, el nu încearcă neapărat să își manipuleze părintele. De multe ori, este copleșit de o emoție pe care încă nu știe să o gestioneze. Creierul copilului este încă în dezvoltare. Capacitatea de a tolera frustrarea, de a-și controla impulsurile și de a se calma fără ajutor se formează treptat.
În mijlocul unei crize, copilul nu are acces deplin la logică. De aceea, explicațiile lungi, întrebările repetate și amenințările rareori funcționează în acel moment. Înainte să încercăm să corectăm comportamentul, trebuie să îl ajutăm să se simtă din nou în siguranță.
De ce reacționăm atât de puternic?
Comportamentul copilului poate activa propriile noastre vulnerabilități.
Poate ne simțim judecați de cei din jur. Poate suntem obosiți, presați de timp sau ne temem că pierdem controlul. Uneori, criza copilului atinge exact locurile în care noi înșine am fost certați, rușinați sau ignorați în copilărie.
În acele momente, nu mai reacționăm doar la ceea ce se întâmplă în fața noastră. Reacționăm și la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru.
De aceea, primul pas nu este întotdeauna să îl calmăm pe copil. Uneori, primul pas este să ne stabilizăm noi.
1. Pune pauză înainte să reacționezi
Nu trebuie să găsești imediat soluția. Oprește-te pentru câteva secunde.
Poți să îți spui în gând:
„Nu trebuie să rezolv totul în această secundă.”
„Copilul meu este copleșit, nu rău.”
„Pot să rămân calm chiar dacă el nu este calm.”
Această pauză nu înseamnă că ignori comportamentul. Înseamnă că alegi să nu răspunzi din furie.
2. Observă ce se întâmplă în tine
Întreabă-te rapid:
🔹 Sunt furios, speriat, rușinat sau epuizat?
🔹 Simt că trebuie să demonstrez că eu controlez situația?
🔹 Reacționez la comportamentul copilului sau la teama mea de a fi judecat?
Simpla numire a emoției poate reduce intensitatea ei. Când îți spui „Sunt foarte furios acum”, începi să creezi o distanță între tine și furie.
Emoția există, dar nu trebuie să decidă în locul tău.
3. Reglează-ți corpul
Un părinte agitat nu poate cere în mod realist unui copil agitat să se liniștească.
Înainte să vorbești, încearcă una dintre aceste variante:
🔹 inspiră lent și expiră mai lung;
🔹 relaxează umerii și maxilarul;
🔹 pune tălpile ferm pe podea;
🔹 bea puțină apă;
🔹 spune o frază scurtă și liniștitoare;
🔹 îndepărtează-te câteva secunde, dacă cel mic este în siguranță.
Nu trebuie să fii perfect calm. Este suficient să fii puțin mai stabil decât copilul.
4. Folosește puține cuvinte
În timpul unei crize, mesajele scurte sunt mai eficiente decât explicațiile elaborate.
Poți spune:
„Văd că ești foarte supărat.”
„Sunt aici.”
„Nu te las să lovești.”
„Poți plânge, dar nu poți răni.”
„Vorbim după ce ne liniștim.”
Copilul are nevoie de o limită clară și de un adult prezent, nu de un discurs.
5. Separă emoția de comportament
Toate emoțiile sunt permise. Nu toate comportamentele sunt permise.
Copilul are voie să fie furios, dezamăgit sau trist. Dar nu are voie să lovească, să muște, să arunce obiecte periculoase sau să rănească pe cineva.
O formulare utilă este:
„Înțeleg că ești furios. Nu te las să lovești.”
Mesajul transmis este dublu: emoția ta este acceptată, dar limita rămâne fermă.
6. Nu transforma momentul într-o luptă pentru putere
Când adultul intră în logica „Trebuie să câștig”, copilul simte că trebuie să se apere și mai puternic. Scopul nu este să îl învingi. Scopul este să îl ajuți să treacă prin emoție fără să rănească și fără să se simtă abandonat.
Poți rămâne ferm fără să fii agresiv:
„Știu că vrei jucăria. Astăzi nu o cumpărăm.”
„Înțeleg că nu vrei să plecăm. Totuși, este timpul să mergem.”
Calmul nu înseamnă cedare. Empatia nu anulează limitele.
7. Discuția vine după calmare
Momentul educativ nu este în vârful crizei, ci după ce copilul s-a liniștit.
Atunci poți discuta simplu:
„Ai fost foarte supărat pentru că trebuia să plecăm.”
„Data viitoare poți spune «Mai vreau cinci minute».”
„Nu este în regulă să lovești. Ce ai putea face în schimb?”
Copilul învață treptat să recunoască emoția, să o exprime și să aleagă un comportament mai potrivit.
8. Repară atunci când ai reacționat prea dur
Niciun părinte nu reușește să rămână calm de fiecare dată.
Dacă ai țipat, ai amenințat sau ai spus ceva ce regreți, poți reveni:
„Am ridicat vocea și te-am speriat. Îmi pare rău.”
„Eram foarte nervos, dar nu a fost în regulă să vorbesc așa.”
„Data viitoare voi încerca să mă opresc înainte să reacționez.”
Scuzele nu slăbesc autoritatea părintelui. Îl învață pe copil că relațiile pot fi reparate și că adulții își asumă greșelile.
Copilul împrumută calmul părintelui
Un copil mic nu se poate regla întotdeauna singur. La început, se calmează prin relația cu adultul: prin vocea lui, expresia feței, apropierea și limitele oferite.
În timp, ceea ce trăiește alături de părinte devine o abilitate proprie. Dacă primește țipete, rușinare și amenințări, va învăța că emoțiile sunt periculoase. Dacă primește calm, empatie și limite, va învăța că emoțiile pot fi suportate și gestionate.
Nu ai nevoie de reacția perfectă
Parentingul conștient nu înseamnă să nu te enervezi niciodată. Înseamnă să observi furia înainte ca ea să preia controlul.
Nu trebuie să devii un părinte fără emoții. Copilul are nevoie de un părinte autentic, care poate spune:
„Sunt foarte supărat acum și am nevoie de o clipă.”
Aceasta este o lecție importantă despre autoreglare.
Ce să reții
Când copilul intră într-o criză:
🔹 pune pauză;
🔹 observă ce simți;
🔹 reglează-ți corpul;
🔹 folosește puține cuvinte;
🔹 validează emoția;
🔹 păstrează limita;
🔹 discută după calmare;
🔹 repară dacă ai reacționat prea dur.
Între comportamentul copilului și răspunsul părintelui există un spațiu mic, dar extrem de important. În acel spațiu putem alege să repetăm reacțiile automate sau să construim ceva diferit. Acolo începe parentingul conștient.
🟠 Citeste si De la curiozitate la geniu. Invata-ti copilul sa gandeasca ca un om de stiinta cu gandire interdisciplinara - cheia pentru a forma minți creative.
Mai multe despre psihologia copilului aici >
autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2026
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII