Furia copiilor: cum gestionam furia explozivă la copii și adolescenți - sfatul psihologului specialist

Certuri si tipete. Comportament distructiv. Stări volatile. Aceste stari și furia copilului tău te fac să te simți epuizat/ă? Ai impresia ca lucrurile au scapat de sub control? Am discutat si Amalia Averescu despre cum sa raspundem la furia copilului tău - iata PLANUL DE FURIE in 12 puncte.

Într-un topic pe forumul Desprecopii - Angie spune

Mă port ca si cu un ou cu baiatul meu de 15 ani. Este jenant să recunosc, dar mi-e teamă de temperamentul lui exploziv - spune Angie pe forumul Desprecopii

În același topic de discutii si alti parinti de copii au recunoscut ca ajung „să-și piardă controlul și să urle înapoi” atunci când furia copilului lor atinge punctul de fierbere.

Si totusi, să răspunzi la furia copilului tău cu furie nu este răspunsul potrivit - iata PLANUL DE FURIE

Sfatul meu este sa iti pregatesti ceea ce eu numesc UN PLAN DE FURIE, astfel încât să știi exact cum te vei descurca eficient cu următoarea explozie sau furie. Un plan de furie te pune în controlul asupra ta și asupra situației. Următorii pași stau la baza acestui plan:

1. Asigurați-vă că zona din jurul copilului dumneavoastră este în siguranță

Asigurați-vă că zona din jurul copilului este sigură și că nimeni nu poate fi rănit dacă și când copilul lovește. De asemeni, reduceți orice stimulare în vecinătatea lui. Opriți televizorul. Ideea este să lași copilul să se epuizeze. Acest pas este valabil atât pentru adolescenți, cât și pentru copiii mici.

2. Concentrați-vă pe a fi calm

Chiar dacă emoțiile sunt în creștere, lucrează pentru a te calma. Vorbește cu copilul tău pe un ton calm, chiar dacă ai chef să țipi la el. Spune-i copilului tău că comportamentul lui este inacceptabil și că vei vorbi cu el când se va calma.
In aceste momente, amintiți-vă, copiii învață de la părinți, acesta fiind un alt motiv pentru care doriți să rămâneți calmi. Îi înveți modalități adecvate de a gestiona situațiile stresante.

3. Nu răspunde la nume sau la abuz verbal

Dacă copilul tău țipă lucruri la tine, te strigă sau spune că ești „cel mai rău părinte din lume”, nu răspunde. Și nu o lua personal. În schimb, părăsește camera sau trimite-i în camera sau. De asemenea, nu țipă înapoi la copilul tău pentru că te va absorbi in furia lui și te va face punctul focal al furiei lui.

Am venit aici să spun că am avut cea mai mare luptă din aceleasi motive cu copilul meu de 8 ani. Exact aceleasi probleme. Acum situatia este 1000% mai bună, dar a fost nevoie de multă muncă din partea noastră. După multe dus-întors la psiholog, discuții etc., ceea ce a funcționat în cele din urmă a fost practic ignorarea situatiei ori de câte ori avea o criză. I-am spus „Nu o să-ți răspund când ești în această stare. Vom face un puzzle în cealaltă cameră, ești binevenit să ni te alături odată ce ești calm”. Și apoi ignorați țipetele, plânsul și purtarea mai departe. A fost greu la început (pentru că instinctiv vreau doar să țip și să il pedepsesc) este nevoie de mult control sincer. Dar consecvența este cheia. În cele din urmă, a învățat că nu există niciun beneficiu în a avea o criză și crizele de furie au devenit mai puțin frecvente și mai scurte. Vorbim despre felul în care se simte furia mai târziu, când ea este calmă, dar nu facem mare lucru din furie, vorbim doar despre sentiment pentru ca ea să-l recunoască mai târziu. Din nou, ea nu a învățat peste noapte. Acum, ori de câte ori ea răspunde într-un mod pozitiv, recunoaștem acest lucru și validăm sentimentele ei, dar nu acceptăm, tolerăm sau ne angajăm cu un comportament rău. Este singurul lucru care a funcționat pentru noi. Este nevoie de timp, așa că sper că cine citește asta va aplica ce am aplicat noi si lucrurile se îmbunătățesc.. toate cele bune - spune JenIstrate99 - pe forumul Desprecopii

4. Vorbește mai târziu, când sunteți amândoi calmi

Momentul pentru a vorbi este atunci când tu și copilul tău sunteți amândoi calmi. Dacă țipă în camera lui, nu ar trebui să-ți atragă atenția, punct.
Nu vă faceți griji dacă vi se pare că ignorați comportamentul nepotrivit. Ceea ce faci este să nu reacționezi la țipete. Sau, ca să spun altfel, nu lăsați țipetele copilului să vă controleze acțiunile.

Mai târziu, când lucrurile sunt calme și la momentul ales de tine, îi poți explica copilului că - comportamentul lui nu a fost acceptabil. Spune-i că există modalități mai bune de a face față furiei decât pierderea controlului. Dar fă-o în condițiile tale, nu ale copilului tău. La urma urmei, ești seful/sefa familiei.

De asemenea, daca e posibil ai putea sa ii spui va trebui sa repare dacă a rupt ceva in casa. Dacă copilul tău este foarte mic, ai putea dori ca el să deseneze o imagine care să spună „Îmi pare rău”. Dacă copilul tău este mai mare, cere-i să facă ceva mai semnificativ.

5. Dă consecințe pentru comportament, nu pentru mânie

Nu iti pedepsi copilul pentru ca s-a enervat. În schimb, da-i consecințe pentru comportamentele specifice neadecvate cum ar fi abuzul verbal, abuzul fizic sau distrugerea lucrurilor.
Copilul trebuie să înțeleagă că este în regulă să se simtă supărat. Cu toții ne simțim supărați din când în când. Și uneori strigăm. Cu toate acestea, trebuie să învățăm să ne gestionăm corect atunci când ne enervăm.

Cu alte cuvinte, lasă-ți copilul să inteleaga că furia este normală și că întotdeauna vor exista lucruri în viață care îl înfurie. Apoi subliniați că sunt responsabili și vor fi trași la răspundere pentru toate comportamentele inadecvate care rezultă din furia lor.

6. Fii consecvent/ă

Dacă copilul tocmai a început să se înfurie când este supărat, acest plan va funcționa destul de bine, mai ales după ce îl parcurgi de câteva ori. Răspunsul tău calm și practic îi va învăța că furia explozivă nu este modalitatea de a face față frustrării lor. Și nu va obține ceea ce își doreste in acest mod. Dar dacă comportamentul durează de mult timp și este mai înrădăcinat, pregătește-te să treci prin planul tău de furie în mod repetat, până când copilul învață să-și gestioneze mai bine furia.

7. Înțelege care sunt declansatoarele furiei sale

Unii copii sunt implicați în comportamente distructive asociate cu furie extremă de ani de zile. Pentru acești copii, trebuie să înțelegeți declanșatorii lor. Odată ce copilul  s-a calmat, vorbește cu el despre furia lui. Il poti intreba: „Ce s-a întâmplat înainte să explodezi astăzi?”

Dacă copilul tău vine acasă supărat și într-o dispoziție instabilă după școală, ar putea fi necesar să-i suni profesorul și să afli dacă a existat o problemă în acea zi. Pune întrebări clare precum: „Ce anume s-a intamplat la scoala azi? Au fost evenimente speciale? Copilul meu a avut vreo situatie inconfortabila in timpul orei?

Dar amintiți-vă, chiar dacă copilul dvs. a avut o zi groaznică la școală, aceasta nu scuză comportamentul său acasă. La urma urmei, există și alte modalități de a face față unei zile proaste decât să-i spună fraților lor nume urâte, să țipi în față sau să faci o gaură în perete.

Când vorbești cu copilul tău despre declanșatorii lor, întreabă întotdeauna: „Cum vei gestiona asta altfel data viitoare?”

Acesta este scopul real al analizei factorilor declanșatori – să-ți ajuți copilul să-i înțeleagă mai bine și să învețe să răspundă diferit data viitoare când se enervează sau se frustra. Cel mai important lucru de reținut este că ajutând copilul să-și facă față acum furia, îl va ajuta să gestioneze aceste sentimente mai târziu în viață.

8. Nu trebuie sa te porti ca si cu un ou cu un copil ca sa nu il stresezi

Mulți părinți de copii sfidatori si care fac crize de furie - merg pe coji de ouă în jurul copiilor lor, încercând să nu-i supere. Înțeleg de ce părinții fac asta. Izbucnirile de furie sunt neplăcute și faci tot ce poți pentru a le evita. Dar amintiți-vă, copilul nu învață să se comporte diferit atunci când mergeți pe coji de ouă pentru a se adapta comportamentului său. De fapt, făcându-te să mergi pe coji de ouă în jurul lor, te învață să te comporți diferit. Ei te antrenează să anticipezi izbucnirile lor de furie, astfel încât să-i lași în pace sau să-i lași să obțină ceea ce își doresc.

Prin urmare, nu vă modificați comportamentul pentru a se potrivi cu dispozițiile copilului dumneavoastră. Pregătește-ți planul de furie și răspunde în consecință la comportamentul copilului tău.

9. Cum să gestionați comportamentul distructiv

Cu unii copii, furia explozivă crește până devine distructivă. Dacă copilul tău își rupe propriile lucruri în timpul uneia dintre furiile lor, ar trebui să fie obligat să le înlocuiască cu proprii bani. Aceasta este cunoscută ca o consecință naturală a comportamentului sau. Dacă copilul vă sparge lucrurile -  puneți-l să plătească pentru a repara daunele. Pentru copiii prea mici pentru a câștiga bani în afara casei, folosește treburile casnice pentru a câștiga lucruri înapoi.

Dacă copilul tău este mai mare, poate obține un loc de muncă cu jumătate de normă. Aceasta este o lecție grozavă pentru că copilul tău va vedea că comportamentul lui a cauzat problema: și-a aruncat telefonul de perete și trebuie să-l înlocuiască singur.

Fiul meu de 9 ani face crize de furie când este frustrat. Se frustreaza foarte usor. De exemplu, încercând ceva nou, dacă totul nu merge bine de la început și dacă există vreo dificultate, el țipă, aruncă și încearcă să spargă orice obiect se află în apropiere. Arunca un scaun pe podea, trântește o ușă sau aruncă tot ce are în mâinile lui sau în apropiere, rupe hârtia sau mâzgăleste cu furie peste tot. Această reacție exagerată la ceea ce pare a fi o problemă minoră a avut loc încă de când era copil. La școală, ia o altă formă, el doar plânge și apoi își pierde mințile odată ce ajunge acasă. Serios, nu știu cum să-l ajut să facă față mai bines tresului. Se pare că nu există nicio îmbunătățire indiferent de consecințe, discuții calme, jocuri de rol, planificare etc. pe care nu ne-am lovit și am încetat să țipăm înapoi cu mult timp în urmă. Se pare că nu are toleranță zero față de dificultăți și interes zero pentru rezolvarea problemelor. Sunt disperata  - spune LuizaR_2 - pe forumul Desprecopii

10. Cum să gestionați comportamentul amenințător

Dacă esti amenințata sau rănit fizic, sa nu iti fie teamă să suni la poliție despre copilului tău. Gandeste-te la asta: dacă nu faci nimic pentru a te proteja pe tine, pe alți membri ai familiei sau pe casa ta, care este mesajul care i se transmite copilului tău? El va învăța că dețin controlul complet. Și vor învăța că cel mai bun mod de a obține ceea ce își doresc este prin amenințări și abuz fizic.

Dacă copilul sau adolescentul tău a dezvoltat un model de furie care include amenințări sau abuz fizic, o parte a planului tău este sa ii spui de la inceput: „Dacă acest lucru se întâmplă din nou și mă simt în nesiguranță, va trebui să chem ajutor. O să sun la poliție.”

Amintiți-vă, nu există nicio scuză pentru abuz.

11. Nu încercați să vă convingeți copilul să inceteze criza de furie in acel moment.

Ține minte că trebuie sa încerci niciodată să faci conversatie cu copilul tău în mijlocul unei furii sau al furiei. Orice încercare de a-l implica în acel moment îi va agita și le va întări furia. În plus, copilul nu ascultă foarte bine în acel moment. Încercările tale de a discuta, de a oferi prelegeri sau de a vorbi despre problema în discuție nu se vor rezolva atunci când sunt în mijlocul unei furii. În schimb, dați indicații scurte, clare și calme. Spune: „Nu este în regulă. Du-te în camera ta până te calmezi.”

Dacă ați țipat la el în trecut sau ai reacționat supărat/ă față de copilul dvs., exerseaza cu adevărat acea voce calmă. Dacă aceasta este o provocare pentru tine, încearcă să exersezi ceea ce vei spune din timp. Spune-o cu voce tare în mașină când ești singur/ă.

12. Stabiliti (parintii) dacă copilul are o problemă de sănătate mintală
Dacă la un moment dat simți cum comportamentul copilului tău depășește o criză de furie normală sau dacă într-adevăr nu mai poți rezista ca părinte, asigurați-vă că cereți ajutorul unui profesionist.

Vreau să subliniez că aceste comportamente nu înseamnă neapărat că copilul dumneavoastră are o problemă de sănătate mintală – furia copilului este adesea o emoție normală. Dar, ori de câte ori există o îndoială în mintea ta, discută cu medicul pediatru al copilului tău sau cu un profesionist de încredere.

Am o fetita de 8 ani care ocazional intră în accese de furie pentru cele mai mici lucruri. Loveste, da cu pumnii și arunca lucruri în mine, în sora ei mai mare și în mama mea. A început la scurt timp după ce tatăl ei a murit acum 3 ani. Am avut-o în consiliere timp de aproximativ un an, dar apoi ne-am mutat într-un alt oras. Părea să se liniștească puțin, dar acum, dintr-o dată, a început să aibă din nou crize de furie. De 4 ori în ultima săptămână s-a întâmplat acest lucru. Am programată o întâlnire pentru ea joi cu un nou terapeut. Mă sperie când intră în aceste accese, pentru că pare că nu mai este aceeași persoană. O dată a fost pentru că trebuia să-și facă temele, altă dată pentru că i-am luat telefonul când era timpul de culcare. Ea spune că nu își amintește de tatăl ei, așa că presupun că nu își amintește abuzul pe care l-am îndurat din partea lui. Sau este posibil să își amintească?

Rezultatele ei la scoala sunt bune, cu excepția faptului că are probleme cu gestionarea timpului și să rămână concentrată pe ceea ce face. Fratele ei din căsătoria anterioară a tatălui ei are ADHD iar tatăl ei era bipolar și schizofrenic. - spune Lorelei43 pe forurumul Desprecopii

Iată câteva situatii în care ar trebui să solicitați o opinie profesională - de la psiholog

Dacă copilul nu isi imbunatateste gestionarea crizelor chiar dacă sunteți în concordanță cu planul dumneavoastră de acțiune. Un consilier vă va ajuta adesea să lucrați la planul dvs. și să vă întăriți aceste idei în timpul consilierii.

Dacă declanșatorul furiei copilului tău nu pare să fie rațional sau să aibă sens.

Dacă copilul nu este capabil să facă față factorilor declanșatori ai acestora, consilierea ar putea fi în regulă. Dacă anxietatea este declanșatorul, vor avea nevoie de o modalitate mai bună de a reacționa atunci când se simt nervoși sau jenați.

In final un sfat:

nu te descuraja si nu te invinovati dacă nu te-ai descurcat așa cum ai vrut când copilul tău a pierdut controlul intr-o criza de furie. Poate ai țipat înapoi sau ai cedat când au avut o criză de furie sau și-au pierdut cumpătul.

Dar niciunul dintre noi nu știe automat cum să se descurce cu tot ceea ce fac copiii noștri. Si noi parintii facem greseli. Învățăm. Așa că acordă-ți o pauză, lucrând la planul tău de furie pentru data viitoare când copilul tău explodează. Fie ca esti mama sau tata - fii răbdător și perseverent și poți gestiona aceste izbucniri și restabili pacea în casa ta.

6 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte:

Copilul meu nu ma asculta - sau despre cum setam reguli care sa fie respectate
Educatia non-materialista a copilului intr-o lume materialista: intre principii si realitate
Cum sa critici un copil fara sa il distrugi in interior
7 dovezi ca dai o educatie buna copilului tau, deci practici un parenting corect
Parenting in era digitala: alfabetizarea digitala a parintilor 

Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici >

Cabinetul Psi - Psihologie

Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta 

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda. 
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2024

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️